
Numărând secunde
În piept îmi plânge timpul… numărând secunde
Și arde-n ochi tăcerea, sufletul mi-apasă,
Pe-aripile de îngeri noaptea vrea să țeasă,
Îmbrățișarea-ți blândă-n clipele fecunde.
Privirea… zorii-așteaptă-n pură vindecare,
Sărutul tău fierbinte și tandre mângâieri,
Cuvintele-ți sorginte, altare-n tămâieri,
Pierdute printre astre cu a ta plecare.
Mult mi-aș dori să zboare clipa așteptării,
Până spre mal de mare, să-ngenunche-apusul,
Să stea-mpietrit în valuri… fie-ne supusul
Și să ne-asculte taina dată depărtării.
Pe buzele ca fraga, surâsul să-ți revăd!
Neantul… o livadă cu înfloriți caiși,
În inima albastră, în care te opriși…
Să nu mai simt durere, nici lacrimă să văd.
Îmvăluită-n gânduri, clepsidra o întorc
Parșiv îmi este timpul cu falși fiori cerești,
Cu talerul balanței iubirea-mi drămuiești,
Rămân pierdută-n zare,cu amintiri… le torc!
*fecunde-despre idei-fig.imaginație
*sorginte-izvoare
——————————-
Nastasica POPA
16 februarie 2019
Prolog: Ceea ce urmează e rezumatul unui capitol din cartea de memorii a regretatului prof. col. (r.) Grigore Dominte „De la Dachau la Erfurt, director la Corecţie şi apoi ofiţer [judiciar] de Miliţie”, Ed. „Irexon”, Bucureşti, 2006. Citindu-i cartea, i-am împărtășit impresiile mele de cititor într-o scrisoare, pe care autorul a inserat-o, ca prefaţă, în ediţia a II-a a cărţii, adresându-mi totodată rugămintea de a-i face cunoscută cartea prin mijloacele care îmi stau la îndemână.



RUGĂCIUNE CĂTRE TINE…
* M-am autodepăşit de multe ori, dar tot nu am ajuns primul.
