„Moldova nu duce lipsă de unioniști, sunt vreo 6-7 partide unioniste, dar aici demagogia este la cote înalte. Nu poți să îi aduci la aceeași masă, nu se pot uni pentru că spun că ăla a fost cu ăla, celălalt a fost cu celălalt. Mie unul mi-a ajuns până în gât! Mi se pare că m-au luat așa, de păcălici”
(Traian Băsescu).
Sunt chiar unioniștii! Sunt așa zișii lideri unioniști, care prin fapte lucrează împotriva unionismului (conștient sau inconștient), dar și unioniști de jos, care- -au susținut și îi mai susțin. Să ne amintim despre groparul unionismului nr. 1 Iu(da) Roșca care a fost susținut de unii, care acum se dau drept mari unioniști, până la ultima suflare a ppcd-ului. Nu Plahotniuc, nu Dodon, care dorea să scoată în afara legii unionismul, pregătindu-i chiar și o spânzurătoare, dar chiar cei care trâmbițează de dimineață până seara că sunt unioniști. Sunt mulți, prea mulți pentru această așchie de popor român. Se pare că „mama acestor gropari este veșnic însărcinată în Basarabia”. Atâția s-au plodit în acești treizeci de ani de rătăciri în nicăieri și, în special, în ultimul timp. Pleacă unul, apar alții. Pe parcursul a peste treizeci de ani s-a vorbit, s-a declarat, s-a scris mult, foarte mult pe tema ReUnirii acestui colt de țară pre nume Basarabia cu Patria-Mamă România, s-au făcut Mari Adunări Naționale și marșuri cu zeci și sute de mii de participanți cu încărcături energetice de mulți gigavați, iar carul ReUnirii și astăzi se află tot acolo de unde s-a pornit. Ba mai rău. La începuturi era o speranță acum și speranța dispare.
Unii așa numiți lideri unioniști (cum este Iu(da) Roșca ș.a.) au făcut acest lucru din rea voință, fiind plătiți cu treizeci de arginți, alții – „din bune intenții”, pavând însă cu pietre drumul spre iad. Gropari ai unionismului suntem și noi, cei de jos, complici ai acestor pseudounioniști, fiindcă n-am știut să ne găsim un proroc, un singur proroc adevărat. Toți cei de până acum au fost falși și ne-au dus în nicăieri. Având un suport popular de peste 34% (unii spun că e puțin dar nici pe acesta nu suntem în stare să-l gestionăm) de ce nu suntem măcar puțin reprezentați în parlament? Cine e de vină că suntem acolo unde suntem?
Să încercăm să facem o scurtă analiză a partidelor unioniste în acest colț de țară? În aceste partide unioniste s-a procedat și se mai procedează într-un pur stil bolșevic. Fiecare lider pseudounionist, venit la cârma partidului, a distrus totul ce a fost până la el și a construit o nouă construcție care a eșuat. A venit altul în locul lui și a făcut la fel. Nu avem partide în sensul direct al cuvântului. În SUA sunt două partide care există de vreo două sute de ani. Se schimbă doar conducerile, partidele rămânând. Când partidul a eșuat în alegeri liderul pleacă. La noi sunt doar SRL-uri. A fost puternicul Front Popular până când în fruntea lui a venit groparul Iu(da) Roșca. Cei care au văzut fața adevărată a lui Roșca nu s-au luptat cu el pe interior (așa cum se face în lumea civilizată!) ci au ieșit din front și au format un nou partid unionist – PFD. După vreo șapte ani nouă construcție partinică unionistă a ajuns la același rezultat – supunerea pe interior a întregii puteri în mâinile președintelui partidului, care s-a instalat în fotoliu pe viață, cu încălcarea statutului partidului votat și de el. Și acest partid a ajuns la groapa de gunoi politic. După aceea prin 2007 a apărut Partidul Liberal într-un nou format, ulterior cu el fuzionând și alte partide unioniste. Istoria s-a repetat, dar într-o formă mai hidoasă. Din cauza conducerii defectuoase promovată de liderul Partidului Liberal așchii liberale s-au tot rupt din el (în loc să lupte pe interior pentru a schimba lucrurile), fiecare din ele formând noi partiduțe, toate liberale: PLR, DREAPA, PUN, PSB ș.a. Fiecare din liderii acestor partide (unii dintre lideri cred că sincer) au considerat că vor reuși să devină lideri ai Dreptei și s-o fortifice. N-au devenit, dimpotrivă au slăbit și mai mult Dreapta. Din păcate procesul continuă și astăzi în același mod. Greșelile predecesorilor lor făcute în acești treizeci de ani, nu i-au învățat nimic. De exemplu, președintele PUN dl O. Țîcu a ignorat orice chemări de a participa la unificarea forțelor unioniste pe dreapta, autoînaintându-se candidat al Dreptei în alegerile prezidențiale din toamnă (cu mult înainte de termenul legal, fără consultarea dreptei. De ce atâta grabă?).
Mult stimate Domnule Președinte Băsescu! Cred că cel despre care spuneți că v-a păcălit a fost Iu(da) Roșca, care v-a convins să-l susțineți în 2005 pe Voronin, mai apoi și Sergiu Mocanu, consilier al lui Voronin. Teamă mie că și astăzi liderul PUN Vă păcălește. De ce noul președinte PUN O. Țîcu nu se alătură întregului curent unionist, să pună umărul și el pentru al unifica așa cum ați solicitat tot timpul Dstră? „Azi cartea se vinde greu, oamenii se vând ușor, iar Țara se dă degeaba” spune George Ceaușu. Într-adevăr, țara se dă pe degeaba acum. Dodon nu trebuie să cheltuie nici un sfanț pentru a prelua „țara” de la infantili, orbi și ranchiunoși. Tentat la începuturi să-i scoată în afara legii ulterior a înțeles că nu e cazul. Unioniștii se mănâncă singuri între ei, fără ajutor din afară. Aici îmi vine în memorie un banc, dureros pentru noi dar care ne caracterizează, care spune că lângă cazanul cu smoală incandescentă din iad, în care sunt aruncați moldovenii, nu este pus paznic (ca de ex. la evrei, la alte națiuni). Nu este cazul fiindcă moldovenii îl trag imediat înapoi pe cel care încearcă să iasă din cazan. Această meteahnă națională au folosit-o din plin în toate timpurile dușmanii noștri, dezbinarea fiind arma lor. Așa au procedat Voronin, Filat, Plahotniuc, așa procedează astăzi kremlinezul Dodon. Să ne amintim cum M. Ghimpu s-a luptat pe viață și pe moarte că vărul său (sub aspect ideologic) – V. Filat, nu cu groparul lui V. Plahotniuc. Și unde au ajuns – la groapa de gunoi politic. Astăzi observi cum unii unioniști luptă pe viață și pe moarte împotriva Maiei Sandu, verișoara lor dreaptă (sub aspect ideologic), declarând că doar unioniștii (cei care strigă mai tare!) vor face unirea. „În alegerile prezidențiale unioniștii trebuie să iasă cu un singur candidat care să se lupte pe viață și pe moarte cu Maia Sandu pentru a ieși în turul doi, unde la sigur îl va învinge pe Dodon!” chema cu bale la gură la una din televiziuni atotștiutorul Mocanu. Nu e o rătăcire, e în cunoștință de cauză acest comportament. Să știți că unioniști de teapa acestuia Vă mint. Cei care Vă cheamă să bateți cu înverșunare în potențialii susținători – verișorii lor, Vă mint. Dacă ei nu acceptă unirea între ei cum pot face ReUnirea cu Țara? De la un timp înclin să cred mai mult în unionismul liberal democratului Marcel Snegur de la Parcova, primul semnatar al Declarației de Unire cu România, al democratului Nicolae Tudoreanu de la Feștelița (Ștefan Vodă), semnatarul nr. 2 ș.m.a. unioniști care nu se bat în piept că-s unioniști. Înclin să cred mai mult în unionismul Maiei Sandu de pe segmentul de centru-dreapta care pragmatic va face ReUnirea (alături de alții) chiar dacă vorbește mai puțin despre aceasta. Doar împreună, cel puțin cei de pe segmentele de dreapta și centru-dreapta, dar și unii de pe segmentul de centru, unioniști și proeuropeni, putem face ReUnirea cu România, care este unica cale de integrare în Uniunea Europeană.
Pentru a nu fi doar declarativi să încercăm să ne uităm puțin în urmă și să vedem cum au înfăptuit Marea Unire de la 1918 înaintașii noștri, în condiții politice, economice, sociale mult mai grele. Unirea de la 1918 au făcut-o oameni cu diferite opțiuni ideologice și chiar unii de alte naționalități (dacă în 1918 se punea problema purificării ideologice și etnice a rândurilor unioniștilor Unirea nu avea loc!): socialiști, eseri și chiar bolșevici, liberali, țărăniști (analizați lista semnatarilor Actului Unirii), români (moldoveni), polonezi, ucraineni, evrei: social-democratul A. Baltaga; socialistul (narodnicul) C. Stere, care prin înflăcărata sa cuvântare pe 27 martie 1918 a înclinat mult balanța spre unire, în Sfatul Țării fiind mulți dezinformați (în primul rând de grupul rus) și șovăilenici; țărăniștii: T. Bârcă, care a înclinat o parte din fracțiunea țărănească chiar în ziua de 27 martie să voteze Unirea, V. Cristi, I. Budișteanu, N. Mămăligă, Șt. Botnariuc, A. Caraman; eserii P. Erhan, A. Scobiola, C. Bivol, E. Siniclu, Gh. Stavru, I. Ignatiuc, P. Cocârlă, V. Ciorăscu ș.a.; naționaliștii (Blocul moldovenesc) I. Pelivan, P. Halipa, A. Crihan, I. Costin, G. Grosu, V. Herța, Gh. Tudor, E. Alistar, P. Gore, N. Bosie-Codreanu, Gh. Buruiană, A. Groppa, D. Groppa, D. Cărăuș, Gh. Năstase, T. Ioncu; liberalii E. Cateli ș.a.; militari: Gh. Pântea, M. Minciună, N. Ciornei, N. Grosu, N. Secară, N. Suruceanu, S. Galețchi, Șt. Holban, Ch. Sbierea, Ch. Spinei, T. Cojocariu, T. Silistraru, V. Cijevschi, V. Țanțu, V. Zubac, Z. Munteanu, A. Chiriac; studenți: I. Valuță, V. Bogos ș.a. Din fracțiunile etnice doar cea poloneză prin deputatul Dudchievici a susținut necondiționat Unirea: „Regret foarte mult că în această zi solemnă pentru populația moldovenească eu trebuie să vorbesc în limba rusă… În numele poporului polonez, susțin în întregime unirea Basarabiei cu România”. De ce ar trebui să inventăm ceva nou. Este necesară o coalizare largă pentru a învinge regimul Dodon și deschide calea spre ReUnificarea acestui colț de țară cu Patria Mamă. Se spune că deștepții învață din greșelile altora, iar proștii – nici din propriile greșeli.
Să nu înțeleagă aceste simple lucruri acești „separatiști” ai timpului de astăzi care au în spate universități terminate, doctorate susținute (pe spinarea lui moș Ion, de altfel!)? Nu cred, altceva e la mijloc. Să aplecăm urechea la ceea ce spune talpa țării, aliatul de bază în procesul de ReUnificare. Să urmărim un fragment din interviul de mai jos dat postului Radio Europa Liberă pe 18.01.2020 de Nicolae Pelin, un țăran (nu kolhoznic!) de la Cojușna: „Eu sper că generația tânără va realiza dorința de unire cu Patria Mamă… Dodon nu a fost președintele multor cetățeni. A fost un guvernator pentru a realiza planul de federalizare a Republicii Moldova. Dodon a risipit sume mari de bani pe ceea ce merge în contradicție cu interesele țării. Noi ne zbatem ca Armata a 14-a să fie scoasă de pe teritoriul nostru dar el de la tribuna ONU spune că Armata a 14-a menține ordinea în Transnistria… După constituție președintele are prerogative limitate dar Dodon a subjugat toate instituțiile statului…Cetățenii Republicii Moldova trebuie să se implice pentru a nu-i permite lui Dodon să mai rămână încă pe patru ani. Pentru toate fărădelegile comise el trebuie să ducă răspundere. Toată dreapta numaidecât trebuie să identifice un candidat unic, care e cel mai bun, care are cel mai bun raiting. Părerea mea e că Maia Sandu pe dreapta e cea mai bună. Unioniștii încearcă să se unifice dar mai sânt acei cu rânza mare care poate să ne joace festa. Trebuie frustrările și obida de lăsat la o parte. Greșalele se iartă că suntem creștini. Trebuie să dăm lovitura de grație unde vor câștiga toți și mai ales poporul, care s-a săturat de atâta dezordine. Răzlețiți o dăm în bară. Treizeci de ani de independență nu i-a învățat pe politicieni să se gândească la țară. Să rupem o dată acest cerc vicios… Pe mine mă frământă întrebarea: încotro mergem? De la independență încoace am stat cu un milion mai puțin. Copii se nasc mai puțini. Școlile se închid. Exodul plecărilor din țară continuă. Oameni buni. Aceasta nu e o glumă. Țara e în pericol. Aici nu importă în ce limbă vorbești și la ce biserică te duci. Au perindat pe parcurs tot felul de politicieni dar nimeni din ei nu a analizat serios procesul de degradare a Republicii Moldova. Degrabă guvernarea așa zisa tehnocrată cu programe sociale o să ne aducă la faliment. Guvernul Maiei Sandu a început să schimbe multe lucruri dar Dodon văzând că reformele iau amploare și simțind că vor avea probleme cu justiția au dat jos Guvernul Maiei Sandu. Acum Dodon, subjugând instituțiile statului, face tot pentru a mai rămâne încă pe patru ani cu camarila lui de la PD. Dacă mai sânt în țara aceasta patrioți adevărați trebuie să se implice necondiționat pentru a opri hoarda aceasta de hoți și nemernici, care distrug țara”.
Situația, într-adevăr e catastrofală, o spune talpa țării, o spun tinerii care pleacă masiv în străinătăți. Avem o generație de pensionari care întreaga lor viață și sănătate au pus-o pe altarul propășirii acestei așchii de popor, acum este condamnată la mizerie (cine o să le facă pensia dacă tinerii pleacă?). Avem o generație de tineri care, plecați în străinătate, tânjesc după meleagurile dragi, după rudele și copiii rămași acasă. Cine o să le repare acest disconfort spiritual? Se distruge ireparabil celula de bază a unei societăți – familia. Iată opinia unei tinere plecată în străinătate și realizată sub aspect profesional foarte bine – dr. în drept Viorica Viță, o tânără care cercetează la Universitatea de Drept din New York (ca și mulți alți minunați tineri plecați în lume): „Moldova are sufletul mare, dar ochii triști. Ce încerc să spun este că, asemeni corpului uman, un stat are și el un ansamblu de organe și funcții vitale, care funcționează armonios doar dacă toate componentele sale funcționează la rândul lor armonios și coordonat. În opinia mea, trebuie să punem punct și să începem de la capăt, la toate capitolele vitale: educație, justiție, ordine publică, sistem financiar, sistem social, sănătate publică, infrastructură, agricultură, mediu, industrie, investiții străine, energie, tehnologia comunicațiilor, cercetare, inovare etc. … Tristețea este în prezent și starea generală de spirit a societății: personale pe care le întâlnești pe stradă au ochii triști; poporul privit ca un întreg are ochii triști, țara are ochii triști… Dacă m-ar întreba cineva cum este Moldova, i-aș răspunde că Moldova este o țară cu suflet mare, dar cu ochii triști”. Este strigătul în hău al unei tinere, care reprezintă opinia milionului plecat peste hotare.
De ce neglijăm ori uităm actul fundamental primordial național, deseori împotmolindu-ne în lucruri minore, în lupte fratricide care toarnă apă doar la moara răblăgită de fabricație rusească Dodon? De ce nu aplecăm urechea la doleanțele partenerii noștri strategici: la 28 iunie 1991 Senatul SUA a emis rezoluția 148, prin care hotărăște că „…Guvernul SUA trebuie să susțină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova”. Apoi „rezoluția Parlamentului European cu privire la Pactul Ribbentrop – Molotov – o continuare a declarației Parlamentului României că este gata pentru unirea cu Republica Moldova”, apoi declarația recentă a președintelui T. Băsescu rostită în fața „Convenția Românilor de Pretutindeni” de la București (24.01.2020): „Unirea trebuie să rămână obiectivul nostru fundamental: reîntregirea Țării”.
Iată domnilor lideri unioniști O. Țîcu, V. Țurcanu, dar și D. Chirtoacă, T. Potâng, V. Munteanu, V. Costiuc (din Blocul UNIREA), dar și I. Leașcenco, V. Bilețchi, A. Ursu, dar și mulți alți lideri ai asociațiilor unioniste, care este dorința poporului, iată ce dorește moș Ion, ce doresc tinerii plecați. Unica soluție este unificarea tuturor forțelor eurounioniștilor în alegerile prezidențiale și, în special, în alegerile parlamentare anticipate posibile: pe centru-dreapta formarea unui singur partid (PAS, PPDA, PLDM ș.a.); pe dreapta unificarea unioniștilor (cer scuze pentru această tautologie!) într-un singur partid unionist. Blocul nou format UNIREA deja își demonstrează ineficiența: V. Costiuc, președintele partidului „Democrația Acasă” (parte componentă a Blocului UNIREA) a atacat dur centru-dreapta (atunci când dl D. Chirtoacă a expus opinia întregului Bloc de a nu se ataca reciproc pe dreapta și centru-dreapta!) la „Marea întrunire a Patrioților, Iubitorilor de neam și Țară și a tuturor Oamenilor de bună credință”, eveniment la care au participat doar vreo treizeci de patrioți! Cu ce forțe de dreapta, dar și centru dreapta, a fost coordonat acest eveniment? Ce scop urmărește acest lideraș unionist? Să vadă Dodon câți patrioți au mai rămas în acest colț de țară și să-și facă mai departe nestingherit găinăriile politice, economice, spirituale?
Mai există speranțe în redresarea acestei situații deosebit de deranjante care pune în pericol însăși existența fizică de mai departe a acestei așchii de popor român din Basarabia. Trebuie să apreciem gestul dlor O. Țîcu și V. Țurcanu de a se retrage în favoarea dlui Gr. Cobzac în scrutinul de pe circumscripția nr. 38, Hâncești, care este sprijinit și de PPDA. Sperăm mult că și PAS își va revedea pozițiile, retrăgând-o pe stimata doamnă O. Stamati din cursă. De asemenea, același lucru trebuie să-l facă și dl D. Chirtoacă, candidatul Blocului UNIREA, dar și candidatul PLDM A. Postolachi. Acesta va fi un prim pas spre unificarea tuturor forțelor eurounioniste.
Sa ne ajute Dumnezeu!
——————————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Basarabia
29 Ianuarie 2020