Mariana Gurza: Vasilica Grigoraș în croazieră lirică (prefață)

,,Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”.

G. Călinescu

 

          Se spune că doar un poet îşi poate înţelege poezia timpului său. Iată că pentru Vasilica Grigoraş, prin volumul de faţă, ,,O corabie la timp potrivit”, Iaşi, Editura PIM, 2018, regăsim poezia ca mod de a fi, ca strigăt între tăceri.

Prolifică în creaţii, abordând genuri diferite, scriitoarea Vasilica Grigoraş ne surprinde din nou cu o poezie modernă, bine ancorată în realitate. Poeta, parafrazând un clasic, nu se teme de furtuni, învăţând să-şi conducă corabia. De data aceasta, prin titlul deosebit de sugestiv al cărţii, am remarcat dragostea poetei pentru vers. ,,Poezia este pocalul din care ne împărtăşim. Este cupa din care ne adăpăm sufletul însetat de frumos, lumină şi iubire. Este focul aprins de o scânteie divină. Este O CORABIE LA TIMP POTRIVIT. Concluzionând, poezia este însăşi viaţa!

George Călinescu afirma că prin poezie, există o nevoie fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii. Încă din atichitate, menirea poetică a fost descifrată şi pusă la loc de cinste. Poezia modernă a Vasilicăi Grigoraş tinde  spre o  textură conotativ-denotativă, în care  limbajul direct, univoc, precis, se împleteşte cu cel indirect,  încifrat,  plurivoc, intuitiv, tendinţa fiind ca poezia să fie filozofie, putând constata o filozofie a poeziei. Aşa cum se cunoaşte, primii filozofi greci au fost poeţi. ,,Diferenţa dintre istorici şi poeţi nu constă din faptul că unii scriu proză, iar ceilalţi versuri. Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilalţi faptele care pot deveni. Din această cauză, poezia este mult mai filozofică şi mai importantă decât istoria, întrucât afirmaţiile ei sunt de o natură mai curând universală, faţă de cele predilect singulare ale istoriei.” (Aristotel)

Versurile poetei Vasilica Grigoraş au o profunzime aparte. Ele pornesc din inimă şi trebuie să descifrezi dincolo de cuvinte înţelesul tainic al trăirii. Putem vorbi de o poezie exitenţială, de simboluri metafizice, făcându-ne trimitere la Kant, versurile reprezentând un mod particular de cunoaştere a omului şi a lumii în deschiderea suprasensibilului, care, în esenţă, substituie conceptual prin imaginea simbolică.

Continue reading „Mariana Gurza: Vasilica Grigoraș în croazieră lirică (prefață)”

Irina Lucia MIHALCA: Poeme

Desprindere de primăvară

 

Primăvara grădina trebuie curăţată,
primenită, împrospătată.
Noile flori vor colora perspectiva,
un aer proaspăt va reînvia natura.
Depinde mult de seminţe, de substrat.

Mi-ai spus să încerc desprinderea ramurilor noastre,
motivul era boala ce a pătruns în tine, în noi.
Ţi-am întins un cleşte perfect ascuţit
să încerci tu tăierea rădăcinilor sau, măcar, a ramurilor.
Încearcă, te rog, să nu laşi franjuri în urmă!

Poate doar aşa, seva se va dilua
împrăştiindu-ne, în neant, petalele sufletului-geamăn!
Poate doar aşa vei uita de dureri,
de golul şi teama ce-au pus stăpânire pe tine!

Deschid o fereastră, lumină şi soare.
În zare, privesc un fluture albastru.
Se-nalţă ameţit

de suave astenii de primăvară,
smulgându-se din vârsta unui timp secat…

 

Dimineţi cu ferestre de vise

 

Dimineţi risipite din boabe de rouă sunt oamenii,

înfloresc odată cu razele de soare,

îşi plăsmuiesc universuri, îşi deschid porţile sufletului,

pictând în vise mirări

şi povestind amintiri mai târziu.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poeme”

Cristina MIHAI BALAJ: Întâlnire cu miracolul literaturii – Interviu cu Milena Munteanu

Niciodată nu este prea târziu să dai frâu liber imaginaţiei şi prea-plinului sufletesc. Milena Munteanu te atrage atât prin scrisul frumos, cald, plin de introspecţie psihologică şi bună ordonare, cât şi prin ancora Interioară prin care nu se îndepărtează de limba română şi de rădăcinile pe care le poartă cu eleganţă şi gingăşie în lumea canadiană. A publicat două cărţi: „Departe de ţara cu dor” şi „Amintiri din Ţara Soarelui Răsare”, pe lângă numeroase colaborări la diferite reviste din Canada (Observatorul, Candela de Montréal), dar şi la Confluenţe Literare, Prolitera, Starpress, Vatra Veche şi altele.

***

Cristina MIHAI BALAJ: Amintiri din Ţara Soarelui Răsare este, de fapt, o călătorie captivantă prin Japonia, văzută de turişti, de ochiul nord-american şi european, dar şi, puţin, prin înţelepciunea lor. Cum s-a născut această carte?

 

Milena MUNTEANU: Cartea s-a născut în urma unor călătorii în Japonia, când am fost fascinată şi de înţelepciunea lor, cum aţi observat, dar şi de diferenţa enormă dintre culturile noastre. Soţul meu a fost invitat de mai  multe ori să conferenţieze în Japonia, așa că m-am bucurat şi eu de mai multe şanse de a-i descoperi cultura, obiceiurile, arta, şi de a-i înţelege istoria. Cartea „Din Ţara Soarelui Răsare” a fost scrisă în doar câteva saptamâni. De aceea, multă lume spune că a fost scrisă „la cald”, cu entuziasmul descoperirii, dar şi cu dinamismul  şi căldura primelor contacte de la faţa locului.

Cristina MIHAI BALAJ: Fiecare capitol are drept motto un proverb japonez. Este impresionant cum le-aţi găsit. În ce-a constat pregătirea dinaintea plecării, dinaintea scrierii şi, mai apoi, şlefuirea cuvintelor?

 

Milena MUNTEANU: Pregătirea înaintea plecării a fost minimă, ştiam puţin sau deloc despre Japonia, aşa că, înainte de plecare, mă întrebam chiar care ar fi obiectivele majore de interes. Oare, dintre atâtea minunăţii nipone, de care să te apropii mai întâi? Japonia a avut de-a lungul istoriei mai multe capitale, diferite shogunate şi-au ales alte capitale. Kyoto a fost capitala ţării pentru aproximativ 11 secole, dar, în afara de Tokyo şi Kyoto, am vizitat şi alte foste capitale, cum ar fi Nikko, Kamakura şi Nara. Descoperirea la faţa locului a fost una caldă, entuziastă, ţin minte că dormeam puţin, poate din cauza diferenţei masive de fus orar, dar şi din cauza efervescenţei date de descoperirea unei lumi atât de fascinante, care ni se releva pe masură ce o cutreieram… Eu citisem înainte cărti semnate de scriitori japonezi, unele care câștigaseră chiar premii Nobel, dar nimic nu poate substitui întâlnirea cu oamenii ei. A fost o întâlnire emoţionantă cu lumea, cultura, valorile, trecutul şi speranţele unei ţări tumultoase, care parcă clocoteşte, precum izvoarele termale ce ţâşnesc din pământul vulcanic. Întâlnirea cu lumea niponă m-a impresionat profund, iar cartea a izvorât cu aceeași forţă şi determinare pe care o are firul de apă care iese la suprafaţă. Scrierea acestei cărţi a fost una însoţită de bucuria descoperirii, fără însă să fie chinuită de durerile facerii… A izvorât firesc, influenţată de miracolul japonez: volumul este scris în mai multe tablouri, mici puncte de vedere care captează farmecul nipon, mici crâmpeie de frumuseţe surprinse la faţa locului. Cartea este scrisă succint, alert, poate influenţată de concizia şi simbolistica lumii nipone. Este dezbărată de zorzoane inutile, în plus este scrisă cu ȋnflăcărare, mirare şi bucurie. După aceasta a urmat o revizuire repetată şi o şlefuire a textului, a imagisticii şi simbolisticii, în spiritul miniaturizării şi simplificarii, caracteristice mediului ce a inspirat scrierea de la capul locului. Întrebaţi despre provebele japoneze. Cele mai multe sunt găsite în alte limbi şi traduse de mine în română, din limbile în care le-am aflat. Mai apoi am găsit câteva proverbe japoneze în limba română, dar tot traducerile mele îmi plac mai mult.

 

Cristina MIHAI BALAJ: Volumul acesta, cu eseuri foarte bine scrise, în care, pe lângă descrierea locurilor şi a istoriei din spatele imaginilor, apare şi introspecţia psihologică, a avut parte de recenzii foarte bune. Este uşor, este  greu să intri în graţiile unor scriitori cunoscuţi, ale unor critici literari, mai ales când eşti la început de drum artistic?

Milena MUNTEANU: M-am bucurat să văd cât de calde au fost recenziile la carte. Cumva, ea m-a conectat şi cu grupul cititorilor şi cu cel al criticilor. Mici selecţii de miniaturi din carte au luat premiul I la concursul internaţional Memoria slovelor şi mi s-a spus că toţi cei din juriu au fost plăcut impresionaţi. Cred că asta vine şi dintr-o foame de frumos, o curiozitate despre alte lumi, despre legea lor morală, iar felul ȋn care a fost scris acest volum, fără să dea lecţii, prezintă totuşi câteva dimensiuni legate de etica, determinarea, curăţenia, disciplina, rafinamentul  artistic care i-a impus în locuri de frunte în ierarhiile mondiale din multe domenii. Aş spune că acest lucru este adevărat şi pentru locul pe care ei îl deţin în inimile oamenilor. Aveţi dreptate, am fost răsfăţată cu multe cuvinte critice extrem de favorabile, am fost încântată de recenziile primite la carte. Continue reading „Cristina MIHAI BALAJ: Întâlnire cu miracolul literaturii – Interviu cu Milena Munteanu”

Traian BĂDULESCU-ȘUȚEANU: Scrisori esențiale – Ce carte grea și rea!

Mult prea simpluţă doamnă Andronescu,

 

Din întâmplătorul fapt că aveţi numele de familie ca al tatălui meu, (numit el Andronache Badiu, secretar de primărie într-un sat din Bărăgan, căruia mama-i spunea, pe când căzuse în patima beţiei: „Andronescule… când te mai faci tu bine?!”) vin şi vă pun câteva întrebări, ca de la profesor la profesor…

       

Aţi chibzuit suficient, ca timp, atunci când aţi luat hotărârea să intraţi în politică, alegând tocmai acel partid inerţial privind viziunea asupra societăţii umane, în genral, şi faptele petrecute 42 de ani, cât a durat experimentul marxist în România, creat şi păstorit de această grupare nefastă de trădători de Neam şi Ţară către ocupantul sovietic?…

 

Aţi cunoscut, din experienţă personală, a domniei voastre, a familiei şi a  prietenilor ce a însemnat comunismul  la noi, în casă, în suflet şi în întregul neam?

 

Aţi prins, din materiile de la facultate, numite ele economia politică şi socialismul ştiinţific, esenţa socio-umană, filozofică şi ideologică a social democraţiei, a socialismului şi apoi a comunismului, ca etape de distrugere a felului de viaţă al omului şi introducerea cu forţa brutală a BINELUI adus de o dictatură sagace şi neiertătoare?

 

Aţi prins, în calitate de profesor al unei ştiinţe exacte, cum era structurat sistemul de învăţâmânt în dictatură şi care fusese până atunci sistemul organizatoric şi spiritual  al învăţământului românesc?

 

Aţi avut cunoştinţă de existenţa înaintaşului nostru, profesorul Spiru Haret, care n-a fost de ştiinţe umaniste, ca şi domnia ta, şi totuşi, UMANISMUL i-a fost esenţa de gândire în sistemul de formare a generaţiilor viitoare, neuitând să amintească un deziderat simplu dar cel mai profund şi indubi-tabil, când a formulat zicerea: „Cum este şcoala azi, aşa va fi ţara mâine”… ”Invăţătorii şi preoţii sunt chemaţi să reilumineze neamul”?…

 

Aţi simţit că între colegii domniei tale de partid majoritatea sunt atei şi au o evidentă indiferenţă faţă de bisericile existente azi la noi? Găsiţi că are vreo importanţă faptul că un ministru crede sau nu în ceva, în afară de aceiaşi „viziune” materialist-concretă -„pragmatică”- a tuturor celor care alcătuiesc acest partid?

 

Este PSD urmaşul direct, privind structura umană, felul de organizare şi de exprimare a partidului comunist din România? Ştiţi care este starea concretă a corpului de învăţători şi profesori din ţară, cu precădere a celor din comune şi din cătune?… Câţi au studiile necesare acestei deosebite îndeletniciri umane şi mai ales câţi au CHEMAREA, sau talentul necesar exercitării zilnice a acestui act, uneori de esenţă magică?

 

Aţi ajuns, pănă acum, să vă daţi seama de CE TREBUIE FĂCUT IMEDIAT pentru ca programa analitică şi comportamentul în şcoala de azi să redevină la ceea ce a fost până la nefasta reformă a învăţământului din 1949? Are vreo însemnătate uniforma şcolară, în vederea reînvierii mândriei locale a şcolii respective şi a ordinii ce trebuie readusă în sistemul nostru de învăţământ ?

         

Aţi observat dacă aceşti doi oameni care vă dirijează acum, ca preşedinţi ai celor două camere legislative, înţeleg prioritatea învăţământului şi a culturii, înaintea chiar a acelora econimice şi chiar militare, deşi şi armata intră în acest sistem? Credeţi că un om de formaţie structurală, adâncă, marxist-leninistă, cum este Ion Iliescu, poate vreodată să întoarcă România la ea însăşi; dar o femeie simpluţă, fostă de două ori chiar ministru al marelui sistem de învăţă-mânt naţional, a înţeles de ce-i trebuie României azi, pentru a nu mai fi ciuca loviturilor dure a ţărilor avansate, prin firescul lor din învăţământ, din Europa şi Canada cu Statele Unite şi ţara este atât de tulburată spiritual?

 

Vă imaginaţi cum veţi fi etichetată, în istorie, după încheierea ciclului biologic, când, iacătă, nici după 28 de ani ŢARA nu ştie, prin sistemul de învăţământ actual, ce a păţit omul în experimentul marxist, al celor 46 de închisori şi 72 de lagăre de muncă forţată, în care au fost duşi cu parul aproape 3 milioane de oameni cu viziune clară, recte aproape întreaga intelectualitate pregătită ani de zile în România Mare, din care  jumătate nu s-au mai întors niciodată acasă? Continue reading „Traian BĂDULESCU-ȘUȚEANU: Scrisori esențiale – Ce carte grea și rea!”

Marin BEȘCUCĂ: Și dimineața se năpusti!

Și dimineața se năpusti!

 

… miezul din noapte deschisese Gara pentru doi,
nu era niciun tren.
țipenie de călători …
dar erau atâtea curiozități că le-ai fi putut lua cu lopata,
niciun semn de șef de gară, de conductori,
matusalemice umbre dădeau ocol
și-un fum de niciunde, rotocol după rotocol …
Orologiul, de o parte, singur!
sau, mă rog, ascundea pe cineva,
trăgea, mamă-mamă, din narghilea …
permutări de suflete moarte, luate câte 99,
adulmecau căderile de stele,
aveau propriile compendii de necrofagie,
încât …
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: Și dimineața se năpusti!”

Valeriu Dulgheru: Chișinăul e din nou în fierbințeală electorală locală?

„Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greșim mai puțin.”

(Aristotel)

Scriam seva timp în urmă că acest an este unul crucial pentru aşchia de popor român din  Basarabia. În primul rând este un an Centenar care ar trebui dacă să nu realizeze Unirea măcar s-o facă mai aproape, mai realizabilă: de la Unirea declarată (frumoasă şi idealizată!) să se treacă la Unirea pragmatică, reală. De asemenea, acest an este unul electoral, în care se va alege noul parlament, de componenţa căruia va depinde cât de aproape va fi Re-unirea. Colac peste pupăză a apărut practic din senin şi problema alegerilor anticipate în Chişinău.

Această problemă a apărut aşa nitam-nisam din hatârul ştim noi cui. Faptul că căţelul Ivan Ceban al buldogului Igor Dodon a tot lătrat, începând chiar după alegerile locale din 2015, nimeni nu-i atrăgea atenţia. Pentru toată lumea însă a devenit clar că în pofida unor neajunsuri în activitatea primarului general al Capitalei D. Chirtoacă, este totuşi o făcătură concertată a tandemului Dodon – Plahotniuc. Îndată după pierderea ruşinoasă la primăria Capitalei a Z. Greceanîi, kremlinezul Dodon a declanşat un adevărat război noului vechiului primar Dorin Chirtoacă. Pentru a zădărnici la maxim activitatea primarului (ce contează problemele orăşenilor. „Enteresul şi iar enteresul”  cum ar spune marele Caragiale!) Dodon l-a desantat pe valetul său Ivan Ceban din fotoliul călduţ de parlamentar în cel mai puţin călduţ de consilier municipal. „Scopul scuză mijloacele”. În loc să rezolve problemele orăşenilor acesta la mai toate şedinţele Consiliului organiza circuri şi şowuri de prost gust, bande de granguri socialişti gălăgioşi, organizaţi de el pichetau diferite construcţii (după debarcarea lui Chirtoacă acestea au contenit ca la porunca ştiucii. Problemele cu construcţiile neautorizate au dispărut complet!).

Continue reading „Valeriu Dulgheru: Chișinăul e din nou în fierbințeală electorală locală?”

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Liberă a-ți fi ecou

Liberă a-ți fi ecou

 

…Și vor scăpăra firele dintre timpuri,
Semănând freamăt de moarte a clipei ego-ului…

…Lumea se va numi viață fără pete albe de dor,
Viața va respira prin orice tril de inimă…

…Flăcările dintre palme vor spinteca trecutul înfrigurat
Spre a-l porni prin tăcuta smerenie a viitorului…

…Copilul din brațele tinereții tale va fi o rugă auzită,
Iar galaxia din care te voi striga va fi răsplata libertății…

–––––––-

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

Chișinău

9 aprilie, 2018