grafit
coasta muntelui
este brăzdată de vergeturi
un fel de numărătoare
precum inelele obosite
aflate-n măruntaiele copacilor seculari
din pădurile alungate
satele prin care trec
sunt sprijinite în nori de tristețe
casele par crochiuri tulburi
iar apăsarea îmi pulsează în tâmple
sfâșii cu degetele și împrăștii cenușiul
și consoanele ce văluresc primprejur
pe aici localnicii aruncă cu tăceri în soare
iar amurgul ține câte o zi întreagă
o bătrâna așteaptă la o trecere
pe chip poartă o mască de lacrimi
semn că i-a bătut corbul
cu aripa-n fereastră
ca să văd drept
deschid torpedoul să scot
ochelarii cu lentile contorsionate
de sub două agrafe îmi sare în ochi
pubisul unei dive latino
de pe coperta unui magazin
deprimant
—————————-
Vasile LUNGEANU
Septembrie 2019