Mariana Zorița PURICE: Of Doamne

Of Doamne

 

Of Doamne
Tu iartă o neroadă
Ce vrea să pună-n versuri,
Toată iubirea și nostalgia ei,
Ce-n orizonturi se revarsă,
Ce leagă un asfințit
De înc-un răsărit,
Ce scutură în toamnă
Buchet de amintiri !
Of Doamne…
Tu nu lăsa iubirea
Să se prefacă-n scrum,
Tu las-un înger… Doamne
La ușa mea în noapte,
Să mă vegheze-n somn,
Când îmi visez iubirea
Pierdută…nu demult !
Of Doamne…
În gând mă rog eu ție,
Nu-mi spulbera speranța,
Din vis nu mă trezii
Să-mi văd singurătatea,
Mai lasă-mi înc-o zi ,
Mai lasă-mi nostalgia
Și-o clipă…a iubi !

——————————-

Mariana Zorița PURICE

30 august, 2018

Maria HOTEA: Poeme

Ce înseamnă să fii om

 

Mă aplec asupra gândurilor mele,
Iar vocea sufletului mi- o ascult
Şi-n fiecare vorba e – o lacrimă să spele,
Tristeţea ce-am simţit-o în suflet de demult.

 

În vorba ce- am rostit- o e- o lecţie din viaţă,
Ce pentru mine a fost un sacru legământ
Încrezătoare-n mine nu mi-am pierd speranţa,
Dar cu inteligenţă am spus orice cuvânt.

 

Şi-n fiecare sfat simţeam doar simplitatea,
Respectu-i pentru omul ce mi l-a dăruit
În viaţă am cunoscut ce-nseamnă bunătatea,
Căutăndu- i puritatea când nu e de găsit .

 

În vorbe- i adevărul ce trebuie să- l ştiu ,
Căci îmi sunt harul vieţii în sufletu- mi plăpând
Din ele învăţ să pot un om corect să fiu,
Să înving mereu minciuna ce alți o ascund

 

Vreau să învăţ să ştiu ce înseamnă să fii om,
Ce este omenia când lacrimile dor
Să aflu frumuseţea când trec pe lângă- un pom,
El ştiind doar să rodească dând fructe tuturor!

 

Să pot aprofunda cu judecata- mi simplă,
În timp doar învăţând şi nefăcând risipă
Iar dacă uneori câte- un necaz se- întâmplă,
Ascult numai de gându- mi ce- n clipă se- nfiripă !

 

Iubirea – caldă simfonie

 

Privesc cum soarele se îndreaptă spre apus,
Dar pentru mine este mereu acolo sus
Se ascunde printre nori cu dorurile mele,
Când cerul se îmbracă- n mantia- i cu stele.

 

El, soarele se întrece în străluciri cu ele,
La răsărit zâmbind iar la apus cu jale
Când luna strălucind din nori răsare ,
Din mersu- i pe cer el se scufundă- n mare!

 

Aş vrea de s- ar putea ca- n razele de soare,
Să fiu pentru o clipă cu gândul visătoare
Iar sufletului meu cel simt că- mi e stingher,
Să- i dăruiesc credinţă să pot prin ea să sper.

 

Cu gândul călătoare văd chipu- ţi minunat,
La fel ca şi o floare simt cum m- ai fermecat
Prin raze de lumină zăresc un zâmbet cald,
Cu drag l- aşez în suflet ca- n el eu să mă scald.

 

În a cerului grădină pe un nor pufos , gingaş,
Frânturi din al meu suflet eu ţie vreau să- ţi las
Şi- o caldă simfonie a unui blând descântec,
Cu sufetul ascult- o şi înălţăte- ntr- un cântec.

 

Ea, calda simfonie o cale îţi arată ,
Spre magica iubire ce este minunată
În suflet îţi aşează blândeţe şi- alintare,
Iar vieţii – i dă culoare atunci când ea apare.

 

iubirea-i curcubeu în suflet şi pe cer ,
E vers şi- n poezie păstrează doar mister
În ea e paradisul ce sufletul înalţă,
E tot ceea ce- nseamnă alintul în viaţă!

——————————-

Maria HOTEA

30 august, 2018

Continue reading „Maria HOTEA: Poeme”

Lilia MANOLE: Lumina ce ninge frumos

LUMINA CE NINGE FRUMOS

 

Sclipesc pe cer steluțe nevăzute
Și Luna plină nu-și ia revedere-
Admit, că o vară la cele durute
E, totuși, și o formă de-nviere.

 

Stau Lunii să-i declar sclipirea,
Ea, însă, ca un soare mă privește
Nemuritor și sincer, precum e iubirea,
Ce nimic pe lume n-o oprește.

 

Și se sfarmă în văzduh albastru
Crainicele cânturi matinale
De atâta dor profund, sihastru
Îmi imaginez și arii orchestrale.

 

Mesagerul sfânt frate cu Luna,
Umerii mei albi, dați lui Hristos,
Se unesc pe-o clipă, precum una
Este acea lumină, ce ninge frumos…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

30 august, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Vinovați fără vină

Suntem bieți spectatori ai marasmului cotidian, omul o expresie palpabilă a nimicului cotidian, încovoiați de legi, fărădelegi, pășim inconștienți, cu grijă, cu sfială, mereu înapoi, în groapa istoriei, expresie sublimă a lucrului bine făcut.

Privesc cu ce mai pot deprecierea morală a omului nou, biete conserve expirate înainte de a fi create, cioplite din nimicuri și surcele. ce poți acum să faci cu ele…

Puteam să zburăm, am ales să mergem în cârje.


Nu, nu citim, cărțile zac aruncate prin ghenele istoriei moderne, de prost gust, nu scriem, doar mâncăm și dormim, în liniște, nu…


Da, este bine pentru sănătatea noastră.


Da, ne distrăm, ce bine ne distrăm…


Aici nu-i nimeni, capete goale, creiere aruncate în coș, de gunoi poleit, cu noroi.


Aici totul tace, tace și tace, ce bine tace…


Nimeni nu plânge, doar geme și suspină.


Aici este liniște ca într-un cimitir, este o lume fără lacrimi în jur doar suspine, e o lume pierdută în propria neputință.


Vinovați fără vină, avem dreptul universal de a nu spune nimic.


Așa, încet-încet am ajuns uneltele diavolului și totul este bine, nu-i așa…


Nu, nu auzim, nu mai simțim nici lacrima unui copil, aici, am uitat de mult să trăim.


Construim, construim pe hârtie castele, castele de hârtie.


Credeam, demult, odată că lumea asta era vie, azi am aflat că viața asta e târzie, aici nimic nu mai învie.


Eram un copil rătăcit, departe de drum, furtuna vieții mă aruncase pe aici, pe undeva, aproape de nori, atât de departe de voi.
Continue reading „Viorel Birtu PÎRĂIANU: Vinovați fără vină”

Daniela PÂRVU DORIN: Poezia e pasăre-ngropată în os…

Poezia e pasăre-ngropată în os…

 

Ceva din cântecul acela duios
îmi pune cuvântul la tâmplă în semn de armă –
poezia e o pasăre îngropată în os
şi tot ce ating cu carnea ei… mi se sfărmă!

 

Simt o muzică albă în paşi…
Ţin cuvântul
la tâmplă în semn de armă,
cine-mi ascunde anii rămaşi!?
Sufletul cui mi se ascunde în palmă?

 

Simţ propria-mi lacrimă îngropată în os
şi sângele plâns muţind deodată,
cineva mă chinuie în chip dureros,
cum numai cuvântul mă chinuia câteodată…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

30 august, 2018

Corneliu NEAGU: Nagoda din vis

NAGODA DIN VIS

 

Venea dinspre luncă o veste bizară,
trecând peste apa crescută din râu –
un duh nevăzut apărea înspre seară
s-aducă licornul din lanul de grâu.
Păștea în răstavul lăsat între holde
miresme din dorul cernut peste flori
din trupul nagodei cu pletele blonde
ieșită din crângul cuprins de fiori.

 

Trecea despletită, plutind peste ape,
în noaptea aceea, scăldată-n zefir,
cu calul licorn, adus să se-adape
din boabe de rouă, cu sfânt elixir.
Lăsa deoparte veșmântul subțire,
să intre în apa albastră din râu,
măceșii, cu florile scoase din fire,
cădeau în extaz lângă lanul de grâu.

 

De când am văzut-o atunci dezbrăcată,
un dor fără margini îmi stă peste gând,
să-mi spună s-o caut, s-o văd înc-odată,
în brațe mele s-o strâng tremurând.

———————————————–

Corneliu NEAGU

30 august, 2018

Victor RONCEA: Eminescologii Nae Georgescu, Theodor Codreanu, Dan Dulciu și publiciștii Fabian Anton și Victor Roncea, Membri de Onoare ai Centrului Cultural Spiritual Văratec închinat lui Mihai Eminescu

În urmă cu o lună a avut loc la Centrul Cultural Spiritual Văratec ctitorit de distinsul român Dianu Sfrijan și aflat sub oblăduirea Sfintei Mănăstiri Văratec aniversarea de Un an sub semnul lui Eminescu.

“Pentru fireasca istorie a locului, iată-ne astăzi 28 iulie 2018, alături de distinși invitați, cunoscători și cercetători ai fenomenului Eminescu, la o primă manifestare închinată geniului poeziei românești, care și-a plimbat pașii și gândurile și pe la Varatic, pentru a semnala lumii academice existența acestui lăcaș de cultură și înnobilarea lui pe harta culturală a țării, așa cum se cuvine poetului nostru național”, a spus doamna Emilia Țuțuianu, scriitoare, redactor-șef al Revistei Melidonium, editor al Editurii Mușatinia și coordonatoarea Centrului, alături de Maica Stareță Iosefina Giosanu, în deschiderea Simpozionului.

Eminescu spunea că ,,Biserica a creat limba literară, a sfinţit-o, a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat.” , așadar ridicarea Centrul în lumina Bisericii a venit de la sine. ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic” a fost ridicat în imediata apropiere a Sfântei Mănăstiri și este o construcție elegantă, în spiritul locului. La demisol, descoperim Salonul Safta Brâncoveanu – un muzeu etnografic, care prezintă obiecte tradiționale din zonă; la parter se află un Salon literar –  dedicat celor care au iubit Văratecul şi au creat aici, celor care şi-au purtat paşii şi şi-au plecat genunchii, în faţa icoanelor, personalităţi de prim rang ale lumii literare precum: Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Emil Gârleanu, Ion Alexandru, Gheorghe Brătianu, Gala Galaction, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, IPS Bartolomeu Anania şi mulți alţii care au lăsat posterității mărturii literare, despre locuri, oameni şi întâmplări. Mansarda muzeului  adăpostește Biblioteca Mihai Eminescu – unde cei dornici de studiu și lectură pot consulta un vast material de arhivă. Tot la mansardă  este organizat un Salon de Artă, care poate prezenta expoziții de pictură, ne informa scriitoarea Mariana Gurza.

“În numele Colegiului Director al Asociației Centrul Cultural Spiritual Varatic, au fost invitați IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, profesorul Theodor Codreanu, profesorul Nicolae Georgescu, profesorul Dan Toma Dulciu, scriitoarea Veronica Balaj, poetul Petruş Andrei, scriitorul Gheorghe Simon, publicistul Anton Fabian şi jurnalistul Victor Roncea, care au acceptat să devină membri de onoare ai Centrului Cultural Spiritual Varatic, întru binele culturii și activităților viitoare ale acestui așezământ de cultură și spiritualitate.

Înainte de a începe conferința dedicată poetului Mihai Eminescu, s-au acordat Diploma de excelență și Medalia jubiliară membrilor onorifici. Distinșii invitați, prezenți la manifestarea de la Centrul Cultural Spiritual Varatic, sunt împătimiți eminescologi, trăiesc și simt eminescian”, a spus doamna Emilia Țuțuianu în deschiderea manifestării, care s-a bucurat și de prezența specială a Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.

În cadrul conferinței s-au prezentat lucrările:

,,Creştinismul eminescian” – Prof. dr. Theodor Codreanu:

,,Varatec, locul de naștere al basmului fantastic românesc” – Prof. dr. Nae Georgescu

,,Mihai Eminescu Nevropatii atipice – Aspecte de patologie informațională” – Prof. dr. Dan Toma Dulciu

,,Eminescu la Timişoara” – Veronica Balaj

Evenimentul s-a încheiat cu lansarea de carte: ,,Maica Benedicta – Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga. Chipuri de lumină la mănăstirea Văratec – Convorbiri cu Fabian Anton” și vizionarea filmului documentar: “Maica Benedicta – Dependența de Cer”

“Despre Eminescu, Nicolae Iorga spunea: ,,Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.” Născut pe acest pământ românesc, rupt cu grijă din raiul lui Dumnezeu, poetul nostru nepereche a cultivat și evocat în opera sa iubirea, natura, geniul, moartea, dragostea de țară și perfecțiunea absolută a spațiului cosmic, căruia i-a oferit un univers aparte. Eminescu a asociat spațiului cosmic doar omul de geniu, despre care spunea: ,,Cugetătorii gândesc spiritul lumii. Ei nu pot fi văzuți și înțeleși decât de cei care pot să urce o clipă până la dânșii.” O personalitate complexă care n-a putut fi egalată, o valoare universală, Mihai Eminescu rămâne păstorul dragostei eterne și cetate a creației sublime”, ne aduce aminte doamna Emilia Țuțuianu.

Nota mea, VR: Mulțumesc în mod deosebit Centrului Cultural Spiritual Văratic , doamnei Emilia Țuțuianu și Maicii Starețe Iosefina Giosanu, pentru medalia jubiliară și diploma aniversară conferite în anul Centenarului Marii Uniri împreună cu statutul cu totul special de Membru de Onoare al Centrului, alături de colegul Fabian Anton și mari nume ale eminescologiei, ca profesorii Nae Georgescu, Theodor Codreanu și Dan Dulciu. După cum am spus, este o imensă onoare! Vă mulțumesc și vă felicit pentru activitatea dusă alături de Sfânta Mănăstire Văratic, sub semnul lui Mihai Eminescu – Românul Absolut!

Voi reveni cu noi relatări și ecouri ale manifestării de suflet de la Văratec. Doamne, ajută!

Câteva fotografii de la eveniment:

 

Materialul integral, AICI:

Eminescologii Nae Georgescu, Theodor Codreanu, Dan Dulciu și publiciștii Fabian Anton și Victor Roncea, Membri de Onoare ai Centrului Cultural Spiritual Văratec închinat lui Mihai Eminescu

 

Galina MARTEA: Independența, falimentul, absurditatea…

S-a obținut independența statală, dar nu s-a știut ce de făcut cu ea. S-a obținut libertatea mult dorită, dar nu s-a știut cum ar putea fi aplicată ea într-un proces independent de existență.  S-a obținut tot ceea ce s-a dorit de zeci de decenii, dar… Iar acum, peste 27 ani de independență, poporul basarabean este în fața unui eșec total sau, mai bine zis, în fața unui colaps social de proporții înspăimântătoare/ în fața unei tragedii naționale de neimaginat, dar, în același timp, și în fața  unei ridiculități umane care denotă lipsă de cultură și educație. Cu aproape trei decenii în urmă societatea moldovenească sărbătorea cu multă fericire independența țării (27 august 1991), iar la ziua de azi această sărbătoare s-a transformat în una plină de lacrimi și disperare în tot ceea ce se numește „viața și existența în R.Moldova, țara care a degradat, a sărăcit, a ajuns la capătul deznădejdei și confuziei sociale fără precedent”. În toți acești ani poporul a existat și s-a descurcat cum a putut, fiecare cu propriile nevoi, iar la ziua de azi acesta simte că s-a epuizat complet și nu mai poate merge înainte din cauza nedreptăților sociale, aspecte ce au decăzut la limite insuportabile, nemaivorbind de sărăcia, corupția și starea de lucruri care a evoluat doar în detrimentul societății și nu în detrimentul clasei politice și de guvernare. În timp, totul a evoluat spre un singur scop și anume: în a trăda și viola interesele și necesitățile poporului, nemijlocit, în a periclita identitatea societății. Evenimentele ce au loc și se derulează în societate exprimă haos, incertitudine, neîncredere, neclaritate, răutate, barbarie, neomenie, prostie și incultură umană – totul fiind o nenorocire căzută asupra poporului. Însă, cel mai dureros, tot ceea se întâmplă în societate, cu efecte pline numai de negativism și absurditate, sunt provocările întreprinse din partea clasei dominante ce nu are la bază știința și practica corespunzătoare în guvernarea unui stat, dar, în mod aparte, și a clasei politice ce nu are la bază capacitatea și inteligența adecvată pentru domeniul politicii în afaceri publice. Într-un final, s-a creat un stat ce nu are la bază temelie/ verticalitate/ personalitate/ credibilitate nici în plan național și nici în plan mondial, în așa mod existând și menținându-se doar pe niște curenți iluzorii care mai bântuie în cadrul țării. Lucruri ridicole, dar totodată tragice, cu deznodământ nespus de dramatic pentru un popor.

O societate ce este nespus de divizată și influențată negativ de diversitatea și multitudinea partidelor politice, o societate ce este în relații de dușmănie, deoarece o mare parte dintre concetățeni sunt pentru mișcarea unionistă și cea pro-UE – deci spre Vestul Europei, iar o altă parte sunt anti-UE și anti-unionism – deci cu orientare spre răsărit și numai spre Estul Europei. Este o discordie enormă între oameni, o dușmănie incontrolabilă cu un câmp de acțiune nelimitată, factori care ar putea conduce și la un război civil, acesta reprezentând lupta între mai multe grupări politice și sociale de orientări diferite, cu scop în schimbarea ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente/ celei precedente. Dacă în primii ani de independență poporul a avut o perioadă de timp mai liniștită care asigura și o stabilitate promițătoare cât de cât acceptabilă pentru un prezent și viitor (cu o democrație să spunem normală pentru un stat nou format), atunci în ultimii ani poporul există într-o atmosferă socială insuportabilă care nici într-un fel nu exprimă speranță și încredere în ziua de azi și de mâine, deoarece condițiile sociale și politice sunt extrem de nedemocratice și provocatoare. Astfel, o asemenea societate, cu o politică în guvernarea statului pe principii și tradiții nesănătoase, merge și există în mod arbitrar și, concomitent, traversează direct prin conținutul unui faliment social, economic, cultural, moral. O țară care, în timp, a admis în ierarhia sa/ în funcțiile administrative de stat politicieni și guvernatori incapabili în a administra o țară pe principii umane echitabile și democratice, aceștia neavând fundamentul respectiv în pregătirea profesională și practica necesară pentru o asemenea activitate publică. În rezultat, precum s-a dezvoltat și s-a creat societatea în cauză după 27 ani de independență, cu o degradare socială incredibilă, în asemenea mod a degradat și politica, ca formă de guvernare în stat. Dar, cel mai trist e că în sfera guvernării statale s-au infiltrat tradiții și deprinderi nespus de nesănătoase care se bazează numai pe relații de prietenie și rudenie, în consecință, fiind angajate și promovate în activitatea de administrare publică doar persoane ce nu corespund unui anumit intelect și unui anumit criteriu de pregătire instructivă, educativă, culturală, morală. Iar dacă să ne referim numai la sfera politicii, activitate a unor grupuri sociale în organele puterii în raport cu statul, atunci situația e chiar înspăimântătoare, deoarece în această sferă de activitate se infiltrează, în majoritatea cazurilor, doar persoane cu anumite interese și scopuri individuale, ceea ce este caracteristic pentru societatea moldovenească de astăzi. Astfel, politica, ca fenomen și ca formă în administrarea țării, a format și a devenit un teren de luptă între acele grupări politice care vor să acapareze integral puterea în stat, fără a asigura bunăstare cetățenilor și, nemijlocit, fără a asigura asistența socială corespunzătoare pentru un trai decent. O asemenea situație este nespus de periculoasă pentru o societate, deoarece în prim plan sunt puse interesele personale ale politicianului, guvernantului  (mentalitate îngustă și învechită) și nu este pusă în valoare complexitatea unor lucruri mai importante precum: fondarea unor condiții decente în existența omului/ poporului; fondarea unei societăți bazată pe echitate socială și transparență democratică; fondarea unui teren pentru o coabitare socială civilizată, având la bază respectul dintre omul puterii și masele, etc. Însă, cu o asemenea atitudine și mentalitate necivilizată omul puterii/ omul politicii nu este capabil să construiască obiective centrate pe valori sociale care să corespundă necesităților și intereselor poporului. Cu atât mai mult, cu o asemenea atutudine indiferentă față de necesitățile și aspirațiile poporului, omul puterii și al politicii moldave reușește să construiască doar răul care dezbină și dărâmă o societate, în rezultat instaurând dezordinea, sărăcia, desfrânarea-corupția, haosul, neînțelegerea, exodul în masă, într-un cuvând – degradarea integrală a societății. Dacă în țările dezvoltate ale Occidentului omul din sfera politicii tinde să influențeze orientarea sau administrarea în stat, atunci el o face în limita legii și în mod civilizat, însă nu se procedează în modul care există în societatea moldovenească și anume: de a merge peste oameni/ peste concetățenii tăi pentru a le crea o viață cât mai grea și insuportabilă în propria lor țară. Totodată, în lumea civilizată a țărilor dezvoltate nici într-un caz nu se realizează politica, ca formă în guvernarea statului, pe principiul de a sugruma, intimida și umili personalitatea poporului/ personalitatea concetățeanului din societate așa cum este realitatea cruntă din Moldova.

Continue reading „Galina MARTEA: Independența, falimentul, absurditatea…”

Eleonora SCHIPOR: Frumoasa sărbătoare a hramului la Pătrăuții de Jos

În fiecare an, la 28 august, marcăm frumoasa sărbătoare Adormirea Maicii Domnului. La Pătrăuții de Jos această sărbătoare este deosebită, e hramul bisericii și al satului.

          În zorii zilei acesteia atât de importantă pentru noi, pătrăucenii, enoriașii bisericii Adormirea Maicii Domnului, dar și oaspeți veniți aproape din toate satele de pe Valea Siretului, dar și fiii satului adunați acasă cu prilejul sărbătorii, vin la sfânta liturghie oficiată de un mare sobor de preoți, ajutați de corul bisericesc și de membri comitetului bisericesc.

          În după amiaza zilei cu mic cu mare, toți vin la căminul cultural. Afară, pe scena din spatele edificiului cultural, frumos împodobită, are loc ceremonia festivă. Lucrătoarele căminului cultural pregătesc un frumos concert de sărbătoare. Ca întotdeauna cele trei grupuri de dansatori ai ansamblului popular MUGUREL, condus de coreograful Larisa Popescu-Chedic, directoarea căminului cultural și ajutată de conducătoarea artistică a căminului Natalia Balan, se prezintă la cel mai înalt nivel. Dansurile populare Hora, Sârba, Bătuta, Coasa, Bătrâneasca, costumația autentică a dansatorilor, dau un specific aparte sărbătorii în cauză.

          Anul acesta, ca și în anii precedenți, un mare număr de oaspeți ne-au onorat cu prezența lor. Fiecare dintre ei s-a referit, atunci când au vorbit pe scenă la microfon, la vrednicia pătrăucenilor, la buna pregătire a sărbătorii satului, la aportul adus de oamenii acestei străvechi localități în patrimoniul literaturii și culturii bucovinene.

          Anul acesta ne-au onorat cu prezența lor doamna Eleonora Moldovan, Consul General al Consulatului României la Cernăuți, domnul Ilie Popescu, doctor în științe filologice, președintele societății regionale Golgota, Cetățean de Onoare al satului, domnul Ion Popescu, primul deputat român în Parlamentul Ucrainei, președintele Comunității românești din Ucraina, membriu de Onoare al Consiliului Europei și Cetățean de Onoare al satului natal. Din partea Comunității românilor din Ucraina a fost prezentă și Secretara ei doamna Aurica Bojescu cu soțul Mihai Bojescu și domnul Petru Posteucă, membri activi ai acestei Comunități. De asemenea i-am avut ca oaspeț dragi pe inimoasa doamnă Doina Bojescu-Staric, redactor-șef al ziarului Concordia, ziaristă, poetă, pictoriță. A fost prezentă și doamna Felicia Toma, redactor la ziarul Zorile Bucovinei. A fotografiat alături de cele două ziariste, ceremonia respectivă, domnul Vladimir Acatrini, președintele Asociației Bibliotecarilor români din Bucovina. N-a lipsit nici vrednica doamnă Elena Nandriș, primarul satului Mahala, care a dat curs invitației noastre cu multă plăcere.

          Domnul Ilie Popescu a înmânat câteva diplome din partea Societății regionale Golgota, câtorva personalități ale satului pentru meritele aduse în diferite domenii, dar și pentru aportul adus la pregătirea sărbătorii satului. Diplome a înmânat și domnul primar Gheorghe Fedorean, sătenilor care au ajutat la pregătirea sărbătorii. Tot domnia sa a mulțumit tuturor oaspeților și săternilor pentru participare și i-a felicitat pe toți cu prilejul deosbitei sărbători. Aceleași cuvinte de laudă pentru săteni, oaspeți, dar și despre spiritualitatea acestul frumos sat bucovinean de la poalele Carpaților, au răsunat la microfon și din partea subsemnatei.

          În afară de dansurile vertiginoase ale ansamblului Mugurel, ne-au bucurat cu cântecele lor Cristina Velicico din Oprișeni, invitată de lucrătorii culturii, cât și consătenele noastre Daniela Grumeza și Cristina Ursulean.

          Atracționale, dansurile pentru tineri, voia bună și dispoziția de sărbătoare au îmbogîțit atmosfera de sărbătoare.

          Fie ca Maica Domnului, ocrotitoarea  satului nostru, să ne aibă în paza sa mereu. Iar noi pătrăucenii vă așteptăm și în anii următori cu drag la hramul satului Pătrăuții de Jos.

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord / Ucraina

29 august, 2018

Maria HOTEA: M-am întrebat de multe ori

M-am întrebat de multe ori

 

M- am întrebat de multe ori
Cum ar fi cerul fără nori ?
Cum ar fi ziua fără soare
Şi omul fără supărare ?

 

M- am întrebat cum ar fi viaţa
De n- ar fi zorii dimineaţa?
Cum ar fi cerul fără stele
Iar noaptea fără doruri grele?

 

M- am întrebat ce- ar face o floare
Fără lumina de la soare?
Şi cum pe lume ar mai fi
De n- am avea şi bucurii ?

 

Ce- ar face pomul fără frunze,
Natură fără- atâtea gaze?
Şi cum ar fi fără să fie
Câmpia fără glas de ciocârlie ?

 

Cum ar fI lumea fără cântec,
Fără de bocet sau descântec?
Cine- ar mai ştii de- al Mioriţei -Plai
Ori de mireasma floriilor în Mai ?

 

Ce-ar fi Pământul fără bogaţii
Poeţii despre ce ar scrii ?
Iar pictorii ce- ar mai picta
De n- ar fi muze cine iar mai inspiră?

 

Cum ar fi omul fără de iubire,
Cine – ar putea să- i dea de ştire?
Când sufletu-i de dor tânjeşte
Şi fără dragoste îmbătrâneşte!

 

Ori câte întrebări mi- aş pune
La toate un răspuns îmi vine,
Creeati am fost să avem credinţă
Căci Dumnezeu e însuşi biruinţă!

——————————-

Maria HOTEA

28 august, 2018