INAUGURAREA FONDULUI DE INDIANISTICĂ „GEORGE ANCA”

Vineri, 4 mai 2018, ora 11.00, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea

va avea loc evenimentul de inaugurare a

Fondului de indianistică „George Anca”

Program

  • Cuvântul de deschidere al conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea
  • Mesajul domnului Partha Ray, consilier șef al Cancelariei Ambasadei Indiei la București
  • Alocuțiuni ale oficialităților prezente la eveniment
  • „George Anca, din nouri de eres: schiță de portret” – videoproiecție documentară realizată de Flori Ghiță, bibliotecar
  • Cuvântul donatorului – prof. univ. dr. George Anca
  • Prezentarea donației: Daniela Dobre, bibliotecar

Biblioteca Pedagogica Nationala

Asociatia Culturala Romano-Indiana

St. Zalomit nr. 12, Bucuresti – 70714

Romania

Letter of Invitation

     To: Professor Satya VRAT

Mrs. Satya VRAT

New Delhi

Dear Mr. And Mrs. Satya VRAT,

This is to invite you, between 22nd September to 12th October 2001, in Romania according to the program we established in the last few months including the receiving of Doctor Honoris Causa award granted by the University of Oradea on 1st October 2001 to Professor Satya VRAT and lectures by the same in Bucharest, Ramnicu Valcea, Sibiu, Oradea.

Your visit may increase the interest in the culture of both countries.

Looking forward to meeting you in Romania,

Yours sincerely,

Dr. George Anca

General Director – National Pedagogical Library

President – Romanian-Indian Cultural Association

George Anca

SATYA VRAT SHASTRI IN ROMANIA

Excerpts from Sanskritorium chitrakavya record by George Anca

            we will be waiting for Satya tomorrow and two weeks we would be satieted by Sanskrit

            visvamahakavyam ko aham who is where I came from what my name is what I do in this world where I’m stationed what my aim is what my importance is what my status is that my own self is unknown to me has landed me in a gather the situation from Veda you Almighty give us all that is good and auspicious take away from us everything that is bad and unassailable

            from Upanishads gods defend me I sayng truth satyam I bow to goddess

Saraswati in white clothes with book and the vein in hand inborn genius coupled with complete learning pratibha competing with viutpatti hari ananta harikatha ananta Lord is endless his story too is endless

I was with three honorary doctorates Dyal Shankar Sharma Gaston Mialaret Satyavrat Shastri

en Vogue Monastery of the Holy Cross Museum of the Land of Criss tomorrow Cave of the Bears Sunday at the Cathedral comes the Romanian President Monday at the State Theater opening of the academic year granting the title of doctor honoris causa meal with the students Mother Pavelida copy of Râmeţi the first monastery of nuns in Bihor

 

            mahakavyas & bible political creation Indan saints Marina and Irina or Romanians Oprea Miclaus from Cioara venerable Sofronie Sava Brancovici St Onufrie is that with beard upto earth sermon on the mountain Sanskrit’s loss Byzantine painting Panini’s mother Daksi

rarely kidnapped woman in Panchatantra lion tiering deer three quarters of poetics and shivism coming from Kashmir and daughter of Ravana the queen of fish after breaking down his bridge in the nights as Manole the wall falls in love with Hanuman has the santa race to him in Thai sringara episode nonexistent in Valmiki or Tulsidas sanskritizing in Oradea

bracelet with 33 berries the years of Christ the Queen of Thai in the stone of Siam turned into Sanskrit your birthday in the cave of bears balloos of stallagmites stallactites let it be a fourth on stone on water let sing to mute immensity of labyrinth

dalla picolezza della provincia la solitudine non ci sono piu

Lal Bahadur Shastri as prime minister gave up all committee presidencies except Sanskrit Nehru regretted he did not know Sanskrit or Indira but loved it more than anything even no more to be loved without knowing most of the panditts I know by heart the mantras appropriate to the events of birth wedding death etc. without understanding the meaning

           Lal passed daily Ganga by swimming to reach the school being poor and as   prime minister obedience to connoisseurs

you leave ten things for the table one hundred for bathing a thousand for sleeping a lack for seeing the meters sardoulavikridita the play of a tiger 19 syllabes upajati a combination of indravajra and upendravajra 11 syllables some keep the dictionary and a kind of Sanskrit vocabulary 75 percent with modern touch I think in Sanskrit Rin Cris I keep them unchanged from now on

            submarnamasia gold fish in Thai Rameshvara with squirrels blessed with stripes by Rama of wabi house I made my soul of earthen pits and burning roal simplicity unfolds its threads of steaming tea on bamboo mats walls of my soul are roads leading to the house wabi Japanese house for tea ceremony

            Iadolina Valley of Hell Bihar wilderness Jahnsi dwarf mountains ruins sanctuary of the dacoits and Phulan Devi mantra has the healing property particular mantras how treated Tagore in Balaton essence of dharma priest in caves the path followed by big people karma is inscrutable dharma is difficult to say crocus to dead in bottomless lake

I asked of Vâlcea that it had not reached Byzantium what was by whom he hid some dance knowledge
Satya and the others underneath   peaks resculpturing the same avatar on renunciation to forest poetry

            Hungary is like Punjab does not have anyone who to beat then alone predictions that India gets superpower not to say the wishfulness of asking me what plus-marks I give to Romania India

            Ungaria e ca Punjabul n-are cu cine se bate atunci singură de ţi-am afla sosie ca lui Bhumibol de i te vei adresa fiicei predictions că India ajunge superputere a nu se spune wishfulness de m-ai întrebat ce plus-marks dau României şi Indiei

            yours from yours everlasting happy church with moon the black eagle to the healing of my soul and body amen you have gifted me I have seen the true light save your people with the heavenly spirit

            white pink lilies poem by Bartrihari as madhukara bee imprinted by evening in the lotus flower had dreamed how night passes to morning sun rises and beauty of lotus opens will shine and how she was thinking so the elephant stepped up the lotus cantilena in the North poetry is only revelation cantilena

            drindiri bongiorno figli miei dormito bene ecco i vostri fratelloni brutto ladracio uno chi perde ride amo anziani e detesto i giovanni cheerful under shawl inviting me to tea I’m not tea drinker

            Satya directind from Moliere ogni cosa a sua tempo drin diri drin diri miei soldini io sono don Arpagone sono amico del papa dona Elvira velesqueziana brutta schifosa mamography mantra Saraswati bhagavati   Sanskrit directing   how to steal a revolution a country near Durga Temple opposite the Jain Temple

the guard service asks you to be as short as you can otherwise cutting the microphone Ifrim on Satya Cretu on seco tamasha he sits at the corner guerra password che fa paura bruttissima yellow blue president and three roses patos Santa simplicitas in the rhythm of ceau-ceau-ceau

            June 10th in Senat dhc Satya Vrat comme s’y j’etait Satya in Bangalore not to attract the illusion of karma

            I have been talking tens of years in Sanskrit school, and courses with you and the association   and the retreat that I’m preparing for you to be just ambitious
Satya Vrat have a lot of talk with Iliescu one said good to come to Romania the other that great happiness to see him in India the password is Sanskrit Panini to Saussure what Sergiu foniatru atharva yajur Romanian-Indian next to Oradea Satya’s Râmnic passed as Tagore’s Bucharest

           aham tatvam ayam you are my father holy North holy Usha I with Satya and Usha sahahi kantha slowly with the cassoc

princess Thai in 1986 Bihar Gridrakuta Hill almost 10 o’clock very hot all we were hitting fast path to the hill Buddha daily climbed and ambassador MN Verma you royal highness too stiff very suggestively then princess became serious we are buddhist we follow in the footsteps of the Buddha what preached

           o Arjuna son of Pashthu in any way will call me people in that way I will show myself to them the people follow in all ways my way all the rivers find their place in the same sea prayers gone to all gods will go to God

Arjuna thinks of the greatest secret I shared you and do as you like not to trust in those who have flesh or teeth or nails or poison to be seen even by nuns from Prislop the porch of white virgin in black

secular India how would   the ashram not get money from state Sanskrit Poems on Lord Christ Sanskrit Literature on Christianity a sun take us bad to give us good white Saraswati like kunda worshiped by Brahma Vishnu Mahesha

the October miracle on the sixth day of remembrance of the Holy Apostle Thomas, proclaiming the word of God to Midian to Persians and Indians, was imprisoned by Smideu the king stabbed with the spears still living the Apostle

            the time of man gets shorter but we   faithful lovers are still alive in direct communion with those deceased god of dead and alive ones do not weep our parents but our sins out haunted Satya I pushed him for anoint the wafer finished he took a leftover peanut the priest made him a cross on the forehead with God’s help

prithvi bhumi mata the whole earth is our mother atharva the earth is the mother I am the son of the earth potter kumbhakara India China bhai-bhai 1962 betrayed fierce Nehru paralyzed at the cost of life now who wants to die who to live two weeks under Eminescu facsimil mss sanscrit apud Bopp

            no mistake greet the great personality this is really a feast to the eyes hard will believe future generations that so people could live in flesh and bones so can i say Satya vrat Shastri about Eminescu is the happiest day of my life I will talk much about this man to be known in India

it’s Satya to Pune to be a fairy tale about how we are and what the subject has raised us is the existence of   dharmic disappearance a samsara

shell to heaven
hell with thousands
good by Râmnic
Sanskrit Antim
Pann in Panchatantra
Usha would sprint our
spirit in the saddle
here to rise
samsara thought
Magdalena does not suffer any more
the tongue which is called shabda
to fight with Arjuna
male sanskrit and moon

EDUCAŢIA TERŢIARĂ ÎN INDIA

Cazul limbii române

REZUMAT

            În contextul datelor sintetice despre educaţia terţiară şi viaţa academică din India, se exemplifică reintrarea în atenţie şi cercetare a unor teme româno-indiene, prin introducerea studiilor româneşti la Universitatea din Delhi, în 1977. Se invederează, astfel, că predarea limbii, literaturii şi culturii române a fructificat şi în traducerea unor opere precum Mioriţa, Meşterul Manole, Luceafărul. Poate în replică la sinonimia indiană între educaţia terţiară şi tehnică, se propune o nouă paradigmă româno-indiană, întemeiată pe tehnică şi spiritualitate. Comparativ, se anexează un proiect (draft) de predare a limbii române la Universitatea din Beijing.

            Cuvinte-cheie: educaţie terţiară, India, limba română, Eminescu.

ABSTRACT

            In context of data on tertiary education and academic life in India, it is exempified the reentering in attention and research of some Romanian-Indian themes, through introduction of Romanian studies at Delhi University, in 1977. Thus, it is made clear how the teaching of Romanian language, literature and culture frutified also in translations of works like Little Lamb, Master Builder Manole, Evening Star. As if answering Indian synonimy between tertiatry education and technique, a new Romanian-Indian paradigme, based on technique and spirituality, is proposed. Comparatively, a Romanian teaching project (draft) for Beijing University is included.

                       Key-words: tertiary education, India, Romanian language, Eminescu.

 

            Spre o superputere a cunoaşterii (1)

            „This could be you” – Universitatea din Delhi „ai putea fi tu”, îşi atrage faimoasa vidyalaya potenţialii studenţi într-un clip pe YouTube.. Faimoasă, pentru noi, întrucât, picătură în ocean, „we have been it”, aici introducându-se, în 1977 (2), ca a noua limbă de studiu, româna, în Department of Continue reading „INAUGURAREA FONDULUI DE INDIANISTICĂ „GEORGE ANCA””

Anna-Nora ROTARU: Versuri

SUFLET VAGABOND

Vagabond mi-e sufletul pe tărâmuri pustii,
Încercând să-mi găsesc printre stele drumeagul…
Pe unde pășesc, nu cunosc… cum să știi ?
Mă duc și mă-ntorc pe cărări argintii,
Sperând, liman să-mi găsesc, ca pribeagul…

Nimeni să m-oprească, nu am nicio teamă,
Pe drumurile mele, călător sunt, hoinar…
Socoteală nu dau, nu plătesc nicio vamă,
Sătulă-s de ieftine roluri de melodramă
Și de scenetele lumii ce decurg rutinar !

Să evadez vreau, din mrejele vieții comune,
Cu opreliști, cu gratii, în colivie sărman…
Din cenușă, ca Sfinx să renasc și… minune,
Să ies spre lumină zburând din genune,
În urmă lăsând ce mi-a fost de arcan !

Vagabond să preumblu prin idealuri și vise,
Închizând poarta-n urmă-mi la orice trecut…
Comori de trăiri de prin sipete-nchise,
Frâu liber sa las prin cuvinte nescrise,
Sfârșitul să-l schimb, cu un nou început !

 

COPIL PRIBEAG

Mi-e sufletul copil pribeag,
Ce-mi zburdă liber prin grădină…
Doar trupul sprijinindu-se-n toiag,
Odată tânăr, azi moșneag,
Adună lacrimi în surdină…
Că n-are azi tulpină…

Căci floare-a fost și-a dat în rod
Și fructe a făcut, zemoase…
Așa cum datina e în norod,
Din moși-strămoși, înscrisă-n cod…
Dar, simt-acum oștiri de coase,
Să-mi frângă oase…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Versuri”

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeme

ULTIMA CRUCE

se sfarmă lumea
și pietre se frâng
pe treptele vieții
mă așez ca să plâng
n’am nume, n’am frați
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnați
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aștern cuvinte și plâng
nici stele nu cad
e liniște în jur
eu scriu cu morții plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec și să mor într-un gând
între mine și cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beție
pe două țigări
nu am timp de plimbare
o viață pierdută și goală
tăcere, visare, ratare
pășesc pe cărare
printre morții încă vii
mă despart, mă împart între cele
m-am născut ca să mor
azi trăiesc ca să plâng
și scara e ruptă și timpul coboară aiurea
mă așteaptă ultima poartă
pașii mă dor
și iar fug
mă așez lângă cruce
între mine și ani
adorm iar în ploaie
stropii mă ard și iar plâng

 

UN OM, UN FOC, O ȚIGARĂ…

parfum și scrum de țigară
într-o cameră tristă și goală
lumina curge haotic
pe geamul spart de gânduri
o viață, un om, o țigară
stăteam de vorbă cu anii
trecuți, petrecuți
timpul se înghesuia în rucsacul nedesfăcut
aruncat aiurea într-un colț
fără sens, fără rost
Continue reading „Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeme”

Anatol COVALI: Lirice

Ce splendid ard !

Ce splendid ard ! Parcă sunt mii de ruguri
care trosnesc, iubire risipind
din clipa când ale speranţei pluguri
din sufletul meu brazde mari desprind.

De la o vreme sunt numai lumină,
sub nicio umbră nu mă răcoresc.
Cu inima de bucurie plină
simt că încet, încet întineresc.

Pe ramurile mele cresc noi muguri
ce râd, de fericire strălucind,
când simt o nouă sevă-n rădăcină.

Şi totu-mi pare simpu şi firesc
încât îmi vine-a crede c-o să ţină
de-acum încolo cât am să trăiesc.

 

Doar în amintire

În sufletul meu plouă, în inimă-i deşert,
iar gândurile sunt pădure deasă.
Numai în amintire mă simt mereu acasă.
Acolo nu-i nicicând nimic incert.

Continue reading „Anatol COVALI: Lirice”

Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Undele-n izvor vin iarăși la lumină

UNDELE-N  IZVOR

                VIN  IARĂȘI  LA  LUMINĂ!

 

Mișcarea valurilor lasă,

Pe loc stânca cea tare,

Spumoase unde se retrag

Spre liniștita Mare,

Spre matca sufletului meu,

Căci judecata o are Dumnezeu!

Tăcere se așterne peste Fire,

Căci Îngerul mi-aduce mijlocire!

Și înfloresc măslinii, harurile cresc,

Lăudat să fie Tatăl Cel Ceresc!

Vioara își încoardă a ei veșnică strună,

Vin îngerii la ieslea de la Stână,

Și undele-n izvor vin iarăși în lumină

De ziua Învierii Tale, O, Fiu de Dumnezeu,

O lume-ntreagă se-nsenină!

—————————————-

Ioan MICLĂU-GEPIANUL

Australia

21 aprilie, 2018

Carmen DRUȚU ONICA: Poesis

Am aflat

 

Un heruvim mi-a dăruit

Praf de verticalitate,

L-am înfrăţit, fir lângă fir,

Puţinul astfel a sporit

Prin sângele şi apa mea,

Din preaplin am dăruit

Şi astfel am aflat iubirea.

 

Şi râsul se învaţă

 

Învăţ să râd astăzi

Şi râd un râs năvalnic,

Debutez apoi ca regizor,

Regizez iluzia râsului,

Surâsul de lună plină,

Nasc râsului un prunc

Un altfel de măscărici.

 

Apusul dimineţilor

 

La apelul ritual

Azi n-a răspuns dimineaţa,

Se adormise cu poveşti

Pe crupa unui nor

Din faurii serii.

 

La chemarea zării Continue reading „Carmen DRUȚU ONICA: Poesis”

Vasilica GRIGORAȘ: Taina scrisului – Pași spre muza senectuții

O călătorie în timp, cu bucuria re-descoperirii, re-găsirii şi înţelegerii rădăcinii şi filonului scrisului meu. Un exerciţiu de memorie agreabil, plin de emoţie, pigmentat cu dragoste. Nu neaparat un „inventar” al urmelor presărate pe un drum de decenii ci, mai degrabă, o re-constituire a paşilor nevediţi cu răbdare şi timiditate pe minunata cale a creaţiei literare.

Pana scrisului mi-a fost întru început, un firav fulg, care s-a alcătuit pe sine treptat, sub binecuvântarea graţiei divine. Indiferent de stadiul creşterii sale, am păstrat-o permanent şi am ospătat-o în cămăruţa de curat a sufletului, sub oblăduirea gândului bun. Astfel, cu ea la purtător, trecutau ani după ani, travaliul scrisului meu durând mult timp, cu frâne şi opriri voite şi nevoite, autoimpuse ori libere de vrerea mea, astfel parcursul literar a fost în salturi, viaţa socială, educaţia, profesia, familia, toate, fiind pe primul plan. Şi astfel, m-am strecurat prin năvalnica apă curgătoare a timpului, adevărat duş scoţian până la senectute, de fapt, până la începutul „Actului trei” al vieţii, după cu se exprimă actriţa Jane Fonda.

Din primii ani ai şcolii din comuna natală, îmi aduc aminte de dibăcia cu care găseam rime unor versuri, însăilându-le cu naivitatea vârstei în şiragul neted, alteori dezlânat al poeziei. Iar, acolo unde rimele şugubeţe nu prea se dădeau găsite, mă mulţumeam cu compuneri apreciate de învăţătoare şi profesoara de limba română.  Mult mai târziu, în anii studenţiei, mergeam uneori la întâlnirile unor cenacluri literare din Iaşi, împreună cu colega şi buna mea prietenă de-o viaţă, scriitoarea, poeta, traducătoarea, editoarea, doctor în sociologie, Valentina Teclici, care debutase cu poezie, pentru mine, magistru strălucit în arta scrisului şi, nu numai. Îmi plăcea atmosfera în care scriitorii, poeţii citeau din creaţia lor şi eram doar ochi şi urechi. Mă fascinau dicuţiile, comentariile, argumentarea cali-tăţii unor poezii şi texte în proză.

Un episod frumos îmi stă viu în minte. Profesoară de filosofie la liceu, am mers la o Sesiune naţională de comunicări cu elevul meu care obţinuse locul întâi pe judeţ. Elevi, profesori, filosofi din toată ţara.

După discuţiile aferente întâlnirii, un antren general ne-a cuprins pe toţi. Cineva a rostit prima epigramă, apoi au urmat altele. Erau deosebit de savuroase, am simţit totul ca o provocare, o nadă viu colorată care m-a atras şi, momită fiind astfel, am simţit declicul inspiraţiei prin care au curs pe hârtie câteva epigrame. O colegă a văzut ceea ce am scris şi a anunţat auditoriul că doresc să citesc. A fost prima oară când am citit în public propria-mi creaţie.

După o scurtă carieră în învăţământ, m-am angajat la biblioteca judeţeană, unde am avut ca prieteni de nădejde, cărţile. O perioadă de acumulări, lecturi esenţiale au contribuit la temelia instruirii şi formării. Miracolul unei biblioteci, nu se poate descrie în cuvinte. O bibliotecă enciclopedică, echivalează cu istoria civilizaţiei umane şi a întregului univers, de la creaţie până în prezent. În cele şase zile lucrătoare ale săptămânii, mă îmbăiam în izvorul lin curgător al literaturii, artei, culturii, istoriei, ştiinţei…

Am început să scriu medalioane ale unor personalităţi locale şi naţionale, proză scurtă, impresii de călătorie, cronici literare, eseuri, şi interviuri publicate în revista instituţiei şi alte publicaţiile periodice.

Mărturisesc faptul, fără teama de a greşi că toate acestea făceau parte din hrana cea de toate zilele. Hrană plină de aromă binefăcătoare, îndulcită de lirismul poeziei, a cărei sorginte limpede, cristalină se află în doină, baladă, cântec bătrânesc… şi condimentată cu umorul specific românilor, asigură şi nutreşte de veacuri curăţenia sufletească, credinţa, înţelepciunea, curajul, vitejia şi alte virtuţi ale neamului românesc.

Sigur că, uneori am simţit şi un gust amar, mult prea amar pentru papilele gustative ale doritorilor de literatură bună şi cultură autentică, atunci când primeam circulare prin care eram înştiinţaţi să scoatem din circuitul lecturii cărţile unor autori valoroşi, intraţi în dizgraţia regimului.

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Taina scrisului – Pași spre muza senectuții”

Olfa PHILO: Bleeding heart / Inimă însângerată

BLEEDING HEART

 

Now that the arm-wrestling game between

your roaring devil and my silent devil is over,

my soul is missing yours…

 

Now that I have taken a vacation from

your occasional storms

your thunder’s rumbling

your lightning’s flash

your torrential downpour

your ravaging tornado

your volcano’s lava

my heart started beating again for yours…

 

Now that the scars inflicted by devils started to heal,

the scar of your love proved to resist all medicine…

 

Now that my long buried wrath is exorcised and given flesh in words,

my mind suddenly recalled your sunny sky…

 

Now that our bodies are oceans apart,

Mr.Voidness has not ceased to court me day and night…

 

Now that sly wolves and poisonous snakes are playing around,

my heart proudly declared its immunity to all infections…

 

Now that freezing winter has become my only season,

I missed our emblematic spring…

 

Now that sorrow has become my feeding mother,

I knew that life and death lie in the heart…

 

Now that your offspring bear your indelible mark,

I knew that past,present and future are but one…

 

 

                           INIMĂ ÎNSÂNGERATĂ

 

Acum, dacă lupta corp la corp

Între demonul tău urlător şi demonul meu tăcut s-a încheiat,

Sufletul meu îţi duce dorul…

 

Acum, când am spus un fel de adio

Furtunilor tale trecătoare,

Huruitului trăsnetelor tale,

Luminilor fulgerului tău,

Ploilor tale de diluviu,

Tornadei tale devastatoare

Şi lavei vulcanului tău,

Inima mea a început să bată iar pentru a ta…

 

Acum, deşi cicatricile infectate de demoni încep vindecarea,

Cicatricea iubirii tale respinge toate leacurile…

 

Acum, pe când mânia mea demult îngropată este exorcizată,

Privirea mea îşi aminteşte subit de soarele cerului tău…

 

Acum, dacă oceanele despart trupurile noastre,

Mr. Pustietate n-a încetat să mă curteze zi şi noapte…

 

Acum, cu toate că lupi perfizi şi şerpi veninoşi mă înconjoară,

Inima mea se declară cu mândrie imună la toate vitregiile…

 

Acum, că tot mi-e singur anotimp geroasa iarnă,

Mi-e dor de carisma primăverii noastre…

 

Acum, fiindcă durerea mă hrăneşte ca o mamă,

Am aflat că viaţa şi moartea se ascund în inimă…

 

Acum,când copilul poartă pecetea ta de neşters,

Eu ştiu că trecutul,prezentul şi viitorul arată la fel…

————————–

Olfa PHILO

Tunisia

1 mai, 2018

(traducere în limba română de Dragoş Barbu)

 

* Olfa PHILO, scriitoare şi poetă, Olfa Philo (Drid) a jucat volei la nivel internaţional. Doctor în Literatura Americană, activează ca profesor de limba engleză.

Este o recunoscută militantă pentru drepturile femeilor, în special datorită temelor abordate în cărţile sale.

Ioan POPOIU: Taina scrisului – De ce scriu…

„Cântă, zeiţă, mânia ce -aprinse pe- Ahil Peleianul”, aşa începe Iliada, opera care stă (de 3000 de ani!) la temelia literaturii europene. (Acest început îl impresiona pe Marin Preda, când voia să sublinieze adevărul vieţii, ca obiect al literaturii). Despre ce vorbeşte Homer, în Iliada, ce-l „motiva” să scrie?! Oare de ce scria Homer?

Despre ce scrie, în general, autorul (scriitorul)? „Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Şi-i simt durerea şi amarul”, se exprimă George Coşbuc. Este vorba despre poet? Despre neamul din care face parte? Despre glorie? Ana Blandiana, într-o poezie, „Racine”: „M-aşteaptă Fedra, Regele şi Gloria!”. Ar mai trebui să răspundem la o întrebare: oare ideea cititului este însoţită inevitabil de aceea a scrisului? Îmi amintesc bine titlul primei cărţi citite, „Cei trei muşchetari”, de Alexandre Dumas. Când începe de fapt aventura conştiinţei, în momentul lecturii (cititului) sau al scrisului?! Să îndrăznim să definim, în prealabil, scrisul ca un act de conştiinţă al celui care face acest pas temerar!

Un critic definea cititul ca pe un act pasiv, în timp ce scrisul era considerat unul activ, viril! Cu aceste enunţuri ne apropiem pas cu pas de obiectul real al întrebării: de ce scriu? Mai întâi, scriu din dragoste pentru cărţi! Mi-am imaginat lumea ca pe o imensă bibliotecă, toate peripeţiile existenţei se desfăşoară pe culoarele nesfârşite ale acesteia, o viaţă derulată în interiorul unei biblioteci! Am visat o bibliotecă încăpătoare, care să fie deopotrivă sală de lectură, grădină, spaţiu de agrement şi de visare. Într-o nuvelă de Cehov, acesta imaginează un personaj care rămâne închis  voluntar ani de zile, într-o bibliotecă şi, în timpul acesta, citind, el mărturiseşte că a făcut revoluţii, a trăit iubiri mistuitoare, a atins o înaltă cunoaştere, încât existenţa în sine îl lăsa nepăsător.

Apoi, scriu, pentru că, pur şi simplu, vreau să mă exprim, să spun altora, doritori sau interesaţi, care îmi sunt gândurile şi sentimentele despre semeni, despre tot ce mă-nconjoară. Această dorinţă de exprimare nu este ceva programat sau premeditat, ci mai curând un act spontan, subiectiv, ireprimabil! Scriu, pentru că aşa simt că trebuie să fac! În „Jurnalul de la Păltiniş”, la un moment dat, Liiceanu, pornind de la lecturi şi cărţi, îl întreabă pe Noica: „De ce trebuie să scriem cărţi”? Acesta îi dă un răspuns filosofic, cu o profundă motivaţie culturală Noica vobeşte despre „Dumnezeul culturii”! Pornind de-aici, s-ar putea răspunde că, citind cărţi, suntem îndemnaţi să scriem noi înşine cărţi! Vrem să avem vocea noastră proprie în materie de cărţi şi cultură. De ce scriu totuşi?! Poate pentru a mă cunoaşte mai bine, pentru a şti cine sunt, pentru a mă descifra (despuia) mai complet! Să spunem, poate este pretenţioasă această formulare, pentru a ajun-ge la sinele ascuns („adâncul persoanei”, cum se spune în teologie), la partea tainică a fiinţei, pentru a accede la dimensiunea metafizică a existenţei. În cele din urmă, procedând prin eliminare (să ne amintim de acel „neti, neti” al filozofiei indiene), putem formula răspunsul la întrebarea: de ce scriu?

Să ne întoarcem, acum, la începutul articolului, la primele versuri ale Iliadei: „Cântă, zeiţă, mânia ce -aprinse pe- Ahil Peleianul/ Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse”. Abia acum, după evocarea începutului poemului homeric, putem răspunde pe larg, răspicat, la întrebarea: de ce scriu? Scriu, pentru a înfăţişa adevărul vieţii, realitatea aşa cum este ea, de la începutul lumii, dulce-amară, cu râsu-plânsu ei, cu tot ceea ce are ea fascinant şi imprevizibil. Scriu, pentru ca viaţa umană, aşa cum este, să fie zugrăvită veridic, cu toate faţetele ei, pentru ca elanul de nestăvilit al existenţei să poată fi redat cu tot adevărul şi dramatismul său.

Scriu, pentru ca viaţa să se exprime! Scriitorul nu poate fi decât de partea vieţii (existenţei), nu a celei sublime, ideale, ci a vieţii înfăţişate în toată nuditatea şi cruzimea ei, cu tot jocul ei de culori. Scriitorul nu poate opta pentru fragmente, pentru felii de existenţă, ci pentru viaţă ca întreg, nealterată, nefalsificată. Pentru viaţa adevărată, cu lupte şi pasiuni, aventuri şi primejdii.

Continue reading „Ioan POPOIU: Taina scrisului – De ce scriu…”

Galina MARTEA: Procesul îmbătrânirii și factorii care îl influențează

Procesul de îmbătrânire al omului este un fenomen normal al vieții umane, dar, contrar acestuia, în procesul evoluției umane se produc schimbări enorme ce contribuie atât la accelerarea procesului de îmbătrânire, cât și la ameliorarea respectivului proces. În cazul dat, totul depinde de mediul social în care există omul și de capacitatea acestuia în a mânui secretele naturii înconjurătoare. Conform statisticilor mondiale, se certifică că în țările unde există bunăstare socială și economică, atunci și procesul de îmbătrânire a populației este mai lent, adică speranța de viață este cu mult mai mare în raport cu media mondială. Un viu exemplu, sunt un șir de țări dezvoltate în care speranța de viață este cu mult mai ridicată față de alte țări în curs de dezvoltare (unde populația este lipsită de multe bunuri materiale, inclusiv, lipsa unei  alimentații de calitate, nivelul de trai, modul de viață, asistența sanitară destul de proastă sau inexistentă, condițiile climaterice, etc.) și față de media mondială care este de 71 ani. Astfel, printre țările unde populația are o speranță de viață mărită pe primul loc în lume se află  Japonia (cu o longevitate medie de viață de 83 ani), urmată de Singapore (83,1), Spania (82,8 ani), Elveția (81), Coreea de Sud, etc. (informează BBC în baza studiului realizat de World Happiness Report,  http://www.bbc.com/travel/story/20170807-living-in-places-where-people-live-the-longest). Iar în țările unde omul se confruntă zi de zi cu neajunsuri materiale/ economice/ sociale, atunci și procesul de îmbătrânire al acestuia este cu mult mai rapid. Astfel, este deja cunoscut faptul că procesul de îmbătrânire al omului este cu mult mai accelerat în condițiile vulnerabile de existență, adică a omului din țările sărace care, în același timp, are și un nivel mai redus de dezvoltare umană. Acest lucru, cu certitudine, este un fenomen destul de trist și alarmant în epoca civilizației moderne, însă realitatea este destul de prezentă în unele țări precum: Chad, țara cu o speranță de viață în medie de 50 ani, Zambia, Sierra Leone, Africa de Sud – 63 ani, Moldova cu 71,4 ani – țara cu aproape cea mai mică speranță de viață din Europa. Dacă să ne referim la continentul european, atunci situația în problema speranței de viață pentru anul 2017 se prezintă astfel, date furnizate de Banca Mondială: pe primele locuri cu cea mai mare durată a vieții se regăsește Italia și Spania, respectiv cu 83,5 și 83,4 ani; iar pe penultimele locuri la acest capitol este Moldova cu 71,4 ani, Ucraina cu 71,2 ani. În acest clasament România are o speranță de viață cu mult mai înaltă decât în Moldova, fiind cu 75 de ani (http://unica.md/monden/moldova-cea-mai-mica-speranta-de-viata-din-europa/).

Speranța de viață, fiind durata medie de viață a unui om, este conținutul prin care omul există cu toate problemele cotidiane, incluzând în sine modul de viață cu nivelul de trai corespunzător,  mediul climateric și mediul social, precum și mulți alți factori ce corelează existența umană. Este cert, în timp ființa umană a conștientizat și a descoperit foarte multe componente ale naturii care pot contribui benefic la sistemul de sănătate și, respectiv, la îmbunătățirea/ prelungirea vieții. Însă, necătând la toate acestea, omul pe parcursul vieții este constrâns să cunoască și acele mutații care contribuie negativ la calitatea vieții sociale și personale, fiind dependent de organizarea administrativă și politică a mediului social prin care își menține existența. În acest caz, conținutul existenței își schimbă traiectoria, astfel omul fiind supus de a-și trăi viața prin componente mai mult negative, decât pozitive. O asemenea situație are loc în societatea basarabeană, țară în curs de dezvoltare, țară cu aproape trei decenii de independență (desprinsă de sistemul sovietic), țara care la ziua de azi are deja o populație bătrână. O realitate destul de evidentă în plan mondial și național la capitolul îmbătrânirii, pentru anul 2016 Moldova plasându-se pe locul 157 din 228 țări prezente în clasament (informează Geoba,  http://stiripozitive.eu/libview.php?l=ro&idc=28&id=2780&t=/Locuri/Stil-de-viata/Top-10-ari-cu-cea-mai-ridicata-speranta-de-viata-din-lume&year=&month=4). Iar dacă să ne referim la România, atunci țara în clasamentul mondial se plasează pe locul 109 din 224 state, o situație cu mult mai bună (informează The World Fastbook CIA, 2016, http://www.descopera.ro/dnews/16118640-care-este-speranta-de-viata-medie-in-diferite-zone-de-pe-glob-unde-se-situeaza-romania). Conform statisticilor, la nivel naţional speranţa medie de viaţă în Moldova pentru anul 2016 este de 71,6 ani (dintre care la bărbați 67,5 ani; la femei 75,5 ani. http://diez.md/2016/07/19/care-este-durata-medie-a-vietii-in-republica-moldova-ce-spun-statisticile/). Nemijlocit, cetățenii din localitățile rurale trăiesc cu 4,2 ani mai puțin față de acei din localitățile rurale (informează Geoba). Aceasta înseamnă că procesul demografic al țării este afectat de factori sociali nespus de negativi care, la rândul lor, dezvoltă doar condiții nefavorabile ce influențează procesul de îmbătrânire rapidă a populației. Una dintre cele mai serioase aspecte ale acestui proces este sărăcia socială care, la rândul ei, contribuie esențial la reducerea natalității, la creșterea mortalității premature, la dezvoltarea procesului migratoriu în afara țării, în rezultat, reducând considerabil numărul populației și, în același timp, fiind accelerat procesul de îmbătrânire al cetățenilor. Un factor destul de alarmant pentru Moldova este și mortalitatea infantilă, cu 9,7 la o mie născuți (media în UE fiind în 2016 de 3,6 la o mie născuți); respectiv, în clasamentul mondial cu locul 126 din 222 state prezente în clasament, cu 13,6 la o mie născuți în 2012    (http://ro.getamap.net/ranking/infant_mortality_rate/2091.html). Totodată, mortalitatea prematură a cetățenilor moldoveni este de asemenea o realitate îngrozitoare, cauza fiind bolile sistemului nervos, afecțiunile cardiace, tumorile, etc., și, nu în ultimul rând, subnutriția organismului, acest factor dezvoltând boli specifice, apoi urmând decesul prematur. Aceasta înseamnă că nivelul de trai în Moldova este foarte scăzut (cel mai jos nivel de trai din Europa), iar statul moldovenesc pentru sistemul de sănătate alocă doar cinci la sută (estimat) din PIB, cheltuieli prevăzute pentru anul 2018 (țările dezvoltate alocând pentru sistemul de sănătate cel puțin 7% din PIB). Continue reading „Galina MARTEA: Procesul îmbătrânirii și factorii care îl influențează”