Când a apărut testul cu ,,bună seara domnul meu” , cred că îmi faci curte de mă privești așa de insistent, necunoscutul a sărit de pe fotoliu să îi răspundă cât mai repede posibil. În grabă a atins cu mâna berea pe care abia o desfăcuse și acum lichidul acela gălbui se tot plimba pe mocheta lui proaspăt cumpărată.
– Bună seara, fată dragă, i-a scris repede uitând și de mochetă și de berea ce nu o va mai bea. Ai venit, te așteptam.
-Am. I-a scris Lorry sec. Aseară venise soacra mea la mine pe ne anunțate. Cred că mă verifică. Soțul meu iubit este iar plecat în delegație și eu ard focul din mine pe aici. Am făcut un duș și am venit să te salut.
– Ooo, îmi placi, ești curată acum și pot să te pup peste tot, i-a scris el încercând-o cu o frază mai tare.
-Da mereu sunt curată, mi-ar place să mă săruți peste tot, i-a răspuns și Lorry să îl termine definitiv. Spune, cum m-ai săruta, să văd,îmi place, mă aleg cu ceva din invențiile tale virtuale?
-Nu te-aș iubi imediat,i-a scris necunoscutul atrăgând-o într o poveste inventată de el. Mai întâi te-aș privi să îți pot ține în minte toate cutele formelor din care ești alcătuită.
– Serios, așa ai face, zi, îmi place ce spui, îl atrăgea și Lorry în intenția ei de a vedea peste ce creatură a dat aici pe fb.
-Ți-aș atinge părul cu o pală de vânt să îl văd cum se leagănă în freamătul serii și ce culoare împrumută când soarele apune printre firele lui.
– Ce frumos ai scris, mai zi, îmi place teribil a recunoscut vinovată un pic Lorredana în timp ce se așeza în pat mai comod să vadă până unde ajunge necunoscutul acesta interesant.
– Apoi ți-aș atinge fruntea cu razele ochilor mei și în palme tâmplele le-aș ține ușor poate aflu ceva din gândurile ce te încearcă cu tâmpeniile lui.
În culoarea ochilor tăi m-aș scălda fluvial și umbra genelor aș da la o parte să pot intra în căldura luminilor cu care-mi privești încercarea de a te cuceri. Roșeața buzelor, unde ți-ai ascuns frăgezimea, aș întinde-o cu un deget timid și aș pregăti-o de un sărut terminal.
– Măi să fie, ce frumos poți să descrii, mai spune, deja încep să îmi închipui ce faci și cum ți-aș răspunde, a scris Lorry prinsă și ea în jocul acesta al iubirii.
– Dar nu ți-aș atinge, încă, gura ce simt că îți arde a sărut de dorințe aprins, aș coborî buzele mele tremurânde pe forma gâtului tău și le-aș întinde până aș putea să ajung la sânii tăi ascunși în firele cupelor ce îi ține încorsetați în afara văzului meu.
– Îmi place să mă săruți pe gât, a scris Lorredana,fără să își dea seama ce spune probabil că imediat a încercat să șteargă ce a scris, dar s- a răzgândit. Așa îmi place și-a zis și nu a mai șters. Să citească să știe și-a zis în gândul ei, chiar fericită.
Și, mai zi, cum? Așa îi plăcea să citească ce scrie și observa cum se excită și se simte din ce în ce mai curioasă și mai pornită să știe.
Necunoscutul începea să înțeleagă că Cea fără nume are o minte deschisă la nou și chiar îi place să i se spună cum ar putea fi iubită.
– Să știi că am sânii mari în formă de pară aurie, foarte frumoși ca o piatră de tari, mă mândresc și am grijă de ei nimeni să nu mi-i atingă, nici pe soțul meu nu îl las măcar să îi privească. I-a scris Lorry abandonându-se total intenționat dorințelor lui afișate prin scris
-Dar pe mine mă lași, a încercat individul să vadă ce șanse are la o eventuală întâlnire în real?
– Nu știu,se ascundea Lorredana după un răspuns eschivat, să văd cum te comporți și dacă îmi place ce îmi descrii, poate ai șanse.
– De m-ai lăsa în palmele mele să-i țin, să îi privesc fermecat și să îi sărut pe fiecare în parte strângându-i ușor și iar sărutându-i și admirându-le undele cu care îmi înconjoară voința de a te dori, a scris individul ca și când ar fi fost copleșit de starea lui aparentă.
– Gata, ajunge,stop.Văd că ești dus nu glumă. Probabil asta scrii tu în poveștile tale și amețești fetele pe aici, închid te blochez, noapte bună, somn senzual.
Și Lorredana a închis. Se topise toată și spre spaima ei simțea cum și-a udat chiloțelul tot citit ce bazaconii îndruga individul. A fugit în baie și a început să plângă de ciudă.
Doamne Dumnezeule,te rog să mă ierți, îi cerea iertare Dumnezeului ei pentru plăcerea în care se complăcuse citind cum ar iubi-o acel necunoscut.
Să știi însă că așa am simțit, o excitație nefirească dar așa de plăcută așa m-a subjugat că toate dorințele mele începeau să fie de acord cu ce îmi scria el acolo. Mi-e ciudă că așa de ușor a făcut ce a vrut din mine și m-a manipulat așa de grosolan. Am să îi zic, să nu își închipuie ce vrea el despre mine. Intru iar și am să intru și în el, să se potolească și să termine cu felul acesta de atracție virtuală. Nu a mai scris textul acela test, a deschis direct și a început să scrie pe pagina lui.
– Știi ceva, vreau să vii aici și să discutăm. Nu știu ce este în capul tău și cu ce te ocupi, ce scrii și ce intenții ai, dar vreau să auzi de la mine ceva ce doar eu și ființa mea știm. Îi scria ea furioasă nu pe el sau pe sine ci în general pe o anumită formă de percepere a dragostei a misterelor ce înconjoară toată ființa unei femei atunci când vrea să se dăruiască cuiva.
-Citește, gândește și taci. I-a scris Lorry ca un ordin astral ce nu are voie să îl încalce. Să nu scoți un sunet până nu termin ce vreau să îți spun ție și tuturor bărbaților de pe pământ.
Femeia este un creuzet în care universul a combinat toate legile firii ivite din legea supremă a existenței.
Nu este exclus ca însuși universul să fi apărut dintr-o particulă a unui început de femeie.
Nu știu dacă cineva a pătruns și a studiat și înțeles misterele fenomenale care au loc într-un trup de femeie înainte, și în timpul cât ea intră în transa legilor universale ale cuantificării.
Da, este o cuantă a două particule, nu cum ziceți voi ,,sex,, sau cuvântul acela ce unii îl consideră vulgar dacă este spus pe românește. Mie îmi place să folosesc mai mult cuvântul din limba mea, decât ,,sex,,ul ăla gol,, care nu îți trezește niciun simț, nu mă excită, mai direct spus.
E o lume dincolo de sub-cuantic la care nici măcar omul, sursa, femeia, nu au încă acces. E un mister total ce determină o femeie să se îndrăgostească de un bărbat, să vrea să o atingă, să o mângâie și să o pătrundă declanșând toate furtunile ondulatorii în jurul și în ființa ei.
Ce se întâmplă cu mine când vreau să mă iubesc, deci? Sincer, habar nu am.Vine așa ceva nevăzut ca o undă,o rază,violetă sau nevioletă,Dumnezeu știe; îmi pătrunde în gând și viața îmi luminează, cum zicea poetul, apoi începe să îmi crească temperatura, să îmi zboare fluturi prin vene, să-mi tremure carnea, să ard și când dau în clocot, cedez și mă zbat și mă lupt cu mine și cu toate forțele universului până mă înving singură și îl înving și pe cel ce a trimis către mine cuantele ispitei.
Interesant este că forța ispitei nu apare doar din energia senzuală cu care este încărcat un cuvânt. Uneori poți să și taci, sau să nu auzi nimic, poate doar o muzică fără cuvinte și tot te aprinzi, te exciți și ai vrea să intri în acel contact cuantic, să te pătrunzi unul în altul și să te lupți cu toate formele de început ale mișcării, de la repaus stabil la dezlănțuirea de senzori termală.
În cazul nostru atracția a venit din forța senzorială a cuvintelor tale, scrise, fără să le aud, să te văd, să mă vezi, să mă simți să mă atingi. Colosal, nu ? Ce forță poate avea cuvântul, ce energii poate descătușa, așa din neant.
– Dar,,,, a încercat individul să spună și el ceva. Lorry a sărit imediat ca o tigroaică și l-a potolit.
– Taci. Nu ai voie să scoți un sunet. Doar asculți și când termin eu ce am de spus îți dau voie să te pronunți, altfel te blochez definitiv, să știi, cu mine nu te joci, clar?
– Clar, a scris individul timid. Doamne, în ce gură de tigroaică am nimerit, își zicea în gândul lui cu teamă, nu cumva și gândurile să i le citească această doamnă inteligentă, așa frumoasă așa feminină.
Doar în femeia primordială cred că găsești tot conglomeratul acesta de senzori, și-a zis și a tăcut să poată citi tot ce spune.
E în stare să mă blochezi tigroaica asta mică, așa că îndur, să văd ce zice. Mă ia și frica dacă o mai ascult mult. Dar așa îmi place ce spune, ce adevăruri rostește și cu ce farmec. Cum să nu îți dorești o astfel de femeie? Să o iubești până îți epuizezi toată energia primită la naștere, se întreba tăcând să nu fie auzit.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

(Fragment din volumul ,,DRAGOSTE VIRTUALĂ” de Anghel Zamfir Dan)

– Nu mai veneai, amețitule, că mai aveam un pic și muream de dorul tău așteptându–te aici, îl întâmpină plină de voioșie Tania pe Toader al ei.
Dar ce pățiși, ce-i cu bășicilea astea pe tine, începu să îl analizeze Tania îngrijorată.
– Am vrut să ajung mai repede la tine și nu am mai putut să iau curba de la Cotul Miresei și m-am oprit în urzicile alea nenorocite. Și mă ustură de mor, zici că m-au înțepat milioane de albine așa mă ustură, se plângea Toader cuprins de un tremurat sâcâitor.
Cred că mi-a intrat una prin pantalon că mă frige așa de tare acolo de mi vine să urlu. Ca prostul nu mi-am luat chiloții pe mine că e prea cald și uite ce am pățit.
– Nici eu nu i-am luat că și mie mi-era cald dar eu nu m-am băgat în urzici, ca tine, râdea așa enervant Tania că îl scotea din sărite pe Toader al ei.
Ca să îl mai răcorească Tania a început să îl sărute și să îi spună râzând.
Ia arată-mi să văd unde te arde, chicotea ea strângându-l lângă trupul ei.
– Ai înnebunit, mă ustură și mă arde acolo, la penis, poftim, ți-am zis direct, că văd că nu taci și mă inervezi.
– Liniștește-te, încerca Tania grijulie să îl împace cu urzicile lui, hai să întindem gecile și să stăm aici pe iarbă să te doftoricesc.
Mârâind Toader s-a așezat lângă ea și a început să își privească umflăturile înroșite de urzicile alea nenorocite, cum tot bombăne el dând vina pe urizici. Îi venea să plângă de durerea ce îl străbătea din pantaloni și și-a pus instinctiv mâna acolo încercând să facă ceva poate îi mai trece. Tania a văzut și a pus și ea mâinile acolo să îl încălzească mai bine.
– Lasă-mă să văd, nu îți fac nimic, fricosule, doar să mă uit poate te ajut cu ceva, i-a zis ea râzând.
I-a dat tacticos mâna lui Toader la o parte și încet a băgat ea mâna pe lângă pantalonul lui până a găsit ce căuta. L-a scos încet la aer și a început să îl privească cu așa emoție și teamă că mâna îi tremura deja necontrolat.
Într-adevăr pe căpșor și nu numai, se vedeau mici umflături înroșite ce deveneau și mai mari și mai roșii pe măsură ce Toader se excita uitând și de mama urzicilor.
Tania a crezut că face o glumă inteligentă în stilul ei academic, dar când l-a văzut a împietrit. Era prima dată în viața ei când vedea și ținea în mâna așa ceva și simțea cum se sugrumă și nu poate să mai scoată un sunet.
– S-a urzicat a spus ea mai mult șuerând și uite ce bășicuțe are.Toader o luase de umeri și amândoi se așezau încet pe pământ sărutându-se și lipidu-se unul de altul. Bășicuțele acelea creșteau și se făceau așa roșii în mâna caldă a Taniei și îl usturau așa de tare pe Toader al ei, că trebuia neapărat să facă ceva să îl răcorească.
Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: ,,Dragoste virtuală” (fragment)” →