
Niciodată un singur răspuns
  
 Frumuseţea este în noi,
chiar dacă nu vedem asta.
Oamenii vând doar iluzii,
noi şi noi iluzii, îndatorându-se,
nu realizează esenţa vieţii,
acel pur şi simplu, dar încă
mai putem avea momente de uimire!
 
Esenţa este separarea de materie.
Ai găsit ce căutai? – atingerea viselor –
Aminteşte-ţi, mereu aminteşte-ţi!
Niciodată nu este un singur răspuns,
niciodată nu vei găsi singur răspunsul!
 
Orice obiect luminos lasă o umbră,
un lup este în tine,
un lup ce poate devora mielul
în orice moment
– o viitoare gaură neagră –
o ordine care satură haosul
de aştri şi de ceruri reproduse.
Doar dansul îi menţine-n echilibru,
asemeni viorii în care
sunt închise
cântecele ce-şi aşteaptă trezirea.
 
Omul şi-a terminat zborul!
Dureros, şi totuşi,
de om depinde
reînvăţarea zborului!
Acolo unde timpul s-a oprit,
mereu un izvor va trudi din greu,
mereu un copil va visa lumea,
un cer dintr-un nor,
un munte dintr-o piatră,
o mare dintr-un ochi de apă,
grădini de aur dintr-o floare.
 
Prin fire invizibile, adevărul
ne leagă pe toţi
şi-o imensă suferinţă din iubire.
 
Să căutăm vapoarele înnămolite la mal
ce-şi aşteaptă ploile uitării noastre
spre-a reveni în larg
sau să aducem marea mai aproape de ele?
 
O lacrimă ce se deschide dulce-n noapte  
                           
 Totul se şterge prin balansul timpurilor.
Ce e în noi tainic, iubitule, în tine, în mine?
Adevărul nu-l ştie nimeni – un adevăr cenzurat – 
 în noi este atât cât ni s-a-ngăduit,
 singurul adevăr:  Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poesis” →