Un dor neînțeles
Trec clipele grăbite în zbor, pe nesimțite,
În căutarea ta,totuși rămân mereu pierdute
Și-mi pare foarte lungă și tristă așteptarea,
Pe drumul lung al vieții,rătăcind acum cărarea.
Sunt vise minunate și dorințe ce se risipesc,
La fel cum florile suave, în timp se ofilesc
Doar zilele ce trec în zbor, îmi par pusti și reci ,
Când singur ești și numai cu tristețe le petreci.
Un dor neînțeles în piept ades îl simt arzând,
Dar te păstrez fără să vreau neîncetat în gând
În nopți târzii,întunecate,cu nenumărate insomnii
Înlăcrimată stau și visătoare te aștept să vii.
Cu ochii triști și în singurătate, stele argintii privesc
Și lunii călătoare, tainic despre tine îi vorbesc
Să-ți spună ea,cu blânde raze argintii iubitul meu,
Căci te doresc, la fel ca altădată și îmi este greu.
––––––––––-
Maria HOTEA
25 iunie, 2018