Vasile MIRCESCU: Amintiri ascunse

Ești singură, privești  în  gol,

nu clipești,  nimic nu faci.

Sufletu-ți  vorbește-ncet…

Îl asculți.  Și taci…și taci…

Dar, inima-ți  puternic bate,

parcă din piept ar vrea să iasă,

Dar o liniștești  cu-n gând  curat,

să  vadă  că  de  ea  îți  pasă !

 

Ești dusă toată-n  amintiri,

ce mintea ți le scoate,

Din ascunzișul lor secret,

de mult ținute  deoparte,

Din sertarul cu-amintiri,

ținute  într-un loc  discret,

Ca  pe un bibelou din sticlă,

ce-ți  părea cam desuet…

 

Acum  gândul te frământă,

iar  privirea-n  gol  te  face,

Să simți ceva în al tău suflet,

să simți ceva  ce  nu-ți  dă pace…

Și  vezi  ceva  ce încă  poți,

să  fii  atunci  când trebuie,

Să uiți  ce-ai  fost, să fii  ce  ești…

Să  fii  Femeie !

——————————–

Vasile MIRCESCU (Vali M.)

Ploiești

Lasă un răspuns