La un sfârșit de mai
Cândva la un sfârșit de mai
Sătui doar de cireșe coapte,
În nopți pătrunși de cânt de nai
Ne-am rătăcit în mări de șoapte,
Ne-am rătăcit în primăvară
Cu părul încâlcit prin alge,
Ți-am oferit o stea în seară
Pe stânca-n care val se sparge,
Plângea în taină chiar pământul
Ascunși eram în scoici sub val,
Când respectându-și jurământul
Trageau sirenele la mal…
Ieșeau cohortele marine
Să însoțească nunta noastră,
Să fie-n ziua care vine
O amintire în fereastră,
Ne-am regăsit sub valul mării
Cândva, la un sfârșit de mai,
Împrăștiind în largul zării
Un cânt duios cântat la nai.
––––––––
Valer POPEAN
Târnăveni
26 iunie, 2018