Vasile FILIP: Dialoguri sprinţare

– Ai văzut vreodată o aramă amară?

– De mai multe ori: am mutat căciula!

*

 

– În ce sens poţi traversa un teren tasat?

– În ambele sensuri!

*

 

– Cum poţi îmbrăca un cojoc?

– Şi pe faţă şi pe dos!

 

*

– Ai fost vreodată tapat?

– De mai multe ori!

– Şi?

– Şi am tapat şi eu!

– Cum ai procedat?

– Le-am… întors cuvântul!

*

– Tu te-ai tăiat vreodată?

– Oho!

– Cum s-a întâmplat?

– Am mutat căciula pe un a pe altul!

*

– Cum ai reuşit să-ţi faci un nou sălaş?

– Foarte bine şi frumos: m-am priceput!

– E un secret?

– Nici un secret: am schimbat locul căciulii şi virgulei!

*

– Ce poţi face dintr-un scrâşnet de topor?

– Un ropot de ploaie!

*

– Ce poţi să faci din doi cai şi un ac?

– Un caiac!

*

– Dacă vrei să te scalzi în Ciric, de pe ce mal intri în apă?

– De pe amândouă!

 

*

– Dintr-un cric poţi face circ?

– Pot, dacă o iau mai pe dindos!

—————————–

Vasile FILIP

Iaşi, România

25 august,2018

 

 

Dunia PĂLĂNGEANU: La Vălenii de Munte

La Vălenii de Munte

Poezie și patriotism sub aura lui Iorga…

 

În patria lui Iorga
la Vălenii de Munte
istoria se deschide
cu filele sfinte.
De dor și credință
mărețele fapte
luminează prin veacuri,
din pagini de carte.
E aerul dulce
la Vălenii de Munte,
făclie e ziua
și nopțile scurte.
Te-așteaptă istorii
și roi de zidiri,
plutind prin noianul
etern de-amintiri.
Fluturând ca stindardul
cel mare și sfânt,
trece umbra lui Iorga
între cer și pământ.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Vălenii de Munte, august 2018

Foto: Donaris Giurgiu

Maria HOTEA: Se naște o nouă poveste

Se naște o nouă poveste

 

Să-ți vorbesc despre iubire-n cuvinte,
Este puțin să o pot în ele cuprinde
În inimi ea flacăra mereu o aprinde,
Lăsând amintiri ce sunt păstrate în minte.

 

Dorințe naște sub raze argintii de lună
Și-n nerostite gânduri iubirea le ascunde
În liniște prin șoapte în suflete pătrunde,
Iar în priviri arzătoare pe rând le adună.

 

Precum florile înfloresc, înfiorate de rouă,
În raze blânde de soare sublim se deschid
Și-n adieri de vânt, petale tremură timid,
Așteaptă sărutul nopții sub raze de lună nouă.

 

Un murmur tainic în șoapte se-ascunde
Și-un imens ocean de iubire blând le alintă
Pătimașe trupurile încinse dorințe le incită,
Precum valurile ce se leagănă-n line unde.

 

Tăcerea în locul iubirii în inimi vorbește,
În gânduri vise sublime mereu încolțesc
Pătrund adânc în suflete unde rodesc
Și rând pe rând se naște o nouă poveste!

——————————-

Maria HOTEA

25 august, 2018

Mariana Zorița PURICE: Am intrat în jocul unui vis nebun

Am intrat în jocul unui vis nebun

 

Am intrat în jocul tău
O vis nebun
Fără să vreau, fără să știu
Ai apărut în viața mea
C-o falsă fericire și minciuni
O vis nebun
Aș vrea să ies din lumea-n care
M-ai purtat în jocul tău nefericit
Nu vreau o viață în galaxia-ți paralelă
Și vreau să evadez
O vis nebun !
Trezește-mă nefericire
Nu mă lăsa să cred că nu visez
Mă smulge din nemernicia
Unui vis nebun și lasă-mă să plec !
M-ai circundat cu demoni transformați în îngeri
Mi-ai rupt în bucăți
Limpezimea gândului
Și m-ai făcut să cred
Că exiști,
când ești doar o fantomă
ce umblă bezmetic peste lumii!
O vis nebun!

——————————-

Mariana Zorița PURICE

4martie, 2018

Lavinia BUD: Moștenire

MOȘTENIRE

 

Eu nu voi vinde cântecul măicuței
Ce îmi veghea odihna din amiezi,
Și nici paspoalul alb din gulerul rochiței
Ce mă – nvelea în fala ochilor săi verzi.

 

La răsărit, acolo îi e locul, în căsuța albă,
Ecoul de iubire să strige din pereți,
La gât ea ne-a purtat, neprețuită salbă
Și dorul ei cel tainic deschide – va peceți

 

Ce-au conturat a inimii văpaie,
Nescrisă în vreun zapis descoperit în urnă,
Din ochii ce-au închis a lacrimii șuvoaie
Iubire ne-a lăsat și-n ziua cea din urmă.

 

Codrul cel verde frunza și – o leagănă,
Zorii se-ngeamănă și pasu-mi petrec,
Sunt moștenirea ta, „tragănă, mamă, tragănă”!
Toate cânta – le – voi, mamă, înainte să plec.

——————————————————

Lavinia BUD

Timișoara

25 august, 2018

Petru Daniel VĂCĂREANU: Realul șochează?

Realul șochează?

 

Cenzura se va întinde
Lumea fibrei o cuprinde
Minciuna proliferează
Adevărul regresează

 

Imediat te și blochează
De o mască raportează!
Căci realul șochează
Falsul te anesteziază

 

Doar interesul contează
Principiile sângerează
Măștile râd satisfăcute
Adevăruri sunt omorâte

———————————–

Petru Daniel VĂCĂREANU

29 ianuarie, 2018

 

Anca-Maria DAVID: Se aud viorile cântând

Se aud viorile cântând

Se aud viorile cântând
Şi lacrimile curg in suflet,
Sunt fapte ce răsună neîncetat pe frontul vieţii,
Dezlănţuindu-se sub privirile oripilate
Ale popoarelor aglomerate în mulţimi şifonate,
Îngrozindu-se de zgomotul şoaptelor învăluite în minciuni asumate,
Adevărul fiind departe, vedem popoare aruncate în mocirlă.
Mulţi jură cu mâna pe Biblie că vor apăra neamul de vipere,
Dar uită când mierea începe să curgă printre degete,
Aruncând la gunoi credinţa neamului păstrată de strămoşi cu lacrimi de sânge.

———————————-

Anca-Maria DAVID

25 august, 2018

 

*Mănăstirea Mraconia de la Cazanele Dunării

Lilia MANOLE: Absența glaciară a lui Dumnezeu

Absența glaciară a lui Dumnezeu

 

Oamenii aleg cu tot sufletul
Lăsând răni în mințile
Copiilor-
Fii de Dumnezeu,

 

Caută momente
în loc să triumfe
În zile de duminici
Slava lui Dumnezeu
În biserici
Vor să nu moară de sărăcie
În timp ce
Pământul de cateva ori pe an
E uscat și ar vrea
O picatură de cer
Deasupra fisurilor de piatră
Oamenii
Nu sunt obisnuiti
Să se gândească
Între cei patru pereți
Ai lor
Învață să vorbească
Cu Dumnezeu
Într-o limbă
Prin care El
Mântuitorul
Nu îi ințelege,
De ce o vorbesc.

 

„Te iubesc”
Frază neinventată,
Apropos,
Ci e rostită
Curgator,
Încât cel ce o aude
Ce oare ar trebui
Să se gândească?

 

Cum poruncim
Mâinilor să legene
Apa râului cu ochii?
Cum ne cunoaștem
Singurătatea
Și incercăm
Să-i formăm
Deprinderea purității ei
Însingurate?
Cum ne dor dintii
Și am vrea să nu- i pierdem?
Astfel
Ne doare
Și pământul și cerul
Și luna și stelele și soarele
Și copilul,
Și
Absența a toate ne doare.

 

Noi suntem
Singuri în alegeri –
Pe cine voim a trata
Pe acela îl iubim.

 

Să ne doară iubirea
de Aproapele,
și nu absența glaciară
a lui Dumnezeu

———————————–

Lilia MANOLE

Chișinău, Republica Moldova

25 august, 2018

Florentina SAVU: Iubite, tu

IUBITE, TU

 

Iubite, tu-mi colinzi prin vis
Și mi-l mângâi încetișor,
Mă porți prin lumi de paradis
Și-mi ești de dragoste izvor.

 

Cu palmele îmi frămânți gândul
Și-l modelezi cum îți dorești,
În sufletul meu ești alintul
Cu care, femeie, mă crești.

 

Stă visu-întins pe pat de flori
Și ochii-ți lacomi îl dezbracă,
Mă trec ne-nchipuiți fiori,
Când cald, când frig de promoroacă!

 

Cu ochii minții mă privești
Și eu zâmbesc cu fața plină,
Alăturea-mi întinerești
Și eu mă simt ca o regină.

 

Cu palmele tale de ceață
Îmi treci prin suflet fluture,
Sub ele simt cum prind iar viață
Precum sub ploi, un brusture!

 

Un fum de dor ne-o înghiți
Și ne-o ascunde sub perdele,
În dans nebun ne-om ameți
Sub ale cerului dragi stele,

 

Noi doi, și visul de iubire
Ne-om regăsi în vers și-n cânt,
Ne-om fulgera cu fericire
Și ne-om privi cu mult alint…

———————————–

Florentina SAVU

25 august, 2018

Nastasica POPA: Nopți Celine

Nopți Celine

 

O rană mi-e sufletul,vreau să revii
Cascadă sa curgă dorul din tine,
Varsă și Cerul pocalu-n Evlavii
Rătăciți de suntem în nopți Celine.

 

Să te-ntorci în amurg,voi fi spășită
Este-n Lumină odaia de taină,
Voi curge-n brațe-n plăcerea-ți dorită,
Dorul de tine trupu-mi înclină.

 

Mă rostești fericit…ți-am fost…încă-ți sunt
Plămădită iubire-n lutul doinit,
Amor,durere,biruită de cnut…
Misterul Celest te-aduce-n iubit.

 

Pârdalnic mi-e gândul în ceasul târziu
Te-aștept deasupra-mi să-ți simt respirarea,
Strigătul tău…pare-a fi străveziu
Când trupul meu își pierde apărarea.

 

Și Dorul flămând îmi frânge dorința
Iar amurgul Sfințit este-n Lumină,
Odaia de taină-ți simte prezența,
Mireasă-ți sunt…în povești Cătălină.

——————————-

Nastasica POPA

24 august, 2018