Modul în care s-a făcut România Mare a fost explicat magistral, de către politicianul bănățean Sever Bocu, în cuvintele, ”România Mare, Dumnezeu a făcut-o”!
Există între oameni sentimente care nu pot fi explicate prin și cuprinsese în cuvinte. Nu putem spune “de ce” iubim casa părintească, mai înainte de a putea vorbi; ”de ce” iubim satul strămoșesc, mai înainte de a scrie, ”de ce” ne iubim copii, chiar și când nu știm scrie sau citi. Între aceste iubiri, care nu se pot exprima complet în vorbe, este și dragostea de Neam și Țară.
În aceste sentimente se află tărâmul în care ființăm, în care ne mișcăm, în care merită să trăim și merită să murim.
Iar asta este datorat faptului că mai înainte de a putea explica rațiunea dragostei de aceste lucruri, pentru aceste lucruri avem loialitate, atașament și capacitate de jertfire. Sunt unii care au explicat, mai mult sau mai puțin complet, aceste sentimente, dar sunt incomparabil mai mulți cei care le-au trăit și trăiesc și care pentru ele, fără emfază, au făcut jertfa supremă. Iar aici trebuie să observăm un lucru foarte interesant.
Oamenii, între altele, se despart în “pesimiști” și în “optimiști”. De foarte multe ori a fost interpretat acest lucru ca însemnând că unii cred că totul este în negru și alții că totul este în alb. De fapt nu este chiar asa.
Pesimistul crede că totul este rău, mai puțin el, care este bun și are dreptate. Iar optimistul crede că totul ar putea fi bun, mai puțin pesimistul și părerile sale. În această înțelegere vom vedea că pesimistul va fi întotdeauna un anti-patriot. În mod “cuminte” el va explica nu numai că toate lucrurile sunt rele, dar că ele nici nu pot fi altcum decât rele. Un “optimist” dimpotrivă, deoarece crede că lucrurile pot fi bune, va și încerca să le facă bune. Un pesimist este un distrugător static prin excelență, iar dintre “optimiști” se aleg cei care mișcă lucrurile înainte și fac viitorul posibil. Probabil că niciodată nu s-a văzut acest lucru mai clar, în Istoria Românilor, ca în anii 1914-1918.
Din punct de vedere faptic situația generală nu putea fi mai nefavorabilă decât era pentru Romani.
Romanii se aflau strânși între două Imperii foarte puternice și care aveau pentru Români strict sentimente potrivnice. În 1914, din punct de vedere “real”, nimeni nu putea crede că vreunul dintre aceste Imperii va acomoda interesele României. Situația a devenit, în anii imediat următori, încă mai dramatică. Tara a intrat curajos în război, în 1916, dar trupele Române au fost zdrobite. Iar, după ce Rusia bolșevică va încheia pacea cu Germania, în Martie 1918, pur și simplu eliminarea României de pe hartă devenise, nu o posibilitate, o foarte apropiată probabilitate. Dar iată că doar câteva luni mai târziu Românii din tot locul, din Vechiul Regat, din Ardeal și Banat, din Bucovina și Basarabia, se vor găsi uniți într-o Românie Mare pe care doar poeții și idealiștii o mai contemplau ca posibilă. Fără îndoială că atunci și-au adus aportul oameni providențiali, și citez câțiva: Ioan I.C. Brătianu, Tache Ionescu, Barbu Delavrance, Dr.Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Iancu Cavaler de Flondor, Pantelimon Halipa. Dar acei oameni împlineau un vis care vreme de sute de ani fusese stropit cu lacrimi și cu sânge de atâtea și atâtea generații românești. În mod miraculos în 1918 visul devenea realitate. Poate nimeni nu a spus adevărul mai concis și mai răspicat ca un politician bănățean, Sever Bocu: ”România Mare, Dumnezeu a făcut-o”. Acesta este adevărul, rugăciunea strămoșilor și jertfa lor a făcut cu putință unirea cea mare din 1918.
Sunt acuma o sută de ani de atunci. Țara este pradă unor agitații care, în cea mai mare măsură, sunt provocate de oameni răi din afară și prin nătărăi din interior. Aceste vremi grele vor trece. Sunt încredințat că Dumnezeu va păzi ca generațiile viitoare de copii din Borloveni să continue să se scalde în “Balta Neagră” și că în continuare pivele vor “pușca” în avlia Bisericii din Borloveni vestind Învierea Mântuitorului și a noastră.
Este cu totul semnificativ, simbolic și înălțător ca centenarul României Mari este întâmpinat cu o jertfă de mulțumire către Dumnezeu care a făcut-o cu putință.
Prin înțelepciunea Bisericii ortodoxe și truda credincioșilor Marea Unire este salutată prin inaugurarea grandioasei Catedrale a Mântuirii Neamului. Momentul este copleșitor și atâta de emoționant încât nu poate fi cuprins în cuvinte poate fiind doar contemplate. Românii din tot locul mulțumesc lui Dumnezeu și îi aduc jertfă în credință tare ca niciodată mila Lui nu îi va lăsa. Iar astăzi este zi de bucurie, de mulțumire și laudă.
Nimeni să nu plângă, nimeni să nu se îndoiască: Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa!”
TRĂIASCĂ ORTODOXIA, NEAMUL ROMÂNESC ȘI ROMÂNIA MARE!
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
25 noiembrie, 2018
