Sorin Horia TRIFA: Rolul și importanța Sfintelor Scripturi în Biserica Lutherană Confesională

Introducere

 

La cinci sute de ani de la nașterea Bisericii Luterane – produsul direct al Reformei Protestante care a debutat la 31 Octombrie 1517 la Wittenberg, Germania – urmașii luteranilor din Secolul al XVI-lea nu mai se află în consonanță unii cu alții, contrazicându-se inclusiv în aspecte fundamentale ale credinței lor. Teologii Reformei Luterane din Secolul al XVI-lea și-au sumarizat credința creștină în ceea ce numim astăzi: Mărturisirile de Credință din Secolul al XVI-lea. Aceste mărturisiri  conțin următoarele documente de credință: Micul Catehism al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Confesiunea Augustană (1530), Apologia Confesiunii Augustana (1531), Articolele de la Schmalkalden (1536) și Formula Concordiei (1577). Toate acestea, împreună cu cele trei crezuri ecumenice ale Bisericii, Crezul Apostolic, Crezul Niceo-Constantinopoletan și Crezul Atanasian, au format Cartea Concordului (1580), lucrare care a reprezentat fundamentul confesional al Bisericii Luterane din Secolul al XVI-lea. Pentru Biserica Luterană din Secolul al XVI-lea, aceste Mărturisiri de Credință nu au avut statut de revelații divine ci ele sumarizează modul în care teologii luterani au interpretat Sfânta Scriptură. Mărturisirile de Credință din Secolul al XVI-lea au fost norma normata ci nu norma normas așa cum este Sfânta Scriptură. Ele explică credința luterana și sunt sub autoritatea deplină a Sfintelor Scripturi. Pentru Biserica Luterană din Secolul al XVI-lea, Mărturisirile de Credință reprezentau expunerea modului în care era interpretată Sfânta Scriptură. În consecință, pentru a fi luteran, era necesar să îți însușești credința Sfintei Scripturi așa cum era ea sumarizată în Mărturisirile de Credință din Secolul al XVI-lea.

Din nefericire, istoria avea să schimbe radical Biserica Luterană și atitudinea acesteia cu privire la importanța Mărturisirilor de Credință din Secolul al XVI-lea. Sub impactul pietismului și mai apoi a teologiei liberale, cele mai multe dintre Bisericile Luterane s-au debarasat de Mărturisirile de Credință Luterane din Secolul al XVI-lea iar Sfânta Scriptură și-a pierdut importanța  pe care  a avut-o în Biserica Luterană din timpul Reformei. Începând cu primele decenii ale Secolului al XIX-lea, teologia liberală a ajuns să fie mărturisită de aproape toate Bisericile Luterane din Germania, Țările Scandinave, Țările Baltice, Ungaria și Statele Unite ale Americii, inclusiv Bisericile Luterane din Transilvania. În cele din urmă, teologia liberală a dat o lovitură fatală Bisericii Luterane astfel încât, în prima parte a Secolului XX, aceasta să nu mai aibă aproape deloc valori teologice comune cu Biserica Luterană din Secolul al XVI-lea. Sub impactul pietismului și a cripto-calvinismului, Biserica Luterană a ajuns să abdice inclusiv de la închinarea liturgică a Bisericii Luterane din Secolul al XVI-lea, înlăturându-se toate acele elemente care erau considerate prea catolice. Astfel a dispărut calendarul Bisericii (inclusiv majoritatea sărbătorilor bisericești), vestimentația clericală, obiectele liturgice (icoane, statui, crucifix, lumânări, tămâia, etc.), comemorarea Sfinților Bisericii, iar formula liturgică a închinării a fost radical mutilată, toate acestea făcând ca Bisericile Luterane moderne să nu se mai identifice nici la acest capitol cu Biserica născută în timpul Reformei Luterane. Mărturisirile de Credință Luterane din Secolul al XVI-lea aveau să devină niște documente complet uitate sau, în cel mai fericit caz, niște documente învechite și fără rezonanță în modernism și post-modernism.

Continue reading „Sorin Horia TRIFA: Rolul și importanța Sfintelor Scripturi în Biserica Lutherană Confesională”

Valer POPEAN: Ajută-mă Doamne!

Ajută-mă Doamne!

 

Ajută-mă să fiu un far pe drumurile fără piatră

Să ocrotesc pierdute căi ce șerpuiesc la nesfârșit

Și la hotar de galaxii să luminez cărarea sacră

Când nopțile devin mai reci și timpul zace răvășit,

 

Vreau zilele să le dizolv și pe o ață să le-nșir

Secundelor să dau valoare iar clipelor nou conținut,

Monotonia să o rup și-apoi precum un trandafir

Să fiu în suflet alinare într-o romanță-n timp trecut,

 

Ajută-mă să am putere și răul să-l arunc în vânt

Seninul zilelor albastre să fie-n omul oarecare

Și peste fiecare clipă care răsare din cuvânt

Să-mprăștii binele în lume, am rădăcinile în mare,

 

Aș vrea să schimb doar o secundă din șirul clipelor la fel

Să simt cum toată răutatea rămâne-n vremea ce-am avut,

Iar tot ce este rău în lume să îl închid într-un castel

Pierdut la margine de timp în ora ce nu s-a născut.

––––––––––––––––-

Valer POPEAN

Târnăveni

20 iunie, 2018

 

 

Victor COBZAC: Creația lui Dumnezeu

CREAŢIA LUI DUMNEZEU

Sărut Femeie, chipul tău,
Cu sânii goi pe jumătate,
Mâna pe amândouă părţi,
Pe rând şi degetele toate.

Sărut Femeie… umbra ta,
Cu siluetă… de vioară,
Sprânceana arcuită rău,
Ca o săgeată… te doboară.

Sărut Femeie… gândul tău,
De-al tău picior lăsată urmă,
În Univers, mă mut cu stâna,
Poate m-oi rătăci de turmă.

Sărut Femeie… plânsul tău,
Te pasc cu ochii din privire,
Când urci în mine să cobori,
Nebunul dornic… de iubire.

Sărut Femeie… anii… tăi,
Şi-acel surâs… copilăresc,
Cad în genunchi, numai aşa,
Când spun ce tare te iubesc.

Sărut Femeie… ochii tăi,
Ca streaşina de curcubeu,
Din toate Artele… divină,
Creaţia lui Dumnezeu.

––––––––––––––
Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău

5 martie, 2016

Chang Chiu-ling: Cătând la lună și jinduind după iubitul de departe

                             Fotografie de Germain Droogenbroodt

 

Cătând la lună și jinduind
după iubitul de departe

 

Rotuna lună peste mare urcă,
și luminează-ntregul firmament,
iar inimilor despărțite le aduce
tainele nopților, adânci.

Sting lumânarea și mă scald acum
în luciul ei primenitor,
și-mbrac vestonul ca să mă feresc
de negura care sporește-ntruna.

Cât timp nu pot să-ți dau măcar

un strop de licăr selenar sub pleoape,
mă voi întoarce-n pat ca să visez
și poate-n vis te voi simți aproape.

Chang Chiu-ling, China (A.D. 673–740)

 

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Cristian Gabriel VULPOIU: Ești lacrima unui vers!

EȘTI LACRIMA UNUI VERS !

 

Ești lacrima unui vers,
Pierdut în taina slavei tale
Pictat pe micu-ți univers
Dintr-un curcubeu de calde stele.

 

Tu, lacrima versului meu,
Scris în taina unui vis absurd
Cum nu sunt luceafăr eu
Doar lângă tine-n ceasul de amurg ?!

 

Tu ești lacrimă și vers,
Și al iubirii suvenir
Greu de tâlcuit mister
Prea blândă adiere de zefir.

 

Ești vers și lacrimă,
Pictate pe o mare de jad
Sărută-mă a crimă
Să mă transform în Nirvană eu aș vrea.

 

Să mă transform în Nirvană,
Iubirea pe o lacrimă s-o scriem
În vers de rază diafană
Lumina ta, lasă-mă să-ți fiu.

––––––––––––––

Cristian Gabriel VULPOIU

19 iunie, 2018

 

 

Emma POENARIU SERAFIN: Versuri

Tata-i doar în Ceruri

 

Tata a urcat în Cer, e păstor la stână
Doarme-n flori şi-ascultă, îngerii în cor,
Sau veghează turma , tolănit pe-o rână
Pare c-a uitat de mine ,iar eu, mor de dor .

 

Zile trec prin el, ca printr-un altar,
Tochitură face, prinsă aspru-n seu
Numai că o duce, îngerilor, dar
Și la cină seara, vrea cu Dumnezeu.

 

De la tata noaptea , uneori primesc
Vise din Lumină , numai el când vrea,
Trebuie pe loc, doar să-i mulțumesc
Și-apoi să pornesc,iar pe calea mea.

 

Dacă el în vis , cheamă-n primăvară
Atârnată-n aburi ,pe un colț de zi ,
Vestea asta tristă , iar mă înfioară
Și cu ea îmi spune și ce nu pot şti.

 

Dacă visul tatei mă urcă spre stele
Sigur el mă ceartă şi îmi dă un sfat,
Mă cufund în mine in clipele grele
Cu bagaju-n mână ca într-un păcat.

 

Dacă ochii tatei, poartă-n ei Lumină
Vreau să fie noapte să mai pot visa,
Ca Lumina tatei , peste noi să vină
Unduiri de raze, verzi de poți zbura.

 

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Versuri”

Mariana Zorița PURICE: Mă vei uita

Mă vei uita

Nu îmi mai scrii
De-n suflet mă mai ai!
Nu îmi mai scrii că-ți este dor!
Nu îmi mai scrii că-n serile târzii
Ți-e dor de-o noapte de amor!
Mă vei uita cum toamna-și uită frunzele căzute!
Mă vei uita într-un colț de vremuri prăfuit,
Mă vei uita pe filele nescrise,
Mă vei uita…s-atât !
Nu mă mai suni să-mi spui că-ți este bine!
Nu mă mai suni de dorul vocii mele în eter…
Nu mă mai suni în zilele senine,
Nu mă mai suni să bem cafeaua-n doi !
Nu îmi mai scrii nici bună dimineața,
Nici noapte bună nu-mi mai spui…
Și tot așa ne trece viața
Cu gândul la povestea care nu-i !

–––––––––––––-

Mariana Zorița PURICE

19 iunie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Dacă

Dacă

 

Dacă-ar fi iubirea verde
Ţi-aş sădi păduri pe munte
Unde-n umbra ei te-ai pierde
Să te-aştept la cap de punte.

 

Și m-aş face poieniţă
Să te-aşezi pe braţul meu,
Sau izvor de nefiinţă
Să mă-nvii cu dorul greu!

 

De te-ai face rândunică
Ţi-aş da cerul cu-mprumut
Şi m-aş face vârf de stâncă
Să te apăr ca un scut.

 

Dacă-ai fi un vis de vară
Aş da timpul înapoi,
Iarna rece ca să piară
Să fim tineri amândoi

 

Să rămânem ca un munte,
Peste ierni, netulburat,
Cu zăpezi şi flori mărunte
Și cu chipul neschimbat!

––––––––––––––––

Dan-Obogeanu Gheorghe

19 iunie, 2018

Anna-Nora ROTARU: Pe aripi de gând… (Autobiografie)

VASLUI CU DOR

                                      (dedicat orașului copilariei mele, Vaslui)

 

Cu ochi închiși…mă las furată de-amintiri…
În trenul lor călătorește, pierdut-a mea ființă…
Prin gări de nostalgii, cu bucurii, dezamăgiri,
M-opresc la gara ceea mică, numind-o “NĂZUINȚĂ”…

 

Acolo…mă poartă singuri pașii mei pe drum, hai-hui,
Pe-asfaltul unde-mi lăsasem tipărite urmele-altădată…
Acolo-n orășelul meu de suflet, unde-am trăit, Vaslui,
Unde-mi lăsasem copilăria și tinerețea mea, odată…

 

Îmi las fuiorul minții mele încet să se rotească,
S-adune firul amintirilor, încâlcite sau răzlețe…
Să îmi conducă pașii, la vechea vatră părintească,
Rămasă-n urma mea, cu-alaiuri de lacrimi și tristețe…

 

E drept că anii mi-au trecut…petale în grămadă…
Că, din copilă, cum eram, azi am tâmplele cărunte…
Dar ochii mei acum, c-atunci vor încă să-mi mai vadă,
Cum încolțește iar speranța, ca vlăstarul din grăunte,

 

Că niciodată nu-i târziu și chiar daca trecură anii,
Vreau să mă întorc iarăși, pe-aceeași bătucită stradă…
Să simt parfumu-acela delicat, când înfloreau castanii,
Când tinerei, precum eram, ne adunam la promenadă…

 

Din noianul gândurilor, val cu val, încet mi se descarcă
Amintiri uitate, undeva-n colț de timp și dulci și-amare…
De seri romantice, cu miresme de salcâm și de tei parcă,
De primele-ntâlniri fugace, sub lumina palidă de felinare…

 

Mai văd toamne, frunze ruginii, străzi de ploi udate…
Primăveri… castanii-n floare, cum se scuturau pe-alei…
Verile, în soare cum erau pe-atunci, căsuțele scăldate
Și iernile ce-și scuturau fulgii… ca anii pe-umerii mei.

 

 

Până să-mi răsune goarna finalului de timp, a biruință,
Până să-mi fie speranța revederii, cu totul spulberată,
Mai țin ascunsă-n ungherul sufletului, o ultima dorință…
Să pot să-mi mai revăd orașul, Vaslui cu dor… odată !

 

ECOURI DE BALADĂ

 

Pe-un alt tărâm, îndepărtat, a rămas copilăria,
Cu verdele pădurii de stejar şi albastră zarea…
Mi-a-ncremenit pe scoarţă zâmbetul şi bucuria,
S-a aşterne colbul pe cărări de vis şi-uitarea !

 

Acolo, la uşa minţii-mi bat gânduri, se perindă,
Că vor să îmi trezească şiraguri de-amintiri…
O undiţa în timp arunc, sperând să prindă,
Cuvinte, fraze, trăiri dulci de-atunci, simţiri !

 

Mai vreau să colind prin bălţi şi prin hârtoape,
Fluierând vreo doină, să cobor pe ulicioară…
Părinţii să-mi revăd, să-i simt iarăşi aproape,
Destinul să-l împiedic, să nu-i las să moară !

 

Mai vreau să-mi văd prietenii, ce-am iubit,
Strigandu-i, să ne fugărim şi să ne prindem…
Să revăd castelele din lut, ce-mpreună am zidit,
Şi-n felinare din dovleci, lumânări s-aprindem !

 

Mi-e dor şi de-ntinsele lanuri, aurii, de grâu,
De sperietorile, s-alunge poate câte-o cioară…
De scăldat, cu râsete voioase, în volburos pârâu,
D-expediţii pe coclauri, când căutam comoară !

 

Mă mistuie dor nebun şi mă cuprinde-o teamă,
Că-n grădina sufletului cu miresmele de crini,
Mi-au trecut grămadă anii, nebăgând de seama,
Că-n copilăria-mi verde, au răsărit ciulini !

 

De nucul nostru, atârnă frânghia din scrânciob,
Dovadă, că-n goană ne-au trecut anii haini…
Îmi oglindesc, azi, vestejita-mi privire-ntr-un ciob
Şi-mi văd cununa de roze, că-i uscată şi cu spini…

***

 

AUTOBIOGRAFIE

M-am născut dintr-o familie de intelectuali, cu mare drag pentru artă, mama Ștefania, economistă, pictoriță și poetă iar tatăl, Weceslav Rotaru, basarabean la origine, din Chișinău, Profesor Doctor veterinar, cu mare drag de muzică in special, amândoi insuflându-mi dragostea pentru frumos ! Tata și-a început studiile superioare la Iași, la Facultatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, timp de cinci ani, apoi s-a transferat la București continuându-și studiile la Facultatea de Medicină Veterinară, unde s-a stabilit după refugiu, a profesat un timp în cadrul facultății și-apoi, neagreat de sistem, după un șir de peregrinări profesionale pe plaiurile moldovenești, s-a căsătorit și-așa, m-am născut eu, la Botoșani, ultimul domiciliu, printre altele fiind la Vaslui, unde mi-am petrecut copilăria, adolescența și m-am format ca om. Acolo am făcut primii pași in cercetarea și exprimarea frumosului și-am încercat să-l slujesc cu pasiune, de-atunci și pană azi.
Astfel, în anii copilăriei, paralel cu școala, m-am ocupat de muzică, încă de la vârsta fragedă de 7 ani, studiind vioara timp de mai bine de 12 ani. Am participat ca solistă și membră a orchestrei “IZVORAȘUL”, de pionieri și elevi din Vaslui, la nenumăratele manifestări artistice locale, interjudețene și-n străinătate, la Radio și Televiziune, la concursuri republicane, ” Cântarea României “, ” Scoica de aur ” și altele, orchestra și eu primind multe distincții, premii, medalii de aur și argint, contribuind astfel si eu la faima orașului, recunoscută la acea vreme.
Studiile superioare le-am făcut la Iași, la Facultatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, apoi m-am specializat ca medic internist în Grecia, la Atena, unde m-am stabilit definitiv înainte de revoluție, fiind căsătorită, încă din primii ani de facultate cu colegul meu de studenție și breaslă, de origine greacă, cu care am făcut o familie frumoasă cu doi copii, un băiat, ce-a studiat Facultatea de Farmacie din Iași și o fetiță, ce-și urmează încă studiile liceale, având aceeași afecțiune pentru medicină, urmând probabil în viitor pașii înaintașilor ei.
Paralel cu medicina, nu mi-am uitat pasiunea de-a exprima frumosul, m-am ocupat de data aceasta de pictură, la îndrumările și încurajările soțului, căruia îi datorez începuturile în arta picturii, prevăzând, după părerea lui, un talent ce merita cultivat. Se pare că nu a greșit, începând să pictez cu mai multă încredere și sârguință, autodidact, lucrări mult mai laborioase, în ulei pe pânză și diverse materiale, lemn, sticlă pietre etc. luând parte la diverse expoziții locale, în orașul meu, Vaslui, Iași, dar și în Grecia, în Atena și alte localități, după stabilirea mea, devenind membră a ” Organizației Medicilor Artiști Moderni “, pe plan elen, cu apariții în multe reviste de cultură și-n ” Albumul Medicilor Pictori ” din Grecia. Însă, nu m-am oprit aici, ci căutând cu aceeași neliniște sufletească să mă exprim, am început să fac primii pași în ale scrisului, deși încă din anii fragezi ai copilăriei, scrisul a reprezentat o pasiune, la care apelam în răstimpuri, scriind poezioare în limba română și franceză, influiențată, de poeții noștri clasici, Arghezi, Eminescu, Alecsandri, Bacovia, dar și Rimbaud, Baudelaire etc. În ultimii ani, am început să scriu primele poeme.

 

VOLUME:
–  Aprilie 2015, am lansat primul meu volum de autor, intitulat ”La răscruce de lumi”, de către Editura “SINGUR”, al cărei fondator și coordonator este poetul și scriitorul Dăncuş Doru Ştefan .
–   Martie 2017, au apărut alte două volume de poezii : “Apostol fără nume ” și ”La granița-ntre vise „,  la aceeași editură.
–  Martie 2018, alte două volume de poezii: ”Pe urma pașilor pierduți ” și volumul de picturi și poezii ” Ut pictura poesis “, la aceeași editură, ” SINGUR “.
–  În curs de publicare este volumul de poezii ”Pe tărâmuri neumblate“.

 

LUCRARI IN COLABORARE:
–  Coautor în Antologia de Literatură Contemporană, volumul 2, ” Lyrics et Prosa”, în 2016, la Editura Națiunea.
–  Coautor în ” Antologia pentru Civilizația Creștină, Ascior 2017, de Literatură și Teologie, paginile 180-184, coordonator fiind poetul și eseistul Ioan Nicolae Musat .
Am avut onoarea unor frumoase, recenzii și prefațe scrise în diverse reviste din țară și străinătate, de poete și scriitoare după cum urmează:

RECENZII:
–  Poeta, scriitoarea și eseista Mariana Gurza cu recenzia la volumul meu de poezii ” La răscruce de lumi “, inclusă și în cartea domniei sale “Apropieri “, din 20 aprilie 2017, la paginile 49-51, precum și prefețele la volumele de poezii ” Apostol fără nume” și respectiv ” La granița-ntre vise “, în paginile 7, 8 , 9.
–  Poeta și scriitoarea Dorina Stoica, cu recenzia volumului ” La răscruce de lumi “, inclusă și în cartea domniei sale ” Lumina din cuvinte “, din aprilie 2017, dar și în Revista CONFLUIENTE LITERARE.
–  Poeta și scriitoarea Emilia Ţuţuianu, cu prefața volumului meu de poezii ” La răscruce de lumi “, publicată împreună cu poeme de Editura Mușatinia, in Revista MELIDONIUM a cărei fondatoare este domnia sa.
–  În Revista ” OBSERAVATORUL”-Toronto, este publicată recenzia la volumul de poezii ” La răscruce de lumi “, în anul 2015, de către poeta Mariana Gurza, apoi publicații ale recenziilor : pe data de 5/2/ 2017, a poetei Mariana Gurza și respectiv pe 15/3/ 2018 a poetei și scriitoarei Vasilica Grigoras , la următorul volum de poezii ” Apostol fără nume “.
–  În aprilie 2017 AGERO – Stuttgard și-n REGATUL CUVÂNTULUI – Institutul Cultural Român Bruxelles, apare recenzia volumului ” La răscruce de lumi” în anul 2016, a poetei Mariana Gurza.
–  În Revista MELIDONIUM, apare în 2016 recenzia poetei Mariana Gurza la volumul ” La răscruce de lumi “și pe 24/1/ 2018, publicarea prefaței volumului de poezii și picturi ” Ut pictura poesis “, de aceeași autoare.
–  La Revista CONFLUIENTE LITERARE, apare recenzia poetei și scriitoarei Dorina Stoica în 2016, la volumul de poezii ” La răscruce de lumi “, apoi recenziile poetei Mariana Gurza pe data de 18/5/2017 și ale poetei și scriitoarei Vasilica Grigoraș pe data de 26/ 4/ 2017, ambele la volumul de poezii “Apostol fără nume “.
–  La Revista ORIZONTURI în 2016 apare recenzia poetei Mariana Gurza la volumul ” La răscruce de lumi “.
–  La Revista SINGUR, al cărei fondator și coordonator este poetul și scriitorul Dăncuş Doru Ştefan , pe data de 15/3/ 2018, apare prefața volumului de picturi și poezii ” Ut pictura poesis”, scrisă de poeta și eseista Mariana Gurza și pe data de 15/3/ 2017, în aceeași revistă și de aceeași autoare a fost publicată prefața volumului de poezii ” La granița-ntre vise “, iar pe data de 10/10/ 2017a fost publicată de scriitoarea Vasilica Grigoraș, recenzia volumului ” Apostol fără nume “.
– La Revista ARMONII CULTURALE apar pe 4/1/ 2018 poeme din volumul ” Pe urma pașilor pierduți “, apoi pe data de 25/1/ 2018 apare publicată prefața volumului ” Ut pictura poesis”, de către poeta Mariana Gurza și pe data de 30/1/ 2018 apar publicate o colecție de poezii și picturi.
–  La Revista CONSTELAȚII DIAMANTINE, pe data de 15/3/2018, este pubicata de către poeta Mariana Gurza prefața volumului de poezii și picturi ” Ut pictura poesis “-pagina 36-38 și pe data de 10/10/ 2017 este publicată de către poeta Vasilica Grigoraș, recenzia la volumul de poezii “Apostol fără nume “_ paginile 41- 42.
– În Revista LOGOS și AGAPE, apare prefața volumului de pictură și poezie ” Ut pictura poesis “de către poeta Mariana Gurza, a cărei fondatoare este și deasemeni la volumul ” Pe urma pașilor pierduți “, apare prefața poetului Cristian Mosneanu, Cuvânt Înainte al scriitorului și istoriografului Bîrsan Birsan Cornel, recenzia poetului Obogeanu Gheorghe la același volum, pe data de 4/5/2018, precum și numeroase publicații ale poemelor mele !
–  În Revista CUVÂNT ȘI IUBIRE, apare recenzia volumului ” Apostol fără nume “, de către poeta și scriitoarea Vasilica Grigoraș pe 15/3/ 2018.
–  În Revista ARMONIA – SaltimMedia, apare critica volumului ” Apostol fără nume” pe data de 10/10/ 2017, a scriitoarei și poetei Vasilica Grigoras, deasemeni pe data de 27/12/2017 la același volum, ” Apostol fără nume “, critica poetei Mariana Gurza si pe data de 15/3/ 2018 apare recenzia la volumul de poezii si picturi ” Ut pictura poesis”, de aceeași autoare, Mariana Gurza .
–  Pe NEWSPAPER, apare pe data de 31/1/2018 critica volumului de poezii și picturi ” Ut pictura poesis” a poetei Mariana Gurza, deasemeni, pe data de 15/3/ 2018 apare critica la volumul de poezii ” La granița-ntre vise “, de aceeași autoare.
–  Pe ZIARUL INFORMAȚIONAL blogspot Ben Todica Todică-Australia, pe data de 6/2/ 2017, apare prefața volumului de poezii ” La granița-ntre vise “, scrisă de poeta Mariana Gurza .
– La DESTINE LITERARE – Revista de cultură editată de Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, pe data de 4/9/ 2017, a fost publicată de către poeta Vasilica Grigoraș recenzia la volumul de poezii ” Apostol fără nume “, pagina 123- 124.
– În cadrul Distincții ” Itaka” 2017/ Itaka awards 2017, la Dublin a fost propus volumul de poezii ” Apostol fără nume “.
– Pe Revista ASRLQ din anul 2017 a fost publicată recenzia la volumul de poezii ” Apostol fără nume “, scrisă de poeta Mariana Gurza.
În Revista BANCHETUL- Revista Fundației ” Ion D. Sârbu ” Petroșani, ediția de primăvară, nr. 28-29-30 ( aprilie-mai iunie) 2018, al cărei fondator, coordonator și redactor șef, este poetul și scriitorul Dumitru Velea, am participat cu poeme în paginile 115-116.
În Revista ARMONII CULTURALE- Revistă universală de creație și atitudine culturală, pe data de 8/5 2018 și în Revista LOGOS și AGAPE, au fost publicate fragmente de proză sub titlul ” Frânturi de viață “, ce vor fi incluse în viitorul volum de memorialistică ce va urma.
Am publicat poezii pe diverse reviste și publicații online, Revista GRĂDINA CU LECTURI a poetei și eseistei Vasilica Grigoraș, la ziarul “RadioMetafora-visul românilor de pretutindeni, unde coordonator este domnul Paun Octavian – Seattle U.S.A, la Revista AMPRENTELE SUFLETULUI, Revista POEZII DIASPORA, Revista IMPACT CULTURAL-fondator și coordonator poetul Vali Nitu Vali, Revistă LOGOS și AGAPE-coordonator poeta Mariana Gurza, Revista UNIVERSUL POEZIEI ( POETICĂ ) și multe alte rețele de socializare, facebook, youtube, precum și pe diverse grupuri literare în care sunt membră .
Deasemeni , în vara anului 2016 am avut onoarea de-a deveni membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Romană, a cărei Președintă-fondatoare este poeta Diana Ciugureanu.

——————————————-

ANNA – NORA ROTARU

Atena, Grecia

19 iunie, 2018

Vavila POPOVICI: Simona Halep

“Podoaba vieții este talentul, cununa talentului – caracterul.”

Simion Mehedinti

 

Jucătoarea de tenis Simona Halep, numarul 1 mondial, a cucerit trofeul la Roland Gaross în data de 9 iunie 2018. Imediat după obținerea acestui trofeu a rostit printre alte cuvinte: “Mă simt împlinită profesional, sunt numărul 1, am trofeul de mare șlem, dar cariera mea nu se încheie aici. Când s-a cântat imnul  a fost cel mai mare și important moment din viața mea. Rar îmi dau lacrimile pe teren, dar atunci a fost ceva deosebit…”

Sosind în țară, în cadrul unei ceremonii organizate pe Arena Națională din Capitală, în seara zilei de 11 iunie, la care au participat aproximativ 20.000 de bucuresteni a fost intens aplaudată. Prezentatoarea – Primarul general al capitalei, Gabriela Firea – a fost huiduită de către cei prezenți, în momentul apariției alături de câștigătoarea trofeului. Grandomania Primăriței a umbrit momentul, și nu era nevoie de această umbră, în plină lumină emanată de Simona Halep.

Ulterior, unii membri ai Partidului Social Democrat au încercat denaturarea celor întâmplate, în scopul de a proteja pe membra partidului lor – Gabriela Firea, facând o manipulare îngrozitoare pe internet. A fost, precum s-a exprimat jurnalistul clujean Rareș Bogdan: “Mizerie incredibilă din laboratoarele PSD”. Încercarea a dat greș întrucât adevarații români, cei care simt românește, au protestat. Cel de la care a pornit ideea a fost, în final, sancționat de către partid. Acum citesc că Primarul Capitalei ar fi recunoscut că a greșit, înțelegand probabil, lecția de smerenie oferită de popor, căci “întâia temelie pentru ca omul să deslușească și să deosebească adevărul este smerenia”.

Simona Halep, tânăra sinceră cu sufletul curat, a explicat că ea nu face politică, că a vrut să arate poporului trofeul câștigat, pentru a se bucura împreună.

În tribuna Arenei, tatăl Simonei a fost și el fericit în aceste momente. Să ne întrebăm: Câți părinți nu încearcă să-și ajute copiii să-și cultive talentul? Câți dintre copii ajung să răspundă pozitiv la eforturile proprii și la cele ale părinților? Or, acest copil talentat al familiei Halep și-a dăruit timpul copilăriei, al adolescenței, al tinereții acestui sport, urmându-și idealul cu credință. Fiindcă valoarea talentului o dă munca susținută a persoanei cu caracter puternic, cu dorința de a reuși, cu maxim efort depus și sacrificiu. Talentul ajutat și de desteptaciune, iată, te ajută să-ți găsești și să-ți făurești un destin.

În revista satirică franceză “Charlie Hebdo” a apărut o caricatură înfățișând-o pe Simona Halep în finala Roland Gaross cu trofeul în mâini și strigând “Fier vechi, fier vechi!”, caricatura fiind o imitație nereușită, chiar sfidătoare, ce denaturează originalul, ridiculizând persoana, și a ridiculiza înseamnă a-ți bate joc, a face pe cineva să pară ridicol.

În ambele încercări de denigrare, respectivii s-au folosit de libertatea de exprimare, ne ținând seama de existența unui “gard”, cel al bunului simț și de demnitatea persoanei rănite. Și acolo unde acesta lipsește, năpădesc buruienile în grădina libertății.

Simona trebuie să știe că succesul stârnește și invidia, și răutatea unora. Ea trebuie să fie convinsă că poporul român, lumea întreagă – o  apreciază și o iubește pentru darul făcut.

Indiferența, neacordarea atenției acestor gesturi, este calea cea mai bună. “Câinii latră, ursul trece”, cel mare cu voința și idealul său, cei mici rămânând cu sărmana lor neputință.

 —————————————

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

20 iunie, 2018