APUS CORNEAN
Un stol de aripi îmi taie zarea în unghiuri călătoare
Aerul toamnei se adună în fuioare de gânduri
și întinde în zări depărtarea lungimilor obositoare
Caut tainele mării ce vin pe coama apusului viitor
și ochii mă dor de atâta visare și așteptare la țărm
Trebuie să fii încrengătură moleculară pe undeva!!!
Materia nu putea să rateze o astfel de șansă
Undele radio ce curg pe muchia valului
îmbracă formele partiturii de seară
și sparg zâmbetul nimfei de crestele malului
inventând un cântec ce iese din ape
Mă uit la cercul acela de foc ce dispare în mare
și ascult melodiile apei
Bezna închide perdelele serii
și marea stă mută
ascultându-și imnul ce o adoarme
Liniștea
o fi vidul din taina muzicii fără cuvinte
mă întreb
sau repaosul vântului
obosit de alergare prin moleculele timpului?
Poate e gândul meu și el obosit de atâtat visare
Urme pe viitoarele zăpezi
ce dispar imediat
cum soarele răsare
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN