O fată ţi-a traversat timpul
Pe moneda bătută atunci
a fost trecut eronat anul,
o melodie de departe te cheamă,
poezia ei s-a ascuns în tine,
doar visul i-l porţi în suflet…
O fată ţi-a traversat timpul –
reamintirea unui alt timp sau doar
o trecere temporară printr-un nou timp.
Acesta-i misterul şi cheia timpului ei!
Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,
călătorind împreună,
pe pământ înspre pământ,
nu ai recunoscut-o,
dar focul din mână i l-ai citit –
că te-ai născut din neşansa
de a fi iubit şi a o iubi
dincolo de viaţă şi moarte…
Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul
chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului,
nici stelele în palmă nu le-a ţinut,
nu se auzeau nici măcar şoapte,
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor.
Dar setea nu ţi-o potolesc!
Printre copaci vântul îşi poartă
suspinul frunzelor pe alei,
– blestemul rătăcirii atâtor vieţii,
neavând construită fundaţia de petale.
În ochii de culoarea timpului
reţii doar clipa visării.
Ce ai astăzi,
mâine poate fi o mare durere!
Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă,
o melodie auzi, priveşti înainte vrăjit –
cercuri mari, în oglinda apei, face valul,
malurile se depărtează încet,
din umbră lunecă luntrea înspre lumină.
Fără întoarcere, uşurat de poveri,
sufletul e desprins acum în cerul subţire,
în cerurile de dincolo de cer se vor uni în uitare…
Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău
Pi pindona bâtutâ atunţzea
agârşitu s-a înhrâpsi anlu,
Matrice de „eu”
