Licurici
Încă nu era lumină
Când am ieşit în grădină,
Prin iarbă mergând încet
Să prind scântei în nucet,
Revărsate peste noapte
Din mii de stele răscoapte.
Inima începe să-mi bată,
Și-ndată mă simt fermecată,
De-a licuricilor sclipire
Şi-a ochilor mei uimire.
Nu ştiu cum să-i descriu,
Dar îi simt atât de viu,
Că-n pragul dintre noapte şi zi
Pe toţi cu drag i-aş opri
Ca să-mi fie prieteni buni,
Aceste adevărate minuni.
Cu ochii să-i culeg,
De suflet să mi-i leg,
Şi să-i port pe drumul vieţii
Să-mi alunge toţi scaieţii,
Zâmbitoare să le fac parte
De-o trataţie aparte
C-o duioasă melodie
Dintr-o pură simpatie.
Iar în nopţile de vară
În tril de pasăre rară,
Luminile boroboațe
Peste tot să se cocoaţe,
Cu o poftă neostoită
De mișcarea învârtită.
Niciodată să se stingă,
Inima-mi să nu mai plângă,
Să ne bucurăm cu mic şi mare
De fabuloasa lor candoare.
——————————-
Vasilica GRIGORAȘ
(Din volumul ,,Pui de pasăre măiastră”, versuri pentru copii, Iaşi, PIM, 2018)