Valeriu CÎMPEANU: Versuri

Paradigma de pe urmă
 
Să sper n-are rost
c-aş mai fi cel ce-am fost
c-aş putea să zbor peste nori
c-aş putea topi şi ninsori
c-aş face să-nflorească Sahara
şi-aş înlocui iarna cu vara
Asta puteam s-o fac mai demult
când totul înflorea pe pământ
acum e prea târziu să mai fiu
cel ce n-am putut ca să fiu
mă mulţumesc doar să sper
că pământul acesta va fi şi prosper
şi poate rodi fără vre-un mister
pentru cei ce-l vor face să rodească
făcând cenuşa din el să-nflorească.
 

IOV NEVINDECAT

 

Azi-noapte mă visam glorios

Mi se-nchinau toți,preacuvioși,cinstiți și hoți

Jubilam ! Eram cineva !

Atâtea capete plecate de parcă erau trupuri decapitate

Doar unul ,unul singur,la capăt de drum stătea neaplecat

eram eu, Iov nevindecat …

 

UNDE EȘTI COPILĂRIE

 

Seara târziu, în chindie

mă întorceam cu vitele de la pășunat,

Balauri de praf și de fum

de prin vetre pluteau peste sat…

Unde ești copilărie…unde ai plecat…

 

TĂCERE DIVINĂ
De mult nu-mi mai ajung cuvintele
să spun câte am de spus
în lumea asta tristă și săracă
De-asta cred că Dumnezeu
se-ascunde -acolo sus
preferând să tacă !

 

SĂRUTUL TĂU

 

La marginea privirii

sărutul tău se făcuse cer

Dincolo de el

mă aflu doar eu

imens și auster…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

Lasă un răspuns