Mi-am visat azi-noapte, mama…
Şi am plâns în vis de dor…
Se făcea, că ea, sărmana
M-aştepta de sărbători.
Şi la fel ca înainte
Tot în lacrimi şi tăcută,
Printre doruri şi cuvinte
Sărutam mâna muncită.
Mâna sfântă-n mângâiere…
Mâna ce a scos cenuşă
Dintr-o vatră, ce-n durere
Arde dorul, plâns, în uşă.
M-a primit cu brațele deschise
Şi ca pe un prunc în faşă
M-a cuprins cu lacrimi sfinte…
-Ce dor îmi este de-acasă!
Nu mai vreau să plec măicuță…
Ține-mă la pieptul tău…
Ca o floare pe-o crenguță,
Să m-alini…când dau de greu…
19 decembrie 2017 / 19 decembrie 2018 Ploieşti
——————————–
Vasile COMAN