Ziua albă – negru nor
Stropi de criță
creștetul stâncii pătrunde
Focul topește fieru-n umbre
Ziua albă – negru nor
Stropi de criță
creștetul stâncii pătrunde
Focul topește fieru-n umbre
Un mare nume, o mare personalitate politică din Basarabia a plecat în lumea celor drepți. Este vorba de Alexandru Moșanu (n.19 iulie 1932, comuna Braniște, județul Bălți, Regatul României, actualmente raionul Râşcani, R.Moldova), academician, profesor universitar, doctor habilitat în istorie, primul președinte al Parlamentului din Republica Moldova, politician și istoric basarabean care a contribuit enorm în procesele de renaștere națională și de obținere a independenţei în R.Moldova, 27 august 1991. Alexandru Moşanu a decedat la vârsta de 85 de ani în ziua de 7 decembrie al anului curent.
Fiind în fruntea legislativului moldovenesc în perioada anilor 3 septembrie 1990 și până în 2 februarie 1993, Alenxandru Moșanu s-a manifestat de a fi o personalitate cu o inteligență aparte și o personalitate nespus de devotată întru principiile ce s-au centrat în totalitate pe valorile naționale ale neamului românesc și anume: obținerea independenței în Basarabia după 1990 și, nu în ultimul rând, un mare adept al reunirii cu România (dorință care până la ziua de azi nu a fost realizabilă); adoptarea drapelului de stat după obținerea independenței, cu prezența tricolorului (albastru, roșu și galben), fiind asemănător cu cel al României; adoptarea imnului țării cu prezența cântecului „Deșteaptă-te române” (fiind valabil doar pentru anii 1991-1994); elaborarea unui șir de acte legislative prin intermediul cărora s-a contribuit enorm la întărirea proceselor de unitate națională în primii ani de independență a țării. Scopul principal al acestui lider politic a fost desprinderea totală a țării de URSS și de a crea condiții cât mai bune întru consolidarea tuturor proceselor democratice/politice/economice în Basarabia de după anii 1990. Continue reading „Galina MARTEA: Primul Președinte al Parlamentului Republicii Moldova, Alexandru Moșanu, a plecat în lumea celor drepți”
Te iubesc
Te sărut, cu fluturii suflării…,
Te cuprind, cu braţele gândirii…,
Te înalţ, prin focul rugăciunii…,
Te doinesc, prin picurii luminii…,
Te vrăjesc, cu aura visării…,
Continue reading „Carmen ONICA- DRUŢU: Instant karma (versuri)”
SUNT OMUL CARE OMOARĂ
Sunt omul care omoară
Pasărea de nisip în largul mării,
Strigătul calmarului
Izbit de prova vaporului,
Sculptat în stânca moleculei apuse.
Continue reading „Marin MOSCU: Picături de suflet – versuri (1)”
La coborârea serii …
Sunt exilat în propria mea țară
Iar timpul nu-mi dă pace să rămîn,
Pe crestele Carpaților scoboară
Revolta strânsă într-un gând hain.
Ne-au luat din toate unii,aerul adie
Copiii se nasc singuri uitați prin alte zări,
La coborârea serii voci tainice sub glie
Bocesc în toiul nopții cu ascunse lăcrimări.
TOȚI MURIM
Suntem sortiţi morţii.
Azi suntem muritori…
mâine poate murim.
Murim că aşa vrea Dumnezeu.
Murim… cică aşa e corect.
Murim în somn…
Continue reading „Adda NEAG: Păcatele îngerilor damnați (stihuri)”
CU O SINGURĂ PÂINE
Acest jurământ
A fost făcut pe viaţă.
Eu sunt plămădită din ulcele şi străchini
Arse în cuptoare demult prăbuşite.
Neştiută de oameni, de păsări,
Plec după pâine, mă împiedic în cămăşile
Întinse de-a lungul străzii cu teii împodobiţi de omizi.
Mătasea insectelor străluceşte ca nasturii de Boemia,
„Aş vrea să ştii”, volum semnat de Lia Ruse, continuă linia tematică întâlnită în majoritatea scrierilor anterioare, definind personalitatea scriitoarei. A nouăsprezecea carte conţine cincizeci de poezii, în care suavitatea sentimentelor, imaginaţia şi mobilitatea gândirii creează un sistem original, metaforic. Poeta se purifică prin iubirea evocatoare pe care o cântă în versuri de imn.
Tremură în iubire, zâmbeşte nostalgic amintirilor, atinge note înalte, pluteşte într-un univers, pendulând între astral şi teluric: „Ne-am înfăşat în crini albi de candoare“ („Ne-a mai rămas“). Sentimentul se consumă într-un decor adecvat: „În ploaia unui tei sub lună plină,/ Ce-a aruncat argint“…
Efectul este de transfigurare mărturisită cu extaz:
„Am fost lumină“ („Ne-a mai rămas“). Teiul intervine frecvent în lirica sa, evocând un spaţiu luminos, intensificând iubirea („Clipă… rămâi“).
Sufletul pur accentuează emoţia cu specificul vârstei adolescentine; se simte fericită vara, în mijlocul unei naturi viguroase. Toamna „dulce“ rămâne anotimpul întâlnirilor spirituale, petrecute undeva, într-un mediu rural silvestru, cu sfiala cuplului Daphnis şi Chloe: „Ochiul tău prea duios, timpul tău plin de vis,/Ne-am atins într-o toamnă, aşa ne-a fost scris/Într-un sat neştiut, cu chip armonios…/Am zburat într-un dans, fericiţi, prin livezi…“ („Toată viaţa“). Continue reading „Renata ALEXE: Dimensiuni poetice (Postfaţa cărții „Aş vrea să ştii” de Lia Ruse)”
***
cu gândul sosit la plecare forma înaintează
şi se prevăd pentru mine ninsori
trecutul aşteaptă înainte un adevăr ieşit din clişeu
patinele îmi devin propriile picioare
La fel de perseverentă, cu stilul personal pe care-l dezvoltă în volumul Culori în iubire, unde, prin jocul imaginii, «pământul s-a trezit desculţ», iar «curajul iubirii» aduce prin aer «cuvântul» pentru a completa fascinaţia trăirii poetice, în acest nou volum, Lia Filoteia Ruse înalţă dragostea sa pentru creaţie şi poem la o dimensiune superioară.
Intitulat Aş vrea să ştii, el se deschide cu aceeaşi fascinaţie pentru poetul adorat, despre care Lia Ruse scrie:
«Cântă tăcerea-ţi pe foi de hârtie !…/ Iubirea tot zburdă-n poeme cu vers», anunţând conţinutul operei eminesciene, formulat sintetic în trei cuvinte: «doină, istorie, filozofie». S-ar putea crede că gândul perpetuu la geniul poeziei româneşti, adevărat «luceafăr în univers», instalează de la început un dialog interior în însăşi scrierea acestui nou volum al Liei Ruse. Volum care astfel nu este absolvit de o oarecare nuanţă teoretică, pe alocuri, în detrimentul sincerităţii. Notăm, însă, cu bucurie că dincolo de reflecţie şi impresia narativităţii – nu întotdeauna permise în poezie – intenţionalitatea creatoare introduce cu iscusinţă metafora până în cele mai obişnuite inserţiuni ale realităţii: «S-agaţă timpul iar de amintiri / Şi face gol din umbrele uimite,/ Din ceasuri blânde clipe aiurite/ Se zbat în marile iubiri» („S-agaţă timpul“), ceea ce imprimă volumului valoare literară.
Continue reading „Vasile MĂRUȚĂ: Cu poetul adorat (Prefaţa cărții „Aş vrea să ştii” de Lia Ruse)”