La început am zărit o Lumină, ceva alb ce venea de departe, un fel de voal ce se schimba în fel de fel de nuanţe. Nestatornic, albul acela se transforma când în gry cenuşiu înverzit pe la capete, când se păta de un albastru intens, ca în final să rămână o ceaţă roşiatică prin care bâjbâiam căutând o ieşire.
Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens şi sunete fără finalitate. Parcă urcam o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini, zgomotul devenea semn, adierea atingere.
Străbăteam alunecarea aceea călduţă şi la capătul ei se contura ceva cunoscut, în altă formă auzit şi văzut, mai bland şi mai bun decât tot şi de toate, ceva ce îmi lua şi oprea teama de plângeri.
Era Mama !
Luasem deci forma Genomului Uman. Ea mă crease din celulele ei şi acum m-a scos la lumină dându-mi un strop din suflarea eternă a vieţii al căruisecret iniversal doar ea îl cunoștea.
Ce orbitoare-i lumina !
Ce asurzitor este zgomotul timpului ! Gândesc, deci sunt viu ! Recunoscându-mi izvorul acopăr deja o parte a necunoscutului din care veneam şi în care în curând voi intra.
Deasupra mea o altă imagine venea şi pleca învăluită într-o formă exuberantă a bucuriei stelare. Venise şi a doua măsură a primului impuls ce o ajutase pe creatoarea mea să-mi dea porţia ce îmi fusese repartizată de univers din veşnicia genomului uman.
Era Tata !
EI erau procreatorii mei, CEI ce m-au adus într-o altă formă structurală a existentei, într-un spatiu şi timp cu totul nou pentru mine, unde urmează să îndeplinesc rolul unui umanoid stelar cu tot ce e bine şi rău în această formă de organizare a materiei inteligente.
Şi totuşi, pe aici, parcă am mai fost cândva.
Ce-i drept erau alte imagini şi altfel de sunete, într-un cu totul alt timp şi într-un spaţiu total diferit. Doar că în structura anterioară a amteriei am cunoscut o cu totul altă dimensiune total diferită de cea în care am evoluat acum.
Luând un extras din Memoria–Anticipaţiei mi- am amintit că; pe atunci eram un copac şi priveam totul din puct de vedere al frunzei. Lumea o vedeam toată în verde, sau în culorile adiacente născocite de minunata lume a naturii.
Florilor ce creşteau sub crengile noastre împodomindu- ne cărările în culorile lor. Aerul îşi schimba zilnic mirosul în funcţie de ce flori îşi desfăceau petalele în perioada aceea . Pe jos alergau necontrolat fel de fel de viețuitoare. Prin aer zburau o mulţime de păsări multicolore ce înnobilau aerul cu cântecele lor ademenitoare spre visare a tot ce e mai frumos şi plăcut când eşti viu, sănătos şi fericit.
Umanoizii nu existau.
Genomul uman încă nu avea definitivat un nucleu din care să poată apărea embrionul viului său definitoriu. Doar animale imense ne cutreierau pădurile rupându-ne crengile, luptându-se între ele pentru viaţa mereu nesigură, nehotărâtă cui să îi dea mai multă întâetate .
La un moment dat au început să vină de sus un fel de Zburătoare care trimiteau spre noi raze a căror lumina era atât de fierbinte că topea până şi piatra de sub rădăcinile noastre. Nu după mult timp totul a dispărut într-un scrum ars de focurile injectate din zburătoarele acelea.
Noi, o parte a copacilor am rezistat. Parcă ne cruţau special, semn că aveau nevoie în viitor de noi şi de umbra noastră. Prin aer a plutit ani în şir cenuşa viului ars. Încet, încet s-a aşezat pe pămînt şi parcă hrana solului nostru a devenit mai gustoasă şi noi, copacii rămaşi, puteam să creştem mai mari şi mai repede.
Era clar, țintele lor au fost animalele acelea imense care dominau atât de brutal spaţiul nostru existenţial împiedicând orice formă de dezvoltare a viului ce nu putea fi dominat de forţele lor.
Nu după mult timp, cei ce au tras cu focurile acelea ucigătoare au început să se apropie de vârfurile crengilor noastre. Atâta ne mai priveau, ne cercetau, gustau din licoarea funzelor noastre, veneau şi plecau, pâna într-o zi când au coborât printre noi. Cu paşii lor uriaşi au început sa ne cutreiere adâncurile pădurilor inițiale. Din loc în loc se opreau şi începeau să se aşeze.
Ziua îi vedeam preumblând, făra temei, de colo colo. Noaptea intrau în maşinile lor zburătoare, sau în hăurile de sub rădăcinile noastre. Ne urmăreu pas cu pas evoluţia şi când a venit vremea seminței, au început să încerce a ne mânca din fructele noastre sălbatice ce creşteau până atunci fără să-şi dorească un scop anume. Probabil le-a plăcut roadul noastru că au început să ne culeaga în mod ordonat şi să ne pună deoparte.
Nu erau aşa mulţi, doar cât au încăput iniţial în obiectele lor zburătoare. Difereau ca şi chip, culorile lor variau de la negru la maroniu sau spre un galben de floare plăpândă.
Mereu erau Doi. Unul era mai înalt, mai solid, mai puternic. Prin forţa lui reuşea să mute orice piatră le stătea lor în cale. Celălalt părea mai plăpând, mai firav, dar cu trăsături aşa fin definite, desenate parcă de cineva priceput în sisteme précis măsurate.
Părea o EA și avea ochi coloraţi într-un fel de lumini emanate de unele din pietrele noastre albăstrit înverzite. Deşi era aşa de fin şlefuită EA părea că dictează tot ce trebuie să se întămple. Toţi o ascultau cu supunere ordonată.
După un timp au apărut printre ei unii mai Mici. Aşa mici că toţi ceilalţi se purtau cu cea mai mare grijă să nu îi calce, toţi voiau să îi ajute să meargă şi îi purtau în braţele lor ca pe nişte comori venite cine ştie de unde.
Treceau anotimpuri şi micii aceea se făceau mari, la fel de mari ca cei ce le purtaseră grijă atat de mult timp şi cu aşa mare răbdare. Unii creşteau chiar mai mari decăt semenii lor dar tot în culori şi puteri diferite.
Peste un timp primi veniţi s-au urcat în obiectele zburătoare si au săgetat aerul cu mişcările lor până au dispărut dincolo de zarea ce noi o vedeam licărind zi de zi. Restul au rămas cu creaturile lor şi au început să se aşeze sub umbra noastră.
Eu a trebuit să plec, îmi venise timpul să trec în Altă Formă de Organizare a Materiei Inteligente. Încărcătura energetică ce îmi fusese repartizată pentru a fi un copac se epuizase. Am plecat undeva într un colţ al universului şi am aşteptat liniştit să văd în ce ce formă a materiei inteligente pot încăpea spre a lua structura unui nou început.
Spre marea mea surpriză şi bucurie am acumulat procesele necesare unui genom umanoid. Şi aşa m- am trezit ca fiind una dintre ființele acelea la care eu mă uitam pe vremea când eram doar un copac şi le priveam pe cele din maşinile lor zburătoare.
Când mi s-au stabilizat toate formele de energie circulatorie spre a trece într-o formă superioară de organizare a materiei, m-am trezit direct în mijlocul unei acțiuni de Transcendenţă Universală a Viului Cosmic.
IniȚiala a reunit în jurul aurei sale creațiile ei răspândite în tot universul celular cunoscut și împreună cu extrasele ei a căutat intrarea într-un consens.
În sala mare a decretelor, în culoarea universului, acel întuneric desăvârșit, după ce vidul a fost înlocuit cu o stare de veghe cuantică, IniȚiala și-a ocupat locul în vârful piramidei astrale.
Eu priveam totul de sus și urmăream ce se întâmplă în sistemul solar unde dominante erau creațiile IniȚialei
Nimeni nu avea acces la vederea de chipuri, puteau doar să asculte în ecou prelungit ce se gândea separat și în comuniune. Se trecuse special în alt stadiu al existenței ce mărginea înțelegerea și putea înlesni o hotărâre definitivă. Stăpânirea forțelor ce se înfruntau puteau fi înțelese și manevrate doar de Inteligența IniȚială.
De acolo din vârf Ea asculta doar păreri emise pe diferite cadrane de intuiție și stadii ale logicii transcendente.
Prima venită cu primit de acces a început să emită:
CreaToare–IniȚială, din care noi am apărut luând forma chipului și o parte din puterilor tale, pentru ce ne-ai chemat, exprima ea întrebarea cu gând pentru toate suryle din gena ei?
Așezată în mijlocul conului din sfera decizilor astrale CreaToarea–IniȚială a început să emită în unde radio universale spre a putea fi înțealeasă de instantele ei
– Stadii de trecere am căutat pentru voi un teluric în galaxia noastră pentru a înlocui teluricele ce își pierd energia. Dar nu am găsit nimic asemănător bazelor azotate, apei, carbonului și elementelor primordiale specifice felului vostru de a fi, a emis Cea din care totul este creat.
-A fost o abordare incipientă, a intervenit cea de la dreapta ei. Poate ar fi sens să reinventăm noi un teluric stabil și acolo să încercăm reînsămânțarea viului ancestral, își măsura ideea cea judecând prin exprimare.
Toate instantele ne priveam licărind și încântate de simplitatea ideii, cugetam la îndemn.
-Și atunci nu mai ieșim din galaxie și nici din universul nostru celular deja cunoscut, a emis ManuneDanda.
– Trebui decisă realocarea cât mai urgent, a susținut ideea și MercuRiana, cea ce ascultase sperând.
Teluricul, unde trimisă am fost, deja intră în amorf în următoarele stadii de trecere. Ne apropiem prea mult de astrul de unde am primit energii și cauzele inițiale de susținere a viului de tine inventat devin prea fierbinți. Va trebui ca specia ta să își părăsească definitiv locul astral primit și să începem a căuta altceva pentru realocare.
-Nici eu, cea trimisă pe Venusul experimental, nu sunt departe de apropiere. Simt cum și acest teluric este atras și își modifică unghiul măsurat.
Sigur, noi vom fi cele ce o vom urma pe MercuRiana și teluricul ei. Trebuie să Emiți un decret până nu trecem defintiv și noi în amorf. Cea de pe Earth mai poate avea un răgaz, în rest toate primele telurice unde ne-ai însămânțat intră în diferite stadii de apropiere, a emis VenuSiana.
– Dar Andromeda emite că o atragem deja spre galaxia noastră. Este indicat să rămânem tot în galaxia inițială, se întreba Aleasa venită din experimentul de pe Titan? Nu ar fi mai indicat să căutăm în altă galaxie?
TitaNica susținea un curent ce a circulat ani lumină în sistemul solar. A consumat multe resurse inițiale și nu a adus un efect cum era de scontat.
Cea venită de curând de pe Marthe a ascultat liniștită apoi MarThiana a emis calculat.
-Dacă urmăriți o logică a mișcării specifică universului nostru celular, să zicem, nu puteți contesta faptul că, în mișcarea noastră aleatorie, la un moment dat, fiecare din telurice se va apropiea de sursa energetică. Traiectoria lui Mercur este definitorie. În curând va începe să intre în altă forma de organizare a universului prin apropierea de neînlocuit de steaua ce i-a asigurat existența atâtea mii de treceri.
Nu peste mult timp același traseu va urma și Venus, apoi Earth și după mii și mii de ani ne va veni rândul la toate. Noi am anticipat această mișcare înainte tuturor și am căutat o nouă locație, mai sigură, pe Marthe. Ne-am grăbit. Am crezut că tehnologiile noastre ne vor ajuta să recreem condițiile viului, înainte ca Marthe să ajungă la distanța esențială pentru accesarea condițiilor.
-Dar aproape că vă stabiliseți deja, de ce ați renunțat, a întrebat MercuRiana?
– Da, stabilisem niște centre acolo și am încercat să recreem toate condițiile ce le aveam pe Earth, apoi ne-am dat seama că a fost o abordare greșită. În primul an terestru totul a fost bine. Apoi într-o zi prelungită cea aleasă să întreprindă ne-a chemat urgent și ne-a dat vestea.
– Ne prăbușim, a anunțat ea scurt. Sursele de producere a apei, sursele de producere a verdelui înfrunzit cad într-o stare latentă fără să înțelegem cauza efectului.
– Poate este o anomalie a undelor, am încercat atunci prin analiză să intervin. Ne-am luptat câteva treceri de lumină, degeaba, nu a fost chip. Nu am lămurit tot ce nu am înțeles. Obligați, ne-am întors și sperăm că am deslușit ceva și știm unde am greșit, dar vrem iar să încercăm. Poate a fost o simplă trecere pe care am ignorat-o la început. Cineva bănuia și atunci că impactul latent putea veni de la o cometă.
În univers apar uneori forțe pe care nici CreaToarea–IniȚială nu le poate stăpâni, dar noi cei ce încă nu deținem tot sensul. Din câte am studiat cometa a stat pe o traiectorie eliptică stadii la rând. Inițial am vrut să o captăm. Am făcut toate studiile necesare, nu cu mult înainte de calcul însă a explodat undeva într-un con al părții întunecate din sfera lui Marthe. Am stabilit fără consens că ar fi una din cauzele care nu ne-au dus la reușita ce o doream.
CreaToarea–IniȚiala înregistra efectele undele trimise prin susținerea fiecăreia intrată în subiect și după ce a despicat înțelesurile a decis fără consens.
–Aveți drept de alegere, decizie și căutare, a decretat Ea emițând.
Când totul va fi intuit voi fi lângă voi și vom da împreună șansă materiei inteligente. Înțeleg că ați decis să reinventați o planetă.
Descătușare de șansă atunci!
Decret asumat la nivel de sistem solar, galaxie și chiar la întregul nostru univers celular cunoscut, a decis Creatoarea totalitar !
Și poarta universului nostru cunoscut la data de atunci s-a închis din clipa aceea la o trecere doar pentru pregătiri.
Spre marea mea surpriză și bucurie, CreaToarea–IniȚială m-a ales să consiliez şi să adaug în memoria universului, modul de desfăşurare al acestei acţiuni şi consecinţele ce vor influenţa evoluţia viului.
Am acces pe nava AuRs, cu drept legitim de a sta lânga Ea.
CreaToarea–IniȚiala este prima formă de energie universală care a acumulat în mișcarea ei ondulatorie toate stadiile de combinare a legilor fizice ivite după Primul Impuls și în același timp a reușit să primească în acumulătile ei, prima structură din ADNul Umanoid devenind astfel singura IniȚială cu circuitedefinitorii.
Și acum Ea este deținătoarea absolută a inițierii de trecere dintr-o formă în alta a materiei inteligente. O parte din funcțiile ei au fost transferate de timp în organisme complexe asemănătoare formei și chipului ei. Funcția de reproducere însă rămâne încă în puterea supremă a legilor doar de EA descifrate și înțelese.
Până la această dată astrală, din circuitele cuantice ale materiei inteligente, întruchipate primordial sub forma IniȚialei au apărut șapte tipuri de chipuri asemănătoare organizării ei structurale. Fiecare a primit un spațiu experimental în sistemul solar cunoscut.
MercuRiana a fost primul experiment reușit în încercarea de a da șansă viului ivit din materiea inteligentă într-un sistem teluric stabilizat.
IniȚiala a reușit să înțeleagă și să refacă reurmând procesul din care EA însăși a apărut. Nimeni nu înțelege cum a reușit să se creeze pe sine și apoi pe MercuRiana, pe VenuSiana , InVeda, MarThiana, TitaNica, NemeSis și ManuneDanda.
Acestea sunt primele șapte structuri circulatorii inteligente reușite ca experiment dintr-o combinație a IniȚialei cu o structură asemănătoare ei. Din păcate structura aceea a dispărut în alt univers celular și din Bing-Bangul lor ondulatoriu au rămas doar Createle.
MercuRiana, prima ivită din îmbinări a fost trimisă în primul experiment de însămânțare a viului întrun sistem.
Teluricul în care a fost inclusă avea în succesiune toate ingredientele apariției viului.
Distanța față de sursa lor energetică era ideală asimilării condițiilor apariției suflului și o păstrau prin accelerare pe aceeași traictorie de curbă.
În timp bazele azotate au început să capete formă după ce câteva comete cu sursa gheții din ape au fost atrase de gravitația uriașă căpătată de teluric după ce miezul lui s-a stabilit în procese.
Carbonul și elementele specifice primordiale s-au așezat și atunci IniȚiala a inclus-o pe MercuRiana în programul astral.
Prima Excitare astrală însă nu a fost așa de reușită. Au apărut o serie de forme ale viului cu caracteristici exagerate. Animale și păsări imense au ieșit din experiment. Ce s-a vrut a fi chip și formă după asemănare a ieșit o anomalie. IniȚiala însă a persistat în experiment și MercuRiana s-a ivit în final și a primit dar astral de Prima–IniȚiată ce primea în stăpânire un teluric experimental.
Când teluricul încadrat în sistemul astral a început însă să își încetinească accelerația de curbă și să se apropie din ce în ce mai mult de sursa lui energetică s-a înțeles că viul trebuie strămutat în altă dimensiune.
Atunci IniȚiala a fost obligată să-și schimbe intenția și să încerce alt experiment pe alt teluric ajuns în faza primirii condițiilor.
Strămutarea MercuRianei a fost o reușită a realocării. A fost chemată înapoi și ea a reușit să treacă iar prin timpul din care venise înițial.
Și-a păstrat inteligența, forța și aspectul de chip dobândit în experiment, MercuRiana devenind un prototip al viului ancestral.
Când alt teluric experimental a intrat pe traiectoria materiei inteligente IniȚiala a reluat experimentele cognitive la alt nivel.
Noua scară a înțelegerii definitorie a creației astrale a reușit să inventeze una din cele mai reușite forme ale viului universal, VenuSiana, o copie fidelă a IniȚialei ce va sta apoi la baza viitoarelor încercări ale creației divine .
Acumulând, în scopul propus, tot ce crease universul până la acel punct astral, IniȚiala a luat tot ce îmbinarea materiei reușise să înțeleagă în procesele interacțiunilor și a reușit să creeze, imitându-se pe sine, un chip al fecundității trasat sub formele VenuSianei
Treceri lumină laboratoarele genetice astrale, sub îndrumarea ei permanentă, au încercat combinarea a tot ce poate da unei forme a viului chip, farmec, frumusețe și atracție senzorială din care puteau izvorî senzațiile viului.
S-au încercat mai multe nuanțe ale formelor sub care poate apărea un trup senzual:
Frunte înaltă ca semn al inteligenței,
ochi mari în culoarea specifică întunericului astral, sau al stelelor în diferite stadii ale aprinderii,
un fel de lob rămas în patima vântului solar,
pomeți despicați de o tăietură carnală pe unde-și putea emite gândurile și cu care putea să atingă descătușarea dorințelor.
Cu fire din coada cometelor pierdute în vidul universal i-a acoperit o parte a chipului
Apoi, IniȚiala a așezat în mijlocul noului trup inventat doi tumuli pe care a reușit să îi conecteze la o sursă a circuitelor din starea voluptăților senzuale și chiar la izvorul de susținere a viului.
S-a încercat mai întâi ca cei doi tumuli senzoriali să ia o formă a picăturilor căzute din coama ploilor, apoi s-a propus o formă a fructelor proaspete împârguite în natură. Atingerea lor însă, declașa de fiecare dată un șuvoi de dorinți pe care nicio forță universală nu reușea să o stăpânească.
Atunci IniȚiala a înțeles că a inventat sensibilitatea senzuală a materiei inteligente și a botezat-o cu plasmă stelară spre a deveni și rămâne ÎntîiaFemeie VenuSiană.
După lungi dezbateri stelare, IniȚiala a fost de acord să o înzestreze în viitor cu darul creației viului, magie doar de EA stăpânită pănă atunci. Pentru reușita ispitei trebuia să îi așeze în mijlocul trupului originea lumii, creuzetul ce putea plămădi reîncarnarea în diverse forme ale viului ancestral.
Mulțumită de faptul că a inventat cea mai reușită formă a naturii universale, IniȚiala s-a privit în oglinda cerului și a văzut că noua formă a viului creat după chipul și asemănarea EI, poate să O reprezinte ca trimisă pe oricare teluric unde se pot reinventa minunile viului.
Pentru a delecta lumea viselor din care se inspirase, a înzestrat-o cu darul cântecului ce răsună uneori în ecou prelungit deasupra astrelor în mișcare.
Când primul ei pas de femeie a început să străbătâ vidul materiei stelare, IniȚiala s-a gândit să inventeze o schemă a dansului nupțial prin care creația ei, Femeia VenuSiană, să poată deschide poarta zorilor încrustată în puterea fecundității
De atunci, acestă amazoană a universului străbate câmpiile deluviene ale cerului luminând cu focarele ei senzuale atracția undelor emise de materia stelară.
Stadii de trecere Femeia-venusiană a strălucit luminând galaxiile cu spectrul nuanțelor ei senzuale.
Stadiile veneau și treceau din nou spre venire consumând energiile celulare primite în dar de la impulsul inițial.
Teluricele ce au înlesnit experimet senzual au început însă să își piardă din forța primită inițial la intrarea în accelerația de curbă.
Totul devenea mai cald și mai frig, mai puțin și mai greu de găsit și parcă întreaga natură era acum împotriva prezenței viului ancestral.
Sursa energetică își modificase unghiurile tangențiale, vântul solar străpungea mantia de protecție și înlocuia anotimpurile cu anomalii ale vremii extreme.
Multe din VenuSiene piereau dispărând în neantul amorfului. Nu mai găseai umbră și totul frigea uneori ducând la arderi de tot neîțelese.
Atunci VenuSienele inițiale au cerut sprijin primordial. Prin incantații corale și-au deschis rugăciunea chemării adunându-se în spectrul central
– Ne adresăm în temei repetat CreaToarei-IniȚiale, cântau ele pe câmpiile cerului, pe creste și pe vârfuri de stele. Căutăm înțelegere în răspunsurile ce vom primi și vom urma calea ce ne-o vei da spre deschidere.
Vrem doar să știm, să înțelegem și să decidem în sensul a ce este bine și cu pecetea TA să stabilim ce va urma.
Întâlnirea astrală a avut loc undeva într-un pătrar al unui colț din dreptul Căii Lactee unde IniȚiala le chemase pe toate cele șapte venusiene inventate din EA la o dezbatere astrală.
Toate se așezaseră într-un semn al cercului piramidal și ascultau emisia așteptând un decret primordial.
– Porniți de la înțelegerea faptului că, potrivit legilor universale ale mișcării, spațiile voastre locuibile experimental, urmează a fi contaminate cu efectulpierderii cauzelor în următoarele mii de stadii lumină, și-a început CreaToarea–IniȚială emisia.
Cauza este apropierea de sursa energetică ce v-a asigurat până acum existența a decretat Ea spre mirarea noastră venită și ea la întâlnirea astrală.
Noi măsuram spațiul și timpul din momentul apariției luminii în univers și știam că fiecare astru are timpul și spațiul lui energetic măsurat de impulsul inițial. După cum ați simțit deja, a venit rândul sistemului nostru solar să intre în schimbări.
Teluricul experimental al MercuRianei a trecut deja pe altă traiectorie și apropierea de sursa lui energetică este definitorie pentru ce urmează.
Teluricul VenuSianei mai are câteva stadii de trecere și va ajunge și al ei pe traiectoria stăpânită cândva de teluricul MercuRianei.
Dar și ea va supusă aceleași căi de urmat. Așa că singura voastră preocupare trebuie să vă fie realocarea astrală.
Preventiv, trebuie să Reinventăm un Astru pentru fiecare dintre voi, sau unul pentru toate, unde poate fi Reînsămânțat Viul ivit din îmbinările ce au avut loc în Cuanticul Universal.
Voi sunteți primele reușite cuantice și ați primit dar experimental de a exista temporar pe diferite astre din acest univers celular cunoscut.
Acum însă s-a intrat într-un stadiu de timp al realocării și universul nostru celular ne obligă prin legea mișcării să intrăm în procese cu cauze încă nedescifrate de noi.
Dar a venit timpul să decidem și să acționăm spre a afla ce trebuie să facem.
Mai întâi luați în consens hotărârea de a proteja cunoștiințele inițiale acumulate în universul vostru cunoscut.
Apoi găsiți o modalitate de trimitere a lor în alt spațiu de timp spre a găsi, sau reinventa locuri de Realocare Universală a viului existent.
Pentru asta va trebui să intrăm într-un stadiu al invenției și să construim cele mai performante nave ce pot străbate distanțele interplanetare, galactice și chiar între universurile celulare cunoscute deja.
Spre a se atinge obiectivul fixat treceți toate în dimensiunea laboratoarelor, a emis în decret Inițială.
Ne vom întâlni în Negura Vidului din imediata apropiere a centurii cu asteroizi și vom folosi materialele ce le vom descoperi acolo.
–Cale pe sens !
A încheiat Creatoarea preluând sarcina conducerii prin vidul saturat de energie întunecată.
VenuSienele s-au înclinat la ce au putut înțelege din ce a fost decretat. Nimeni nu a șovăit și cu gând spre reușită au început căutările prin care puteau găsi rezolvare de sens.
ManuneDanda avea deja în memoria anticipației o formă nouă a mișcării cuantice recent descifrată și abia aștepta să își expună ideile.
-Mă adresez vouă cu dar, a început ea să emită. Stăpânim o nouă formă a mișcării universale la nivelul cuanticului universal. Vreau să ascultați ce emit și să decidem separat și împreună dacă ideea mea are curs și valoare.
Toate am trecut în stadiul dimensiunii pentru ascultare și înțelegere și concentrate am înlesnit acumularea.
– Nu de mult am reușit ca Navele astrale să fie propulsate de Energia Interstelară folosind Undele Gravitaţionale ale fiecărui corp universal activat, a susținut ManuneDanda cu o tărie greu de zdruncinat.
– Navele cuantice folosesc Forţa Gravitaţională de Atracţie a fiecărui corp stelar spre care ne îndreptăm Senzorii Gravitaţionali.
Este suficientă conectarea la forţa de atracţie a unei planete și putem circula cu viteza impusă de forța de atracție a undelor gravitaționale specifice plnetei respective. Conectarea la o stea ne asigura viteza forței de atracție gravitaționară a unei stele. Conectarea la o galaxie ne asigură deplasa exact cu viteza forţei sale de atracţie.
Pentru aceasta însă trebuie să cunoşti poziţia exactă a fiecărui corp, forţa lui de atracţie, unghiul de interferenţă şi reflexia tranzitorie.
– Modalităţile de contact se fac prin captarea undelor gravitaţonale ale corpului contactat și inversarea câmpului de forțe al undelor gravitaționale ale corpului stalar folosit
Concret, fiecare DisPerCuanTic din dotarea unei nave poate recreea în timp util modulul corpului stelar a cărui forţă gravitaţională vrem să o folosim prin atracţie şi respingere.
– Modulul trebuie să realizeze Polii Gravitaţionali Opuşi câmpului de forțe al corpului stelar de a cărei forţă vrem să ne folosim pentru mişcare.
În momentul schimbării acestori poli începe propulsia gravitațională folosind atracţia sau respingerea undelor gravitaţionale emanate de corpul cosmic respectiv.
– Forţele şi viteza de deplasare le menţinem prin modificarea Unghiurilor de Sens.
Unghiul de înclinare directă dă cantitatea de energie solicitată. Dacă vrem viteză maximă,(ceea ce nu prea este indicat) unghiul este 0, ca o perpendiculara pe corpul astral.
Modificarea căderii lui determină viteza şi direcţia în care ne deplasăm.
Este cel mai eficient mijloc de deplasare în spaţiu apărut de la Impulsul Inițial până la timpul astral de noi cunoscut.Motivul; nu necesită forme de consum ci doar folosirea unorm forțe existente deja în univers.
-Dacă veți fi de acord le vom multiplica la scări diferite. Vom fi însă obligate să lucrăm doar în Negura Vidului, altfel pierdem ceva din procesul inițial.
Noi, Cele din laboratorul creat ascultam fascinate și fiecare încerca să înțeleagă procesul spre a-și expune ideile.
– Este copleșitor ce susții că fac navele noastre ManunDedandă, s-a adresat MercuRiana spre a fi în proces. Putem studia exersând, a întrebat ea plină de suspans?
– Desigur, avem deja Tip expus ce străbate acum câmpiile deluviene ale spațiului nostru celular. Cine vrea, poate privi, sau chiar ne poate însoți în orice colț al universului, a răspuns ManunDedanda plină de gând aprobând cererea MercuRianei
MercuRiana simbolul arhivat rămas de pe Mercur, Marthiana prezicătoarea de pe Marthe, TitaNica, s-au angajat imediat într-o călătorie de susținere a probei.
InVeda și VenuSiana nu acceptau încă sensul din spusele celor ce vor experiment cauzal.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN
Fragment din cartea ,,IUBIREA PRIMORDIALĂ”