De ce?
De ce, Doamne, cât trăim
stăpâni ne dorim
peste toţi să fim
şi să-i umilim?
De ce, oare, Doamne,
nu putem să ne oprim
atunci când greşim?
Mereu ne certăm
fără să iertăm
din suflet curat
şi adevărat.
De ce, Doamne, nu putem
să ne controlăm
şi perseverăm
în ură şi mânie
lene şi mândrie?
În loc să iubim
noi ne irosim,
talant cheltuim
în drăcesc mod
că e mai comod.
Până când, Doamne
nu vom pricepe
cu noi ce se petrece,
şi că viaţa ne e dată
o singură dată,
să fim fericiţi
cu toţii uniţi,
să ne mângâiem,
răni să vindecăm?
Dă-ne, Doamne suflet
în al nostru umblet
pentru a ne reculege
şi-n taină a alege
să ne sprijinim
pe-adevăr divin
ca singură scară
spre înălţare,
spre-albă curăţire
pentru mântuire.
Fără Tine-n noi
în veci vom fi goi,
dar ne vom ruga,
fie, Doamne, voia Ta!
————————-
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
17 martie 2018