Titina Nica ȚENE: Doruri

M-apucă, Doamne, câte un dor,

să merg pe malul unei ape,

pe unde am copilărit,

iar satul să îl simt aproape…

.

Să văd livada mea de pruni,

că tare îmi e dor de ea

și dac-am să privesc atent,

găsesc copilăria mea…

.

Sub nucul mare și rotat,

s-ascult cum cântă păsărele,

să uit că anii au trecut,

să uit de dorurile grele…

.

Să văd pe mama și pe tata,

cum udă varza din grădină,

cu apa limpede, curată,

din Beica, clipocind lumină…

.

Iar seara să ne strângem toți,

pe prispa mare de la casă,

să țină greierii concert,

sub raza Lunii de mătasă…

.

S-adorm, târziu, visând frumos,

sub cerul clar, spuzit de stele,

dar… ce păcat, că toate acestea,

sunt doar în visurile mele…

.

Titina Nica Țene

Lasă un răspuns