Marin BEȘCUCĂ: Am strigat mai ieri înspre cer

 

AM STRIGAT MAI IERI ÎNSPRE CER

                                                               (Ciclul: Ceva dintr-un suspin)

 

… cum ce e-n sufletul meu Doamne ?
am strigat mai ieri înspre cer,
eram sigur că DUMNEZEU mă aude și nu ceream răspuns,
eram o așteptare roasă la mâneci,
rupți genunchii pantalonilor, bazonați de atâta timp neconceput să se intre prin vitro…
futuristul își luase loc într-un cuib de rândunică
din streașina casei pe care am lăsat-o-n seama albinelor
și a câte-or mai mișuna pe acolo-n căutarea unui semn dinspre mine …
sunt destule filozofii !
unele au capul spart,
altele sunt roase de carii …
peste vălurelile amintirilor anii se adună-n dârmon,
unii așteată vieți la rândul nisipurile să dea ceva carate …
infiniturile iau și ele foc, din aștept,
dar zările se mută circumvoluțional,
chiar dacă Revoluția, deh …
e la modă mușchiul file !
restul de cărnuri nu mai sunt în iz cu timpul,
iar fructele de mare n-au polen în floare,
de unde alergii ?
pe ele, copiii …
se mai țese o intrigă, doar oameni, nu ?!
în fond la câte ascunzișuri de timp au vaticanozaurii
te mai miri că nu se știe data apocalipsei ?
eh,
tiparul …
spargem rămășițe de promisiuni scuipând cojile-aiure
și ne bucurăm sincer când capa frânge spada,
ies eunucii-n răspântii să să programeze la trans-sex …
totul se rezumă la letopisețiar,
vaticinar ?
zisele tabu sunt tabu – crede și nu certceta !
chiar,
ce-ar mai face motocicleta papală ?
tuaregii au descoperit corturile care se pot amplasa pe Lună,
complice,
Soarele învață razele să iasă din așternuturile zorilor
pe Cucerirea paradisului,
uuf – uf !
am început să miros a viață, iar asta mă sperie,
doar câteva zile în urmă tocmisem moartea fără parastas,
dar acum, simțindu-mă-n miros, nu cred în alte negocieri,
iar la cum se stă cu băncile …
hai, înc-o revoluție !
cum naiba au trecut 29 ?
am ajuns să fiu în gară la ora plecării,
dar să ți se refuze urcarea în tren că n-ai tichet pe loc …
ce bine de Badea Cârțan !
poate se va trece iarăși la poștalioane, cine știe,
știu doar că am început să miros a viață,
poate s-a gândi careva să mă pună la fezandat,
Poemul să nu-mi mai miroase a eu …
și toate râurile se îmberbecuie-nspre Dunăre,
dar ce liniște când se lasă-nghițite de vals …
nopțile au început să-și pună gerurile de căpătâi,
ieri mi-au cerut lecția sărutului dintâi …
ieri !
le-am dat un fragment,
era roșu pe pergament
turnesolul își pierduse inamovibilitatea,
mai avea doar o călimară cu albastru, moartea …

dinspre Dumbrava Roșie,

—————————–

Marin BEȘCUCĂ

Vasile COMAN: Vânătorul regelui

Vânătorul regelui

 

Cântă cucu-n miezul nopții,
Șaua neagră am pus pe cal,
M-am lăsat în voia sorții
Și-am pornit la pas spre deal.

Pușca la ochi am luat
Stau la pândă – cum apare,
Calul cu al lui nechezat
Îmi alungă căprioare.

Însa glonțu-n miez de noapte
A mușcat din căprior,
Capul și-a lungit a moarte
Și-atunci mi-a șoptit de dor:

– Vânătorule regal,
Ce vânezi la noi pe deal…
Ce-au fugit sunt ai mei prinți
Ce rămân fără părinți.
Scoate de la cingătoare
Ăl cuțit ce ai mai mare
Și din pieptul plin de sânge
Scoate-mi inima că-mi plânge
După ai mei căpriori,
După dragii mei feciori.

Mâinile pline de sânge
Mi le-am șters de blana lui,
Calul freamătă și plânge
Capul e al stăpânului.

Ochii mari, înlăcrimați
Mă priveau în raza lunii
Cal și eu, eram pătați,
Hrană au acum stăpânii.

29 decembrie 2015

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

 

Camelia CLENCI: Omul venit din seva luminii

Omul venit din seva luminii

 

Cuvintele necuvântate
s-au oprit undeva în suflet
și l-au dospit pentru
pâinea cea de toate zilele,
precum răsăritul ieșit din
dospeala nopții însemnând cerul
cu lumina dătătoare de viață.

Frunzele s-au făcut muguri
de dorul începutului
și poate vor alege calea sevei
fără a mai înmuguri.

Tu, omule! ești din seva
luminii… cum poți să fii
ca frunza țepoasă,
aspră sau otrăvitoare?

————————–

Camelia CLENCI

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu: Bucură-te de Anul cel nou !

Bucură-te de Anul cel nou !

 

Curând ne vom despărți de vechile amintiri
le vom lepăda ca pe niște reci vesminte,
astrul dimineții ne va ademeni luminos cu muguri de brad
pe crengile privirii dornice de câmpii însorite,
fii răbdător, fii blând, fii mărinimos în zorile ce vin
și lasă visul să-și întindă aripa de mătase cuminte
când vei da spre apus perdeaua ninsă senin
bucură-te de anul cel nou, suflete, ia aminte!

                                                                 Dunia Palangeanu

***

NUNTĂ ÎN IARNĂ

 

Am să îmi iau, iubita mea, concediu,
Să vin să te mai văd din când în când,
Acum când iarna îmi tot dă asediu
Eu evadez cu florile din gând.
A înghețat și Turnul din Cetate
Ce străjuia iubirea mea și-a ta,
Doi porumbei zburând spre libertate,
Învăluiți de-a Cerului manta…
E alb Pământul, primenit de nuntă,
Dar noi tot șovăim de câțiva ani …
Să profităm de această iarnă cruntă
Și să ne cununăm fără de bani.

                                                           Cosmin Ștefan Georgescu /Paris

—————————————————–

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu

Giurgiu – Paris

30 decembrie, 2018

Dan MORARU: Tangențial…

Tangențial…

 

N-am învățat la scoli înalte,
Nu am nici diplome de-argint,
Doar o iubire fără margini
Pentru frumos, decent și sfânt…

Poate nu știu ce-i universul,
Nu știu ce-nseamnă galaxii
Dar noaptea mă alin cu versul
Călăuzit de stele mii…

Nu știu să definesc culoarea
Nici ce-i un univers spectral,
Ci doar mă bucură lumina
Când îmi zâmbești tangențial….

Și nu-nțeleg de ce-apar norii,
Ori soarele de ce-a apus,
Dar zilnic mă încântă zorii,
Lumina blândă din apus…

Poate nu știu să spun cuvinte,
Metafore fără vre-un rost,
Ce în alambicate șiruri
Te poartă doar în sus și-n jos…

Ci doar mai las pe-acea hârtie
Din când în când câte un vers,
Ce-n suflet este poezie
Chiar dacă-n scris nu are sens…

Tangent cu foaia de hârtie
Ce albă-așteaptă s-o pictez,
Nu reușesc s-aștern în rime
Tot ce gândesc și ce iubesc…

Poate n-am harul poeziei,
Nici nu expun prea elevat,
Tangențial rescriu emoții
Și-un gând… din sufletul curat…

Tangent cu ale mele visuri
Doar ruinez tot ce ating,
Nu știu să mă exprim în versuri,
Nu știu să mă comport… cum simt…

–––––––––

Dan MORARU

3 ianuarie, 2018

Iacob CAZACU-ISTRATI: Cu gândul la alegeri

Doar Unirea cu surorile Muntenia, Transilvania și trupul din trupul nostru Moldova din dreapta Prutului şi cu celelalte provincii, care azi poartă numele de  România ne va salva de nenorocirea cea mare- dispariţia ca neam, ca etnie multimilionară şi întoarcerea în sânul statelor bătrânei Europe.

          Nu pot să înțeleg nici azi ce se întâmplă cu societatea noastră a așa numitului stat RM, aflat în declin, într-o agonie premortală…E și normal, cred eu, ca un stat constituit la 2 august 1940 pe o cale agresivă, contra voinței poporului, impus prin minciuni și fraude electorale șă dispară, fiindcă a venit o eră nouă, a evoluției rațiunii înalte și dispariției treptate a forței armelor. Da, eu cred,că forța rațiunii va duce în viitorul apropiat la o stabilitate globală, la venirea în Normal a tuturor statelor lumii. Așa, că actualul temporar stat RM, care a primit noul nume în 1991 în locul RSSM e sortit dispariției, iar teritoriul împreună cu populația trebuie să revină la partea cealaltă a țării de la care a fost rupt, furat, adică la România. Era firesc, ca atunci în 1991 să se întâmple acest lucru, dar din cauza neprofesionslismului diplomatic și incompetența clasei politice de la Chișinău, acest vis al românilor moldoveni a rămas fără împlinire.

     Dar, cea  mai puternică cauză a eșuării unirii RM cu România de atunci a fost venirea în urma loviturii de Stat (revoluției) la putere în locul lui Nicolae Ceaușescu a slugoiului Moscovei Ion Iliescu. Nu ne oprim astăzi la personalitatea celui, care a fost împușcat la ordinul Kremlinului pentru, că a adus Statul Român la o independență totală, chiar și față de Imperiul Sovietic, la suveranitatea adevărată a României. O să ne oprim în alt articol la acest personaj, care a intrat în istorie ca un stăpân deștept și patriot al Țării sale, în ciuda anilor de răstriște, ani însoțiți de dictatura comunistă.

    Necătând la toate împotrivirile celor, care sunt astăzi la putere Unirea RM cu România este inevitabilă, premizele s-au copt!

    M-au făcut să scriu acest articol cele scrise pe Facebook de Alexandru Cazacu referitor la alegerile apropiate din 28 februarie 2019, care fac să mă gândesc unde sunt șoimii, haiducii noștri unioniști de dreapta și nu doar din țara Ribbentrop-Molotov, dar și de peste hotare?! Aș vrea să văd listele Partidului Liberal și celelalte partide unioniste cu candidații Mișcării unioniste civile ca Sfatul Țării 2, Acțiunea 2012, ODIP, Consiliul Mondial ș.a. Nu se scrie nimic în mass media, dar poate, că nu găsesc eu? E straniu: nu pot deschide saitul Literatura și Arta, e blocat; nu pot lua legătura telefonică cu Președintele Sfatului Țării 2 Nicolae Dabija, al cui membru sunt-se blochează. Referitor la Diasporă…pot spune, că suntem organizați nu mai bine ca în țara noastră susnumită, fiecare cu asociația și interesele lui. De 10 ani lupt pentru a uni asociațiile româno-române-moldovenești din Canada și SUA, dar foarte greu cu toate, că Anul Centenarului ne-a bucurat în această privință, mai cu seamă asociațiile din Montreal, Toronto, Calgary (Canada); New York, Fair Oaks, Sacramento (SUA) ș.a. Mă întreb:- Unde sunt candidații la alegerile parlamentare din aceste asociații? Are dreptate Alexandru Cazacu Dor, care a remarcat: „Sunteți dezamăgiți, da? Dar, azi, ați văzut adevărata față a celor de la PasDa și respectul față de Diasporă? Gata, nu mai strigă nimeni „Diaspora e cu noi!“, așa-i?? 🙂

Eroiii din Diasporă, care făceau spume mai dăunăzi pe net, azi, tac??? Dar cum săreați cu pieptul la ambrazură! Deja, vă vedeați în Parlament, vă încurcam doar eu. 🙂 Eu v-am făcut loc, poftim! Dar n-ați mai ajuns candidați, așa-i? Dar Maia și Alaiba au ajuns!!

Păi, iată, zic și eu azi, dacă vreți să fiți auziți – scrieți, strigați!!! Dacă vreți să conteze opinia voastră – luptați pentru ea! Un lider, oricât de puternic ar fi, nu costă nimic dacă masele tac, așteaptă și speră! Luptați pentru drepturile voastre, că vă fură cașcavalul din gură și nici nu observați!

Adormiți – când ne-au dat doar 3 fotolii de deputat pentru o diasporă de 1 mln.oameni.

Adormiți – acum, vă fură și fărâmiturile pe care vi le lăsase CEC-ul….

Trebuie să ne unim, da, sunt de acord, dar nu facem nimic dacă stăm lâncezi și adormiți… O mișcare amorfă nu schimbă nimic. Schimbările le fac oamenii energici.

Năstase a ales să lupte cu Țuțu, pe aceeași circumscripție.

Maia trage în țeapă diaspora Europei de Vest. Pentru Sua și Canada, nu s-a găsit candidat mai bun decât Alaiba. Cine-i ăsta? Moldovenii din SUA și CANADA, parcă aveați atâția lideri de aur? „

Și eu sunt de acord cu Alexandru Cazacu și mai adaug, că e foarte puternică coloana a 5, care nu va permite ca în viitorul Parlament să ajungă oameni ca Alexandru, Igor Cereteu, Ala Mândâcanu, Elena Drăgălin și mulți, mulți care ar face față mult mai bună decât acei care sunt înaintați nu știu de cine… Am fost și eu gata să-mi înaintez candidatura, dar m-am gândit, că ar fi mai bine, dacă ar fi în locul meu o persoană tânără, alde Alexei Budișteanu, Alexandru Mursa, Vitalie Dvorean și Radu Ciorescu, Victor Cazacu, Oleg Bagrin, Mihai Ciobanu, Andrei Dragalin din Canada, care sunt floarea și forța națiunii noastre, dar, vedeți ce se întâmplă: acei din Chișinău împart și-și fac parte! Noi rămânem cu gaura de la colac. Da, am zis, că azi mai mult ca niciodată acționează coloana 5 pentru ai avea pe moldovenii noștri sub control. Am informații, că biserica moscovită a lui Kirill trimite preoți din RM în regiunile Canadei pentru servicii divine, dar de fapt scopul e de ai mobiliza pe moldoveni, a fonda asociații și a le ține sub control. Dar ce facem noi, acei din mișcarea unionistă? Noi luptăm din entuziasm, ne jertfim pentru idee, pentru visul nostru măreț al unirii neamului, țării, dar puțini sunt de aceștia, mai mulți sunt ca dânșii, stataliștii coloanei a 5, care au bani și-i pot cumpăra pe acei slabi din fire și hapsâni, egoiști. Și iată rezultatul: diaspora făr-de candidații așteptați. Unica problemă a candidaților de peste hotare este dorința candidatului, jertfirea locului actual de muncă nu doar al său ci și al soției…Apoi problema copiilor elevi, dar nu cred să nu se găsească doi- trei haiduci pentru a pleca pe 4 ani în țară spre a pune umărul la împlinirea visului nostru mult așteptat, unirea cu România. Noi, acei din exil trebuie să recunoaștem centrul nostru de coordonare a asociațiilor diasporei Consiliul Mondial Român  cu sediul la Los  Angeles, SUA. Scopul primordial al CMR este  lupta pentru Reîntregirea  cât mai grabnică a statului Român în vechile  hotare.

       Treziți-vă, oameni de peste hotare! Ei ne-au dus de acasă, ei, acei care și azi vor din nou să fie aleși! Să nu le permitem! Mă adresez către Diasporei unioniste din Canada și SUA: Hai să alegem candidații noștri! Aștept propuneri la adresa a Consiliului Mondial Român wrcouncil@yahoogroups.com (candidat pentru alegerile parlamentare din partea diasporei Canada și SUA)

——————————–

Iacob CAZACU-ISTRATI

Canada, Toronto

3 ianuarie, 2019

Viorel ROMAN: America-Europa-Rusia

In lupta dintre Populismul luteran, catolic si Puritatea judeo-crestina, calvinista, dintre Trump si Clinton, dintre izolationism si imperialismul neocons, a invins America First, care pune la indoiala atat costul razboiului din Orientul Apropiat de 7.000 de miliarde de dolari, cat si finantarea NATO-ului de catre SUA, ce-i tine pe americani in Europa, pe nemti jos si pe ruso/sovietici in afara ei.

Lord Hastings Lionel Ismay: NATO was created to “keep the Soviet Union out, the Americans in, and the Germans down.”

Daca SUA se retrag din UE, se ridica din nou germanii si Rusia cu panortodoxia, panslavismul revine la Bucuresti, in Balcani?

http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/01/14/reveni-rusii/

http://melidonium.ro/2014/03/04/viorel-roman-revin-rusii/

https://www.academia.edu/37507652/…_secretul_occidentului_…_viorel_roman.pdf

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=16136

https://www.academia.edu/36279592/Revin_rusii

INVAZIA BARBARIOR

in Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană are o tradiţie bimilenară. Numai Germania aşteaptă anul acesta 800.000 de afro-asiatici din aşa zise state eşuate – failed state -, părăsite de administraţia creştin-europeană în urmă cu jumătate de secol. De atunci ele sunt incapabile să menţină un minim de condiţii civilizate populaţiei preponderent musulame şi idolatrice, care se refugiază acum, trecând prin Balcani sau cu ambarcaţiuni Mediterana, în UE.

Pe scurt: dacă ne-aţi părăsit şi nu ne mai faceţi accesibilă civilizaţia şi la noi, venim peste voi.

Uniunea Europeană nu-i Imperiu, n-are Constituţie, iar deficitul de democraţie a celor 28 de state suverane paralizează luarea de decizii majore, aşa că putem vorbi şi de un failed imperium, failed sacerdotium. Dacă Imperiul depinde de Papă şi Impărat, vedem că ultimul lipseşte, iar Papa Benedict XVI s-a retras, sufocat de relativism, de primatul economiei, e laicizarea chiar şi a clerului şi a unor pseudo- ceremonii sacre. Dacă destinul final al lumii, escatologia universală se diluează, dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvânt şi sensul vieţii se degradează.

Să ne reamintim că democraţia a apărut ca urmare a departajării sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre Papă şi Împărat, şi a revoluţiei papale din sec. 11-13. De aceea, nu-i de mirare, şi după filosoful Giorgio Agamben, că o degradare a bisericii papale atrage după sine şi pervertirea democraţiei, a întregii vieţi social-economice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea divină este înlocuită fără menajamente de liberalism, cu economia de piaţă şi competiţie.

În statul secularizat al iluminiştilor, la departajarea politicii de religie, locul credinţei l-a luat, după eşecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata şi dreptatea divină nu mai joacă niciun rol în statul modern de azi, cu consecinţe deprimante şi riscuri. Scriitorul Michel Houellebecqs descrie, în romanul său de mare succes „Supunerea lipsei de perspective”, pustiul spiritual contemporan din Franţa. Europa, în care fiecare persoană este forţată să lupte şi nu mai are nici posibilitatea, puterea de a se împotrivi competiţiei pentru un loc cât de cât privilegiat într-o economie de piaţă motivată exclusiv de lăcomie şi setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes.

Dacă este deja insuportabil că nu se mai poate vorbi de Europa decât de deficit de democraţie, austeritate, economie, euro, va reuşi invazia afro-asiatică să readucă în actualitate valorile culturale, spirituale, creştin-europene, la care aspiră nou- veniţii, şi, pe această cale, să se depăşească fundamentul eminamente economic, secularizat, al neoliberalismului?

INVAZIA BARBARILOR, opinii

Liviu Mitranescu: Analiza de o exceptionala subtilitate!

Mariana Valentina Zubor: Interesanta, importanta si f. patrunzatoare analiza Domniei Voastre ca o anticipare previzionala a ceea ce va urma, multumiri si respect. 

Horia Ioan Filip: Cand au gresit mai mult europenii, cand i-au colonizat sau cand si-au retras administratia si doar cand le parasutau mancare?

Viorel Roman: Dupa un scriitor african, crestinii au facut mahomedanilor, idolatrilor, scoli, spitale, cai ferate, aeropoarte etc., le-a urcat elita in avion und incepe lupta de eliberare de colonialism, asa ca „omul alb“ s-a parasutat, iar cei ramasi nu stiu nici sa piloteze, nici sa aterizeze. 

Horia Ioan Filip: Pai au fost anii aceia, 950-‘960, cand o anumita propaganda, a unei puteri, invidioase ca nu are si ea colonii peste mari (ci numai continentale) si cu scopul ascuns de export de revolutie proletara, a facut sa innebuneasca coloniile si sa-si ceara violent si iresponsabil independenta. Asa ca puterile coloniale,din fericire si firesc civilizate, au inceput sa-si retraga administratiile din colonii si era mare entuziasm cand se nasteau noi state de azi pe maine. Dupa jumatate de secol se vede ca au fost niste naivi acei locuitori din colonii si de fapt spiritul lor de razmerita indusa a provocat doar suferinta, saracie si razboaie in aceasta lume a treia, termen generic care inglobeaza aceste foste colonii, cu mici exceptii. La situatie se potriveste o intamplare cu talc istorisita de un scriitor rus din extremul orient al Rusiei numit Tinutul Primorie. Un rus intreprinzator de acolo si-a infiintat undeva in taiga o crescatorie de vulpi argintii, foarte valoroase pentru blana lor. Le aducea hrana pe plac de pe la abatoarele din Vladivostok si le tinea in ingraditura din plasa de sarma. Dupa un timp.crescatorul nostru de vulpi a inceput sa observe cum vulpile rodeau cu furie plasele de sarma incercand sa scape. Fiind om milos si facandu-si plinul de altfel prin valorificarea blanurilor, el s-a hotarat sa le lase libere in mediul lor natural. Asa ca le-a deschis usile si toate vulpile au zbughit-o de indata fericite si libere. Si rusul era bucuros ca a facut o fapta crestineasca. Insa nu mica i-a fost mirarea cand dupa cateva zile, vulpile flamande se adunasera in jurul gardurilor de sarma si incercau disperate sa intre inapoi in tarcuri. Erau pur si simplu lesinate de foame si nu mai stiau sa-si procure hrana in salbaticie. Acuma „vulpile” dau navala in tarcul Europa deja prea plin de altfel.

https://www.academia.edu/37507652/…_secretul_occidentului_…_viorel_roman.pdf

https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf

ROMAN, VIOREL. Europa creştină / Viorel Roman. – Timişoara : Artpress, 2016 ISBN 978-973-108-710-8 Biblioteca Nationala a Romaniei CIP 2016-16660

 

Dorel SCHOR: Oameni cumsecade

În urmă cu câteva luni, vecinul Boris a avut un accident casnic. S-a împiedicat de un taburet, a căzut în bucătărie cu capul lângă aragaz, dar a avut noroc, capul n-a pățit nimic, și-a luxat numai piciorul drept, destul de sever și i-au pus un ghips de toată frumusețea. Ca să se deplaseze, Boris a trebuit să folosească o pereche de cârje pe care i le-au dat de la policlinică. Era chiar nostim să-l vezi cu ghipsul și cu cârjele, venind să încaseze taxa pentru ascensor și curățenie, el fiind șeful comitetului de bloc.

După aia, când i-au dat jos ghipsul, Boris a început să facă gimnastică de recuperare și, după o vreme, a aruncat cârjele cât colo. Mai mult decât atâta, unde se învârtea prin casă dădea de ele. O dată, aproape s-a împiedicat de ele și era să-și rupă celălalt picior. Așa că mi-a spus:

– Tot te duci în fiecare zi la policlinică, fă-mi un mic serviciu, ia cârjele și dă-le înapoi, te rog frumos…

Nu am putut să-l refuz, mai ales că spusese te rog frumos. Numai că nu-mi venea deloc la îndemână. Eu mă deplasez cu autobuzul, iar cârjele erau lungi și incomode. Așa că a doua zi dimineața mă aflam în stație cu ambele mâini ocupate. Am încercat să țin cârjele în toate felurile, ca pe un pachet cadou, ca o pușcă de vânătoare, ca o scară de zidar, ca pe un sugar care plânge, ca un steag care fâlfâie… Nimic nu s-a potrivit mai bine decât poziția naturală, adică sprijinite sub brațe. Așa, cel puțin, mă susțineau ele pe mine și nu invers.

Autobuzul a sosit bineînțeles arhiplin. Nu aveam nici o șansă să pătrund înăuntru, așa încărcat cum eram. Dar să vezi minune, elevii cei de obicei obraznici și băgăreți s-au dat în lături, gospodinele cele masive, cu plase și șolduri mari m-au poftit să intru cu prioritate. Chiar șoferul a privit scrutător, căutând un loc pentru mine. Cea ce nici măcar nu a fost necesar, mi s-au oferit trei. Am vrut să explic, să spun că eu sunt sănătos și îi fac numai un serviciu adevăratului invalid, dar de emoție vorbele mi s-au blocat. Am rostit numai mersi. mersi, sunteți niște oameni foarte cumsecade.

La policlinică, să vezi ghinion. După ce m-am cărat cu ele atâta drum, nu am avut cui să predau cârjele, funcționara responsabilă își luase o zi liberă ca să meargă la dentist. Tocmai atunci. A trebuit să le iau cu mine îndărăt, doar nu puteam risca să se piardă sau să le fure careva.

Povestea cu autobuzul, cu aglomerația și cu locul care mi s-a cedat imediat, s-a repetat. Așa că pe la jumătatea drumului spre casă, mi-a căzut în sfârșit, fisa: metoda e bună, poate că nu e prea comod până la stație, dar merită osteneala ca să pot călători apoi omenește, șezând frumos, citind ziarul și nu strivit, în picioare. Noaptea m-am gândit dacă e cinstit din punct de vedere cetățenesc să procedez astfel și am ajuns la concluzia că da! Nu mai sunt nici eu un tinerel, așa că e foarte cinstit…Doar că în loc de două cârje, voi folosi numai una. E mai economicos și efectul e același…

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

2 ianuarie, 2019

Alexandru NEMOIANU: Țara Almăjului – o lume indestructibilă

Întotdeauna lucrurile “mari” și “importante” (şi încă mai vârtos soluționarea lor) pot fi aflate în detaliile existenței imediate şi în ‘universul” (întotdeauna mic şi la îndemână) care ne înconjoară. Câteva exemple pot fi ilustrative.

Foarte adesea ne frământăm pentru problemele “mari” ale lumii şi politicii naționale ori internaționale și suntem grăbiți cu soluții energice și îndrăznețe dar suntem mai șovăielnici atunci când întrebări similare ne privesc personal; care este starea din familia noastră?: suntem ori ba credincioși unul altuia?; ne gospodărim cu bună cuviință ?; suntem capabili să rezolvăm cu pace diferențele ce le vom fi având cu neamuri ori vecini?;etc., etc. În același timp ne străduim să aflăm despre locuri depărtate și cheltuim să vedem tărâmuri așezate peste mări și țări fără să băgăm de seama că ‘universul” este lângă noi, efectiv cade pe fiecare dintre noi. Cu aceste gânduri în minte am îndrăznit să spun că Țara Almăjului din Banat este, în fond, “universul”.

Țara Almăjului este o vale intramontană aşezată în lungul râului Nergan (ori Nera cum au ales să-i spună învăţaţi de ocazie). A fost locuită din vremi imemoriale, fără exagerare, din totdeauna. Vechimea această este încă uşor de simţit celui care va avea răbdare să colinde hotarul fie şi unui singur sat din Almăj. Lesne va fi cu putinţă să se observe semnul eternităţii care înseamnă modelul existenţial românesc alcătuit din înțelegerea vie a spiritualităţii ortodoxe, dreptmăritoare, pravoslavnice. În Almăj vom află efectiv totul. Bucurii şi dureri, dărnicie şi zgârcenie, credinţă şi înşelăciune, autentic şi impostură, frumuseţe şi urăciune chiar şi aspecte aberante ţinând de viaţă cea mai intimă. Totul. Dar, în ce priveşte relaţia dintre oameni, în Almăj există, încă, ceva ce în bună măsură în restul lumii a dispărut, mai există relaţia personală, omenească dintre locuitori care, într-un fel ori altul, sunt neamuri. Există încă o înțelegere și o trăire care transformă simplul act al existenţei în viaţă. Această înseamnă priceperea faptului că nu sunt suficiente principii că dreptatea, ordinea, folosul şi altele asemenea. Ele, aceste principii, excelente în sine, alcătuiesc doar elementele teoretice care pot contribui la alcătuirea unei civilizaţii. În termeni practici ele sunt planul după care se zideşte o casă. Dar pentru a trece de la stare potenţială la fiinţă mai este nevoie de puţină blândeţe, înţelegere, dragoste, bunăvoire şi într-ajutorare. Acestea din urmă sunt uneltele şi căile prin care planul se face clădire şi clădirea se face cămin cald şi vatra primitoare. Trăind această înțelegere în Almăj oamenii când se văd încă îşi dau bineţe unul altuia, îşi stau în ajutor la bucurii şi necazuri, încă mai ştiu ce înseamnă şi ce trebuie să fie dulceaţă vieţii. În acelaşi timp în Almăj putem află toate formele vieții, de la cele mai simple la cele misterioase şi toate frumuseţile lumii în care Dumnezeu i-a aşezat pe oameni.

Cel care va stă seară ori noaptea la un “ rând” în una dintre numeroasele mori aşezate pe râurile de acolo, va şti ce înseamnă taină unui loc “bântuit” de duhuri ori “muroni”, cel ce va stă o vreme la o colibă va şti ce înseamnă trudă de a îmblânzi natură şi de a schimbă sălbăticia în cosmos, cel care va înţelege viaţă unui sat almăjan va şti ce sunt şi au fost comunele şi oraşele libere. Asemenea cel care va petrece o zi de Vara în lungul luncii Nerei ori la ,,împreunarea apelor” (apei Prigorului cu Nerganul ) va şti ce înseamnă şi farmecul şi spaima junglei, iar cel ce va urcă într-o după amiază fierbinte pe Dalma ori Coasta Patasului va şti ce este deşertul şi singurătatea africană. Iar cel ce se va afundă în codrii Borloveniului și apoi va urcă pe culmea Semenicului va trece în lumea fără de pereche a curăţiei absolute. Nu înseamnă că în Almăj sunt cele mai frumoase locuri din lume, dar înseamnă că locurile de acolo sunt la fel de frumoase că altele de aiurea !

În momentul de față întreaga omenire este tulburată, agitate, nesigură și în stare de provizorat. În fapt nu știm ce ne așteaptă și ceea ce știm este ca actual stare este extreme de șubredă și pe punctul de a se nărui. În aceste împrejurări un loc ca Țara Almăjului oferă o măsură de certitudine. Dacă, spre exemplu, va fi o întrerupere de distribuire de energie electrica, foarte simplu almăjenii vor scoate apa, bună și curată, din fântâni, din “bunare”, așa cum au făcut și strămoșii lor. De fapt, cam orice s-ar întâmpla,Țara Almăjului va putea să își ducă existența în matca unei așezări și rânduieli al căror început nu îl știm.

Almăjul este o lume dar, fiindcă suntem în vremelnicie şi trăim prin comparaţii, una mai bună, mai aproape de cea în care “ ne-a vrut Dumnezeu “. Un loc pentru care merită să trăieşti şi să mori şi în a cărui ţărână este o cinste şi binecuvântare să te odihneşti.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

3 ianuarie, 2019