IERI M-AM ÎNTORS DE LA IAȘI
aglomerație de priviri
încrucișări de priviri timide
ochi care se cunosc
ochi care se recunosc
și o mare de ochi plini de rouă
care abia de fac cunoștință
aglomerație de tăceri
aglomerație de guri mute
buze crăpate buze mușcate
buze care se atrag
între ele ca pruncul de sân
se vor pe rând sărutate
aglomerație de mâini
aglomerație de falange
care se strâng convulsiv
până la trosnet de oase
palme transpirate de faptul
că s-au întâlnit abia acum
aglomerație de oameni
aglomerație de suflete vii
aglomerație de priviri
aglomerație de tăceri
aglomerație de mâini
care șterg pe furiș o lacrimă
aglomerație de tăurași infinit
aglomerație de stele pe cer
ploi așteptate de humă
ploi de cuvinte alese
oameni cu inimile larg deschise
cu mâinile streașină la ochi
aglomerație de obraji sărutați
aglomerație de lacrimi secate
aglomerație de dor necuprins
lumânările ard rând pe rând
sfârâie ceara lunecă-n jos
trunchi de copac înfipt într-un vis
aglomerație de plete cărunte
aglomerație de averse din ochi
aglomerație de șoapte toride
toate știu un drum cunosc o cărare
pietruită cu cioburi de gând
tivită cu fir de memorie trează
aglomerație de neliniști
aglomerație de frunze-n cădere
aglomerație de anotimpuri
sunt oprite la vama tăcerilor
la poarta sărutului de frate
povara căutărilor de sine
——————————————
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
6 septembrie, 2018
Formidabilă această aglomerație, este chiar viața noastră! Unde vă grăbiți oameni buni?
Felicitări autorului pentru acest instantaneu prin viața noastră!