ZAMFIR ANGHEL DAN: ZORII DUALULUI

-Iubi,

vreau să mă privești în ochi în timp ce dansăm

melodia îmbinării noastre cuantice.

Aș vrea să văd și să simt în cât timp lumina din ochii tăi

mă transformă în jar de cometă venită din întunericul primordial

Dar să nu mă stingi până nu despică zorii

dualul din care suntem făcuți amândoi

și mereu să mă înfășori într-un răsărit de lumină

și să mă transformi în izvorul

din care va răsări o altă zi de iubire astrală

Vreau să fii puțin atent

și să auzi melodia ce o cântă trupurile noastre

când se iubesc în ritmul inimilor ce ne bat în piept

cu legănări de baladă.

Aș vrea ca tu să îmi spui tot ce îți trece prin minte

în timp ce eu ador să alunec prin apele

pe unde mă urci și mă cobori liniar

Mi-ar place să mă privești în ochi

și să îmi spui mereu că sunt frumoasă,

că sunt cometa ta minunată

din care iubirea noastră pe cer s-a ivit

și să îmi promiți că niciodată pradă unui asfințit

fără iubire nu ai să mă lași

și că în orice răsărit și zenit

iubirea noastră va fi la fel de suavă

cum a fost prima oară

când ne-am iubit.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

ZAMFIR ANGHEL DAN: Mugur de vers

STAREA MEA APARENTĂ

Că starea mea implică vibrații de undă

greu înțelese de forțe telurice

simt

Piramidal

cristalizez la nivel cuantic

doar cu impulsuri devenite pulsari

în alte anotimpuri astrale

În toamna asta

de pe Nibiru voi aduna frunzele stelelor

căzute în vanul altui posibil număr de aur

La primăvară am să survolez Enceladus

Acolo esențele se amplifică textual

când norii saturnieni se răsfiră în inele

Ce mi aș dori când voi ajunge la ele?

Iubita mea primordială să mă întâmpine în prag de vedenii

și eu

să îi sărut umărul stâng cu o atingere de vers senzual.

TREAPTA SEMINȚEI

Și lanul de grîu are spice pe creste

și în firele lui crește povestea seminței

ce înflorește în fructul de pîine

Privirea-mi rămâne uitată la tine

prind coama gîndului ce-mi trece prin minte

și mă agăț de o împlinire

a rodului cu alte semințe

când zâmbetul tău

îmi atinge calea cu semn

Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Mugur de vers” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Frământări…

O PARTICULĂ DE ANTIMATERIE?

Este omul alcătuit din particule de antimaterie, mă întreb ? Tot timpul se ceartă, se supără, se urăște, se iartă, se blesteamă, se luptă, se îmbolnăvește, se înșeală, plânge , ba e sărac, ba e bogat, ba moare de foame. Tot timpul este nemulțumit de ce are și a primit. Vrea mai mult de la el și de la toți. Se luptă cu sine,cu natura, cu toate regnurile, cu forma de alcătuire a planetei, a universului…

Cine își închipuie că există liniște și pace pe Planeta Pământ, trăiește o mare deziluzie.

Această ANOMALIE CUNATICĂ=OMUL de azi de ieri și de la apariție se luptă cu sine, cu semenii săi prin fel de fel de metode: bătăi, miciună, hoție, crimă.războiae, revoluții, averi, furt,păcălit, divorț, biserici, religii, granițe.

Nu peste mult timp va începe lupta pentru apă, pentru energie, pentru materie primă,,zic ei. Deja au trecut la o altă formă de război=războiul biologic-fără arme, fără bombe, tunuri, tancuri, avioane. Un flacon de virus poate omorî o țară, un continent,,,chiar și o planetă.

Așa că, oameni buni, pregătiți-vă de război. Toți se pregătesc și inventează ce nici măcar materia nu reușise să inventeze. Sau,,,,cine știe, OMUL o fi alcătuit din însăși antimaterie și puțini și au dat seama până acum.

Altfel, ce rost are această luptă a lui continuă, cu sine, cu semenii săi, cu tot ce a inventat materia inteligentă în univers?

***

FULGERUL DRAGOSTEI

Fulgerul a străpuns zarea luminând lacrimile ploii

într-un arc voltaic nedefinit

o parabolă în spic de adiere cu rafală de gând

neuronul trezind cu un ars de peliculă

nerulată la timp

Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Frământări…” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Alină-mi dorul (versuri)

UNDĂ de UNDĂ

și când o să vină unda aceea cuantică

și o să mă întrebe de tine

ce o să-i spun

că ești bine

te bucuri de viață

și ești fericită în lumea ta fără mine?

ARTportable

rămâi pisc ne urcat

vis cornean topit în mijlocul verii

de griji asumate sentimental

Undă de unde va trece și m-o întreba

unde e capătul serii fără de stringuri

și inflația din atingerea ta

ALINĂ

(din vol. IUBIREA CUANTICĂ)

Alină-mi dorul de tine alină-mi

cu o pală de gând, cu o mângâiere divină

privește-mă în timp ce te ating tremurând

și înfășoară-mă tandru într-un vis

inventat de curând.

Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Alină-mi dorul (versuri)” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Scrisul din palmă

Mintea mea este în palma ce îți caută mâna tremurând de emoții

Sărutul meu sexual este în ochii ce te privesc copleșiți de dorință

Pătrund în circuitul tău energetic înfășurându-mi brațele în jurul sânilor tăi

și gândul meu posedat de gândul dorințelor tale îți soarbe suspinul ce-ți curge din minte

Izvorâm așa uniform în formele îmbrățișării și așa ne știm fiecare pas al mișcării cuantice

că doar orgasmul cerului ne mai poate stinge văpaia din punctul de sprijin în care stăm subjugați

Ideea ce curge pe obrazul tău stâng o deslușesc lunecând pe buzele mele și văd cum din porii tăi transpirați îmi spui ce mișcare vrei să urmeze

Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Scrisul din palmă” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Un basm cuantic (fragment)

Creatorii- IniȚiali mă așteptau în grădina universului. Se plimbau amândoi fără a lua în seamă venirea mea. În partea de sus a unei oaze stelare, ManuneDanda mă aștepta învăluită în faldurile unei bucurii solare.

Poate că nu m-a lăsat singur și ea, mi-am zis în timp ce îi sărutam brațele cu care mă copleșea.

– Nu puteam fără tine a rămâne, mi-a șoptit strângându-mă între atingerile ei cuantice. Am vrut însă să-mi cern încercările și la capăt de sens numai tu apăreai. Deci calea noastră, dor noi suntem , mi-am zis.Tot încerca ManuneDanda strângându-mă în brațele ei să îmi explice plecarea.

Și am venit să îndur așteptarea venirii tale din nou. Lasă-mi dorința de braț să te ia și împreună să ne aflăm înaintea Creatorilor- Inițiali.

Le vom emite de ace am veni, ce am lăsat pe noul teluric și ce credem că din greșeli, multe ne încearcă și pe noi.

Îndoiți în mișcare le-am ieșit în cale și am expus.

– CreaTorilor de viu ancestral, menirea din care ne-ați dat ne-a adus până la Voi.

De pe noul teluric numai de bine să știți. Știm mai puțin decât Voi și am pus încercarea venirii pe seama a ce intenționați a ne obliga să reașezăm din intenții.

Acolo jos se petrec multe neajunsuri. Ce a răsărit din însămânțările embrionale ale Createlor cu Batanții aleși nu au chip și asemănările Voastre.

Trebuie să acceptați această sferă de stare. Îmbinările cunatice ale materiei inteligente nu au sădit intotdeauna intenția firii. Sunt anomalii multe și încă neexplicabile suficient.

Și voi purtați o parte din franjurii vinei astrale. I-ați trimis pe acel Teluric nestabilizat, iar încercările lor de creare de viu au fost învinse de forțețele universului.

Foarte puțini din ce au recreat Batanții și Createle au luat chipul și asemănarea intențiilor. Voi nu le-ați dat toate secretele viului și ei, cei din Create și Batanți polenizați, deși au evoluat în stadii diferite fiecare, toți se întreabă încă; cine sunt, de unde au venit, de ce pier și rămân?

Hominii ne pun fel de de fel întrebări la care noi nu am avut drept de răspuns. E bine că am fost de Voi reprimiți pentru dictări astrale.

Cei de jos deja au început să își răspundă singuri la întrebări și iau unele decizii de neexplicat.

Au ajuns în stadiul ideii de relocare. Vor să plece de pe teluricul lor să găsească și să cucerească alt spațiu teluric. Al lor nu le mai ajunge. L-au consumat înainte de a-și consuma el energia inițială.

Dispuneți ce știți că e bine a face înainte ca experimentul să intre în sfârșit. Acesta este motivul venirii noastre spre înalt.

-Știm.

Doar asta au emis Creatorii. Ne bucură venirea voastră spre noi. Pe cei de jos lăsați-i să urmeze calea materie.

Voi, dacă retrăiți momentele primei relocări a viului umanoid în univers, o să înțelegeți sensul urmării.

Vă mai amintiți ce am emis noi înainte de intrarea pe noul teluric?

Recitiți cartea primului început și apoi veniți să străbatem împreună starea materie în univers.

Admitem că prima încercare de însămânțare a viului în alt univers celular, pe alt teluric, a fost un experiment din care materia a acumulat necesitățile de care are nevoie. Cei de jos își vor consuma energia primită și vor intra din nou în sensul materiei.

Acum, tu vei primi darul polenizării astrale umanoide, ManuneDanda .

Din îmbinărite tale cu EncelaDus vrem să însămânțați o nouă formă de viu umanoid. Căutați sau inventați un nou teluric în alt univers celular total diferit de ce s-a încercat până acum.

Cale pe sens, vouă și celor din voi apăruți.

Și CreaTorii- IniȚiali au plecat lăsându-ne pe mine și ManuneDanda suspendați total în semnele înțelegerii expunerii lor.

– Doar sensul materie dictează- a emis ManuneDanda atârnându-și brațele-i reci de umerii mei. Ai înțeles ce au emis Creatorii? M-a întrebat Ea răsfățându-se în lumina aștrilor ce mărgineau Grădina Universului.

Iubește-mă, EncelaDus cât mai sunt vie și nu am trecut încă în altă formă de restructurarea a materie. Asta au spus CreaTorii.

Mâine pot fi un fir de iarbă într-o pală de vânt. Sau o floare în fereastra unui gând nerostit sentimental. O pasăre în zbor căutând un curent să o poarte la marginea depărtărilor. Un alt astru înscris pe o orbită stelară Azi însă, sunt Insolita ta Albastră și tu ești Enceladusul meu.

Să ne bucurăm de darul viului primit. Cei ce au avut această șansă vor înțelege și ei în final că în univers contează doar iubirea cuantică, astrală și corneană. Restul este o constantă a Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Un basm cuantic (fragment)” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Obileștiul Mostiștei

Pe țăranii din Obileștiul Mostiștei i-am văzut prima dată jucând ,,boiereasca” la nunta lui Sandu Bibanul.

Se luase cu Rădița din Valea Siliștei și nunta căzuse imediat după ce începuse foametea din patruzeci și șase.

Era un stil de joc rafinat în care o fată și un băiat își țineau strâns mâinile pe la spate. Mâna lui stângă de mâna ei stângă și mâna lui dreaptă de mâna ei dreaptă.

Făceau două mișcări în stânga și două în dreapta urmate de un pas înainte și unul înapoi. Apoi într-un mic rotocol reveneau la locul de unde au plecat reluând mișcările prin ridicarea piciorului stâng apoi a piciorului drept și zvâgnindu-l în semn de echilibru se aplecau amândoi spre a-și ridica capetele într-un fel de mândrie că pot și știu juca acest dans boieresc.

Tatica venise cu taraful lui special tocmai de pe meleagurile Făureiului să cânte la nunta lui Sandu . Se cunoșteau amândoi. Tatica, când nu avea nunți, mai fura câte un cal de pe izlazul Buzoienilor și-l vindea lu Sandu pe câteva duble de porumb. Buzoienii aveau așa de mulți cai și nu-și băteau capul să i numere. Tatica știa și mai încăleca câte unul în nopțile când luna intra în boziile norilor.

Sandu era geambaș de cai înstărit. Moștenise pe drumul gării pădurea cu faimosul tufan de la colț și treizeci și opt de hectare de teren.

Rădița, o fată frumoasă din neamul cehilor stabiliți pe valea Siliștei i se dusese vestea peste toată întinderea Plastara de ce vrednică și pricepută era.

Mama lu Sandu a insistat pe lângă Vasilica lu Buharu să îi facă vorba lu Sandu cu ea.

Vasilica avusese noroc. O luase băiatul logofătului Ilie și acum era vecină cu Sandu peste gard. Copilărise cu Rădița și umblaseră amândouă ca fete și ea a aranjat înțelegerea.

Rădița o ducea greu. Mama ei se înțepase într-un os de pește și murise de brâncă. Mai făcuse și tatăl ei accidentul la intersecția cu drumul movilei și acum greul se întețise.

Luase cu prea mare viteză curba aia și oiștea căruței lui intrase drept în pieptul singurului cal ce îl avea Clencea Basarabeanul.

Conflictul s-a stins bărbătește, pe loc. Tatăl Rădiței și-a dezhămat unul din cei doi cai și i l-a dat lui Clencea, despăgubire.

A rămas și el cu un singur cal și imediat s-a simțit neajunsul în curtea lui.

Rădița nu avea zestre și flăcăii Siliștei nu se înghesuiau să o ceară. Sandu a profitat de situație și în înțelegere a inclus și un cal drept cadou socrului binevoitor.

Imediat după război norii se speriaseră de atâtea bombe și peste întinderea bărăganului nu a mai căzut un strop. Toamna se lungise într-o sărăcie lucie și anunța venirea foametei în iarna care urma. Așa că nunta lu Sandu a devenit șansa unei mese copioase la care puțini mai sperau.

Cei înstăriți din neamul lui Sandu, Costică Vasilescu însurat cu mătușa Aurica, Macrea de la salon însurat cu Victoria, a doua sora a lui Sandu, Dobrin luat cu Măndița, Ionică Lemnarul păcălit de Bălașa lu Panait jandarmul, Ionel Moldoveanul aranjat cu Didina lu Moacă frizerul, au luat toți loc cu nevestele și copii la o masă întinsă special pentru ei la umbra dudului din fața casei.

Pe invitați Sandu i-a așezat la mesele întinse în spatele curții. Toată curtea o umpluse cu mese improvizate dar puhoiul de lume tot nu avea loc.

Prin consemn au desfăcut gardul ce îi despărțea de curtea logofătului, gardul dinspre nașul Sică și lumea a intrat în curțile alea, s-a așezat pe jos și au început să mănânce ce li se dădea.

Când s-a terminat mămăliga de porumb Sandu a dat ordin să sacrifice făina de mătură, de mei, de sorg, toată hrișca și ce mai avea prin hambar.

Să facă pomană în memoria tatălui său plecat de curând printre cei drepți, zicea el.

Nunta se transformase într-un fel de pomană cu lăutari. Tatăl lui Sandu murise ca un erau la Stalingard.

Se împiedicase de o buturugă când a vrut să fugă și rușii l-au călcat cu tancul, a povestit în sat singurul întors din război, vărul său Carcaliul.

Până seara vestea nunții și a pomenei trecuse Mostișeta și ajunsese în satele vecine. Acum toate satele din jur intraseră în curtea lui Sandu să participe și ele la nuntă.

Nu mai avea ce să le dea. Terminase și mămăliga făcută din semințele de mături și tot mai era nevoie de câte ceva să astâmpere foamea la toți.

Costică Vasilescu, cumnatul lui Sandu, s-a urcat atunci pe calul lui roib și-a dat o fugă până acasă la el pe malul gârlei. După un consult cu nevasta lui au hotărât amândoi să pună la bătaie tot ce se putea mânca și era în plus prin curtea lor.

Bani aveau toți, dar nu aveau ce să cumpere. Macrea făcea comerț cu sămânță de bumbac și nu prea avea orătănii. În gară îi venise cu câteva zile în urmă un vagon cu cartofi albi de Suceava și roșii de Brașov. Toată ziua descărcase la ei înainte de a veni la nuntă. Nevasta lui, o doamnă crescută pe Valea Căpitanului, doar a dat din cap și amândoi au stabilit să golească vagonul în curtea lui Sandu.

Era un fum de la coptul catofului în jar că abia îi mai zăreai pe cei ce dansau boiereasca. Să îi mai potolească, Tatica a schimbat melodia într-un brâu ce se întindea acum pe toată ulița lu Sandu, trecea pe ulița moldovenilor și când ajungea la fântâna lui Macrea cotea pe drumul gării unde se intersecta cu poteca Siliștei.

Trei nopți a durat nunta. Era așa cald spre sfârșitul lui noiembrie și toți zăceau acum doborâți prin curtea lui Sandu și curțile vecine îmbuibați cu cartofi copți, mămăligă făcută din semințe de mături, de sorg și de mei. Hrișca era un fel de delicatețe ecologică din care te săturai pe cel puțin câteva zile.

Când a bubuit tunetul prima dată nu prea a băgat nimeni în seamă ghiuleaua. Așa obosiți erau de atâta mâncat și dănțuit. Ploaia a început să cadă în rafale și atunci Rădița l-a luat pe Sandu de gât și i-a zis.

– Vezi bărbate, din darul tău a venit ploaia și la anul sigur vom scoate recoltă înainte să nasc.

– Și-au împreunat mâinile amândoi și de bucurie au început să joace boiereasca în mijlocul bătăturii. Dezmeticiți de răceala ploii de toamnă, care mai de care își căuta perechea să înceapă iar toți boiereasca.

Pe șoseaua pietruită de nemți cineva a zărit o coloană de tancuri ce scotea un fum și făcea un zgomot ce începea să îl acopere defintiv pe Tatica și boierească cântată de el.

Logofătul Ilie stătea pe bancă la poartă și îi explica prietenului său, Moșneguț ce este cu coloana asta suspectă.

-Nu o să mai vină niciun american să ne scape de ruși, ascultă la mine. Americanii și englezii au preferat să îi ajute pe sărbi, pe Tito ăla. Și acum rușii se întorc cu buza umflată din Serbia.

Pe noi ne-au vândut ca pe legume. Deși, dacă nu întorceam noi tabăra, nemții ar fi scos armele alea minune și i-ar fi bătut pe toți. Fără petrolul nostru și fără arcul carpatic le-a fost greu nemților și au cedat. Meritul este al nostru. La schimb însă nu am primit nimic.Ba ne-au lăsat și pe mâna la ciuma asta roșie. O să fie vai de noi, îți zic eu.

Coloana a oprit la poarta lu Sandu și Kiriak, noul milițian venit să asigure liniștea comunei a început să arate cu deștiul pe cine trebuie să înhațe soldații. Primul săltat a fost Sandu, apoi Costică Vasilescu, Macrea, Ionică Lemnaru, Vlădicescu și Tugui.

-Poporul moare de foame și voi faceți nuntă, ai ? Zbiera Kiriak cât îl țineau bojocii în timp ce le căra la toți câte bastoane putea.

Toți care sunteți aici la chef să semnați adeziunea pe loc, altfel e vai de mama voastră să știți. Nu vă apucă primăvara pe mulți, vă garantez eu. Iar pe dușmanii ăștia ai poprului nici răsăritul nu i mai apucă de nu intră în colectivă de bună voie și nesiliți de nimeni.

După ce au terminat cu săltatul, rușii au năvălit prin beciurile caselor mai răsărite și au dat iama prin tot ce au prins.

– A venit ora prăpădului, a mai apucat Logofătul Ilie să spună în timp ce stătea sprijinit în oticul lui moștenit. Rusul care trecea pe lângă el a priceput că poți da ora exactă după ciomagul ăla și i l-a luat imediat.

Pe Vasilica rușii au prinso în crama de sub grajdurile lor. Intrase să ia o bardacă de vin că așa-i ceruse bărbatul. Unul dintre ruși a tras cu automatul capturat de la nemți în butoiul cel mare plin cu vin de anul trecut. Vinul țîșnea acum din butoi ca niște izvoare de munte și rușii se îngrămădeau să le curgă licoare în gură.

– Vasilica înlemnise de frică și degeaba țipa cât o țineau puterile. Doi ruși au înhățato de subțiori și au urcat-o sus pe butoi. Ceilalți ruși s-au laut la bătaie care să o încerce primul pe Vasilică răstignită de acum peste butoiul golit. Toți au luat-o la rând. Ea își pierduse suflul vieții de mult și inertă suporta supliciul violului fără să simtă cine o violează așa violent.

Curtea și nunta lui Sandu se transformase într-un măcel sexual și o beție rusească cum nu mai văzuseră apele Mostiștei de la ultima bătălie cu turcii. Urlau femeile și copilele de răsuna toată valea de jalea în care căzuse. Nimeni nu le putea ajuta. Bărbații lor zăceau loviți de puștile și gloanțele rușilor și nici măcar nu mai știau ce se întâmplă cu nevestele și copilele lor.

Înainte de a lua ultimul pat de pușcă rusească în cap, Logofătul Ilie a mai apucat să spună încă o dată că nu va mai veni niciun american să ne scape. Și a dat duhul acolo la poartă și așa l-a Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Obileștiul Mostiștei” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: SCENARIU la piesa de teatru ,,PĂRINȚI, BUNICI și COPII,,

Într-un apartament o familie obișnuită.

Soția la bucătărie pregătește mâcărurile pentru masa de după serviciu.

Copilul, în vârstă de ,,cîțiva ani,, se joacă liniștit în sufragerie.

În sufragerie- canapea, televizor, birou cu calculator, un monitor și tastatura,,,,,

O ușă care duce spre baie

Un hol care duce spre ușa de la intrare în casă

În actul 2 apare un dormitor și bunica, bunicul

Se aude o sonerie

Tata intră în casă.

De bucurie că a venit Taty lui Regy fuge căt poate de tare și îi sare în brațe ,,,mai mai să îl doboare pe Taty lui.

COPILUL – Taty, ce bine că ai venit !

Ce mi-ai adus, i-a să vedem ?

Și începe să îl scotocească prin geanta, peste tot căutând ceva, un cadou pe care îl așteptă de fiecare dată.

Prefăcându-se obosit și surprins de întrebare, Taty îi răspunde teatral

TATY -Nimic, ce să îți aduc, tu crezi că eu îți aduc un cadou de câte ori intru în casă?

Taty, jucând un teatru ieftin, se preface că se caută prin buzunare și, ca și când ar fi găsit ceva deosebit, explodează într-un nor de bucurie strigînd un pic prea tare

TATY -Pe mine !!!!!!!!!! eu sunt cadoul tău.

Și fericit îl ia în brațe pe Regy , începe să îl zmotocească, să îi ciufulească părul mare ca de fetiță nepieptănată .

Regy însă se speriase de acel ,, pe mine,, strigat cam nepotrivit de tare și bosumflat rău de tot că nu i s-a adus cadoul promis, a început să plângă pițigăiat și să dea cu pumnișorii lui mici în pieptul tatălui său.

Speriată de hărmălaia ce s-a iscat, mama vine în fugă de la bucătărie, îl ia repede pe Regy din brațele tatălui său și aruncând un ,,Bună,, și un pupat scurt,,de bun venit, începe cu reproșurile:

MAMY – Lasă-mi băiatul în pace, te rog.

Doar ai venit și l-ai făcut imediat să plângă.

El se juca liniștit până să vii tu.

N-ai minte nici cît un copil.

După ce că nu faci nimic toată ziua, când vii acasă ai răbdare cu el, educă-l, învață-l ceva util și nu îi mai împuia capul cu poveștile tale aiurite.

-Hai, dragul mamei, lasă l pe Taty în pace că e obosit.

A muncit mult la firmă- spune mama puțin ironic.

Luat total pe nepregătite de replica acidă a mamei, tata începe și el să contratace cu replici bine argumentate.

TATY- Dar ce-i cu tine, iubita, ce-s replicile astea la tine?

Cum nu fac nimic toată ziua?

Nu lucrez la firmă, nu îți aduc bani?

Ce i-am făcut?

M-am jucat un pic cu el.

M-am pus la mintea lui.

Vrei să adopt numai stilul tău academic?

De la o vreme observ că nimic nu îți place din ce fac eu.

Fă-le tu pe toate.

Și supărat, Taty se descalță își lasă geanta pe suportul din hol și intră în baie.

Speriat de întorsătura unde dusese plânsul lui mofturos, Regy se gândea serios cum să facă să îi împace. S-a orientat repede. A oprit brusc plânsul și răsfâțîndu-se acum în brațele mamei, a atacat direct, ieșind repede din încurcătura ce o crease.

REGY- MAMY, stai liniștită că eu mă educ singur.

Ai văzut că am stat singurel în casă și nu am făcut nicio prostioară?

Sunt educat deja.

MAMY- Da, dragul meu. Mamy e mândră de băiatul ei cel drag.

Ai fost cumințel. Așa să fii mereu pînă vine Mamy și Taty acasă.

Promiți?

REGY- Promit !

Și fericit că pe Mamy a rezolvat-o rapid îi trage un pupic scurt cu gândul de a trece la subiectul nr. doi. Împăcarea lui Taty. Sare din brațele ei și se duce la jucăriile lui din sufragerie pândind ieșirea lui Taty din baie.

Taty iese din baie îmbrăcat în halatul de casă și se așează pe canapea.

Mamy se întoarce la bucătărie și își continuă munca.

Copilul începe să tatoneze terenul și se așează și el pe canapea cuibărindu-se lângă Taty lui.

Regy- cu un glas sigur pe el intră direct în subiect.

REGY- Ai zis că îmi aduci un S L K.

M-ai mințit.

Mi-ai promis și nu te-ai ținut de cuvînt.

Nu ai onoare.

Tot continua Regy coborând glasul spre o miorlăială din care sigur ieșea iar un plâns.

Ca să-l împace, Taty îl ia de umeri și începe să îi explice.

TATY- Dragul Taty, nu ți-am promis nimic. Fii corect, te rog.

Ți-am zis doar că, atunci când o să avem bani, Mamy și Taty o să îți cumpere un mercedes S L K de jucărie.

Regy, prinde curaj și atacă direct.

REGY- Și aveți bani?

TATY- Deocamdată nu avem.

REGY- Dar de ce nu aveți? Întreabă copilul sincer surprins.

De unde se iau banii ăștia că merg eu acum să îi aduc.

Îngrijorat de turnura pe care o ia discuția tata începe să se foiască încercând să se fofilească în fel de fel de răspunsuri.

TATY- Dragul meu, ca să ai bani trebuie să înveți multă carte,

să poți obține un serviciu bun, să muncești.

Sau să ai norocul de a-ți cade în cap o cărămidă plină cu moșteniri

REGY- Păi tu cu Mamy spuneți că ați învățat carte.

Și când vă întreb dimineața, unde plecați, spuneți ,,la muncă,,

Deci trebuie să aveți bani.

TATY- Da, avem. Dar,,,cum să îți explic eu ție,,nu avem acum,,nu avem suficienți.

REGY- Păi cum vine asta, măi Taty?

Dacă vrei să cumperi un S L K de jucărie, trebuie să ai bani suficienți?

Fă-i să fie suficienți,,,,cum zici tu, că ești un tată deștept și eu mă mândresc cu tine.

TATY- Și eu mă mândresc cu băiatul meu deștept.

Îmi place cum gândești. Dar povestea asta cu banii,,,e un pic mai complicată.

Cînd ai să te faci mai mare ai să pricepi tu. și mai vreau să înțelegi ceva, dragul Taty. Din păcate, nu toți oamenii au bani. Nu la toți copii, părinții le pot cumpăra jucării.

Regy- Naiv și total surprins de ce auzea.

REGY- Adică, cum nu au bani, măi Taty?

De unde se iau banii și cine i-a mai inventat ?

TATY- Oamenii,,,cine să îi inventeze, că universul nu avea bani în cont.

REGY- Păi,,,dacă i-au inventat oamenii,,,

de ce nu inventează mai mulți?

Să aibă toți tații bani să cumpere jucării la copii.

Observând cât de tare se agită copilul pe subiectul banilor, tata încearcă să schimbe traiectoria discuției

TATY- Regy, liniștește-te, te rog. Tu ești prea mic pentru grija banilor.

Deranjat de această replică nepotrivită, Regy continuă cu întrebări și răspunsuri și mai îndrăznețe.

REGY- Cum sunt mic, măi Taty, nu spui tu mereu că m-am făcut mare?

Vino la ușă să vezi cât am crescut.

Și Regy se apropie de tocul ușii de la sufragerie unde mama lui îi punea o linie în cap și făcea un semn cu pixul pe toc.

REGY- Ia uite câți metri am.

Taty, se pune iar la mintea lui și merge să vadă. Râzând pe înfundate îi spune ce înîlțime are.

TATY- Nu metri, deșteptule. Șaizeci și șapte de centimetri se spune corect.

Dacă o să mănânci mai mult o să crești mai repede.

REGY- Taty, te rog, nu începe și tu ca Mamy

cu impresii despre mâncare că mă faci iar să plâng.

Lasă mâncarea că nu e problema ta.

Hai mai bine să vorbim despre bani, că uite ce probleme fac banii ăștia la copii.

REGY- Dar de ce nu ți-a căzut și ție o cărămidă în cam plină de moșteniri, poți să îmi explici, te rog? Dacă îți cădea, aveam bani?

TATY-râzând-Poate că aveam, mai știi? Dar, gata. Potolește te cu banii ăștia, te rog.

REGY- Bun, am înțeles că nu ai bani acum pentru un mercedes S L K de jucărie.

Dar, ia spune, o monedă suficientă ai?

Aș vrea să mă plimb și eu cu Naveta Spațială dacă S L K nu am.

Taty- complet surprins de ce a zis Regy.

TATY- Cu ce ai zis să te plimbi, Regy ? Parcă nu am auzit bine.

REGY- Cu Naveta Spațială, măi Taty.

Ce Dumnezeu,,,tu nu știi nici ce este aceea o ,,Navetă Spațială,, dar faci atîta pe deșteptul cu mine.

Tata- blocat câteva secunde. Se repliază repede și începe să strige .

TATY – Auzi, Mamy, cu ce vrea să se plimbe băiatul nostru. Cu Naveta Spațială.

Ai auzit de Naveta Spațială ?

Taty mândru de băiatul lui deștept.

TATY- De unde naiba ai mai scos-o și pe asta cu Naveta Spațială, Regy ?

Că la noi în casă sigur nu ai auzit de așa ceva?

Aflată în bucătărie ( unde zicea mereu că își pierde viața de când are copil și bărbat) mama vine și mai mândră să audă cu ce vrea să se plimbe fiul ei deștept.

MAMY- Cu ce ai zis , dragul mamei că ai vrea să te plimbi?

Face pe mirata. Dar se vedea cât de mândră și fericită este de creația ei. Expresia feței i se lumina și în obraji îi apăreau două gropițe ce o făceau cea mai frumoasă și mai bună mamă din lume pentru Regy.

MAMY- Dar de unde ai auzit tu, dragul mamei de Naveta asta Spațială?

Ți-a spus Taty, sigur.

Mamy schimbă brusc foaia și iar îl ia în vizor pe Taty, de data această nevinovat.

MAMY- prefăcându-se furioasă.

Vezi ce faci ?

Îi bagi copilului tot felul de bazaconii în cap cu invențiile tale lingvistice.

Mai bine te-ai ocupa de el ca un tată adevărat, nu să îi dai și lui din stolul tău de fluturi.

Regy, dându-și seama că l-a băgat pe taty lui fără să vrea în gura mamei. Sare imediat să îl salveze pe taty lui drag din istoria în care a intrat total nevinovat.

REGY- Nu Taty mi a spus. Am văzut eu la desenele mele. Garantez.

Așa că nu îl mai certa pe Taty meu, mamy, te rog.

Bagi o monedă suficientă într-un automat și ai acces la o Navetă Spațială de culoare roz. Poți să te urci în ea virtual, te așezi la pupitrul de comandă, accelerezi, și ajungi până la Calea Lactee.

Rezemată de ușa sufragerie, stupefiată de ce aude, cu mimica unui om resemnat, mama se apropie de canapea și se prăbușește pierdută în mândria ei disimulată.

Ia repede mina ei academică, își revine și începe tacticos să îl întrebe pe Regy luându-l în brațe.

MAMY- Unde ai zis că ajungi, dragul mamei, la Calea Lactee?

și întorcându-se spre soțul ei aruncă o perlă în timp ce se îndreaptă spre bucătărie.

MAMY- No, acum o să ajungem și pe la Calea Lactee, bărbate,

că tot nu mai fusesem de mult pe acolo. Fă repede rost de un bănuț și du-ți creatura în universul vostru de aiuriți.

Crezând că a scăpat de joaca pe ziua de azi, Taty se întinsese pe canapea și încerca să prindă un program la TV.

Se înșela amarnic. Regy vine , sare drept pe burta lui și reia întrebările

REGY- Taty, ce-i aia Calea Lactee, e la fel cum e calea de tramvai de la noi?

Taty-vădit deranjat. Încearcă să evite întrebările.

TATY- Iar începi ? O fi la fel. Eu de unde să știu? Nu ți-au explicat cei de la desene?

Regy, tot țopăind pe abdomenul tatălui.

REGY- Hai, măi Taty.Vreau să vorbim serios.Are și macaz cum are tramvaiul?

Taty, preocupat mai mult de ce vede la tv. Decât de întrebările lui Regy

TATY- Ce să aibă? Macaz,,,ce macaz? Aaa, macaz,,,,o fi având dacă întrebi tu.

Dar fii bun și nu mai sări așa pe burta mea. Dă-te jos și mergi la jucăriile tale. Vreau să stau și eu un pic liniștit și apoi mai povestim, te rog, fii înțelegător.

Puțin ,,bosumflici, dar înțelegător Regy cedează și merge să se joace cu trenulețul lui, cu DHLul, cu Concordul. Nu înainte însă de a zmulge o promisiune.

REGY- Dar îmi promiți ?

TATY- Grăbit să scape mai repede-Promit.

Regy- se joacă cu trenulețul lui dar urmărește atent să vadă când se termină știrile la tv.

REGY- Gata, măi Taty, s-au terminat știrile. Hai să începem iar să povestim.

TATY- Ai răbdare, te rog.Urmează vremea, sportul.

Regy- după un timp. La tv. Se derulează reclamele.

REGY- Ce mult durează reclamele astea, măi Taty. Ce hoție.

În fond, mie, dacă îmi plac desenele mă uit, nu am nevoie de reclamele lor. Dacă nu îmi plac,,,nu mă uit.

Taty-preocupat de ce vede la Tv-răspunde un pic absent.

TATY- da, durează, ai răbdare și fii cuminte.

Regy- observă că s-au terminat și știrile din sport intervine rapid.

REGY- Gata, Taty. Sau terminat știrile.Hai să începem iar să povestim.

Taty- cam fără chef, dar știe că nu are scăpare. Vine lângă Regy.

TATY- Vezi, dacă ai fost cuminte,,acum putem începe povestitul.

Regy-sâcâit de ideea asta cu a fi cuminte.

REGY- Măi Taty, ce înțelegi tu și mamy prin a fi cuminte? Eu doar mă joc.

Mă joc singur. Dacă aveam și eu o surioară și un frățior mă jucam cu ei.

Mai bine ați pune mâna amândoi și ați face doi copii. Să am și eu cu cine mă juca. Ce este așa greu de făcut doi copii?

Taty- stupefiat de ce aude strigă după ajutor la soție.

TATY- Mamyy,vino repede aici să auzi ce vrea fiul tău deștept. Cică să pui mâna repede și să faci doi copii, să aibă și el cu cine se juca.

Mama vine în sufragerie radiind de idee că are un băiat așa isteț și plin de idei . Îl ia în brațe pe Regy și râzând pe înfundate se adresează soțului, apoi către Regy

MAMY- Are dreptate băiatul. Așa că nu mai chiuli și pune te pe treabă, bărbate.

Da, iubire mică, vorbește mamy cu barza aia chioară și punem la cale de doi copii cât ai clipi. Până atunci fii cuminte și joacă-te frumos.

Mulțumit, Regy se urcă pe canapea lângă taty lui și îl roagă să înceapă povestitul.

REGY- hai, Taty, zi.

TATY- prefăcându-se că nu înțelege. Ce să zic?

REGY-Zi o poveste, ce te faci că nu pricepi?

TATY- distrat- aaaa, o poveste,,da.

Știi povestea ia cu ,,Fata Babei Și fata Moșului,,

Era odată o babă,,,,

REGY- supărici- Stai, măi taty. Mă subestimezi.

Ce mă iei tu pe mine cu fata babei și fata moșului?

Ce, eu mai sunt de astfel de povești? Eu am trecut de faza asta. Îmi jignești inteligența.

Taty- trezit de spusele fiului său.

TATY- Ce să zic de fundulețul tău, dar tu de ce povești ești?

REGY- Păi nu ai zis tu că ar fi bine ca cei mici de azi

să asculte și povești despre spațiu, despre timp, despre steluțe, despre planete, unuvers?

Zi de povestea aia cum am devenit eu ,,om,,cum zici tu.

TATY- Ok, hai să zicem, să povestim.

La început pe pământ nu erau oameni.Erau doar copaci și păduri.

Și tu cred ca ai fost un copac din aceea.

REGY- și tu ce ai fost la început?

Mamy asculta din bucătărie și a intervenit râzând.

MAMY- o creangă în vânt,ce putea să fie Taty.

REGY- Și tu mamy, ce ai fost?

MAMY- Eu am fost o floare de nu mă uita. Se răsfăța și mama alături de ei.

REGY- Hai, Taty, mai zi.

TATY- Procreația încă nu își definitivase sensul biologic

REGY- Ce procreație, măi Taty ? poate vrei să zici Pro Tv-eul.

TATY-, nu mă întrerupe, te rog. Prin păduri alergau animale imense.

REGY- Dinozaurii, cred.

TATY- vezi că știi. Apoi din spațiu au venit mașini zburătoare.

REGY- Navete Spațiale, se zice, măi Taty.

TATY- Bine, navete ,cum le spui tu.

Din ele ieșeau niște flăcări îngrozitoare care au ars toți dinozaurii.

REGY- strigând către mama. Mamy, vino să auzi cum au dispărut dinozaurii.

MAMY- Păi cum să nu.

Eu nu-mi văd capul de treburi și voi vă jucați cu dinozaurii voștri.

Cînd vor dispare dinozaurii din capul tatălui tău am să vin. Terminați cu bazaconiile astea și lăsați-mă în pace. Altfel o să mâncați dinozauri la masa de azi.

REGY- Taty, ce sunt alea ,,bazaconii ?

Sunt biscuiții aceea pe care mi-i cumpără Mamy?

TATY- Mamy știe, că Mamy umblă cu bazaconiile după ea.

Dar lasă mă să povestesc, te rog.

REGY- Te las, zi.

TATY- Din navetele alea spațiale au coborât niște omuleți.

REGY- Extratereștii, măi Taty, se zice, nu omuleți.

TATY- bine, extratereștri, mergeau prin păduri

și culegeau fructele copacilor

REGY- Vrei să spui că nu aveau ce mânca?

De ce nu se duceau la supermarket?

TATY- Erau mereu câte doi.

Unul era mai înalt, mai solid, mai puternic.

REGY- acela cred că erai tu.

TATY- Nu mă întrerupe.

Celălalt părea mai finuț, cu trăsături frumos definite și ochi colorați și le dicta la toți ce să facă.

REGY- Aceea era Mamy, că mamy e frumoasă, are ochi colorați și ea ne dictează la toți.

TATY-dacă zici tu,,poate te aude Mamy și vezi tu dictatură.

La un moment dat printre ei au apărut unii mai mici.

REGY- venise barza extraterestră la ei, măi Taty

și le adusese copii.

TATY- probabil.

Între timp, ție ți s-a epuizat energia cu care ai fost încărcat spre a fi un copac și ai acumulat procesele necesare genomului uman.

REGY- Ce tare, măi taty.Și așa am ajuns om, vrei să spui.

M-a adus barza extraterestră, sau o barză obișnuită?

Mamyyy, sunt om. Taty m-a făcut om și m-a adus cu barza extraterestră. Vino să vezi ce om mare sunt.

TATY- Regyyy, nu mai țipa așa că ne aude Mamy

și ne omenește de nu ne vedem.

Mamy auzise tot. Stătea zâmbitoare în ușa sufrageriei și asculta bazaconiile celor doi mai încântată decât ei.

MAMY- Ia să vadă mama, ce om mare are ea aici.

Îl ia pe Regy în brațe și îl zmotocește pînă leșină amândoi de râs.

MAMY- Mai degrabă am doi zăpăciți pe care îi iubesc

și trebuie să mă lupt să îi cresc pe amândoi.

Acum, gata, spălarea pe mâini și la masă.

TATY- Chiar, hai să lăsăm poveștile și să trecem la masă.

REGY- Dar mie nu mi-e a mînca.

De ce să mănînc dacă nu îmi este foame? Poate mai târziu.

TATY- Atunci, poate mai tîrziu povestim și noi.

Nu mănînci sistăm povestitul definitiv.

REGY- Bine, hai că mănînc.Dar ce-mi dai?

TATY- Ce îți dă Mamy. Mamy este cu mîncarea și eu cu povestitul.

REGY- Bine, atunci cădem la pace: eu mănînc și tu îmi povestești,da?

TATY-da, semnez.

MAMY-Gataaa, la masă. Mai terminați cu trăncăneala și treceți la spălatul pe mîini.

REGY- Dar nu sunt murdar, Mamy, nu m-am jucat cu jucăriile,,doar am povestit. Ce, am povestit cu mîinile?

MAMY-sare ca arsă- Cum nu ești murdar? Treci la spălat cum îți spun eu și nu fi obraznic cu mine că îți dau eu un povestit cu mîinile de nu poți să îl duci.

REGY- Bine, bine, dar ce îmi dai să mănînc?

MAMY- Copănel cu cartofi fierți și salată de varză crudă.

REGY- răsfățîndu-se-Nu vreau copănel, vreau ou.

MAMY- Iar ou? Ou ai mîncat de dimineață.

Tu o să scoți pui pînă la urmă la cîte ouă mănînci.

REGY- Cum adică să scot pui, ce, eu sunt găină?

MEMY- Lasă tu vrăjeala

că la mine știi că nu merge cu subterfugii din astea de-ale voastre.

REGY- Bine, mănînc,

dar te rog să îl lași pe Taty să-mi povestească în timp ce eu mânînc.

Hai, Taty, începe, te rog.

TATY- Bine, încep, dar mănînci tot. Dar unde rămîsesem?

REGY- La Calea Lactee, măi Taty.

TATY- Deci; dacă ieși afară într-o noapte senină de vară

și urmezi cu privirea drumul Căii Lactee, vei observa undeva, în partea dreaptă a Carului Mare o steluță,,,

REGY- Taty, povestește mai rar.

Folosești atîtea cuvinte că mă derutezi. Ce car? Ca cei de la Rentacar, cei cu mașini de închiriat?

TATY- amuzîndu-se – pisici cu rentacarul tău, Regy.

Așa se zice la un grup de stele care se văd desenate pe cer ca o căruță mică.

REGY- Hai, măi Taty, fugi de aici cu căruța ta.

Dacă te aude Mamy se prăpădește de rîs. Ce căruță plimbi tu pe acolo? Noi parcă vorbeau serios și tu vii cu căruța.

Taty- abținîndu-se cu greu de rîsul zgomotos în care

Intrase

TATY- Bine, tu mănîncă și hai să vorbim serios.

Deci; în partea dreaptă a Carului Mare se vede o steluță mică, mică de tot dar cu o lumină și o inteligență foarte, foarte puternică. Ea s-a născut de curînd într-o nebuloasă rătăcită undeva în inima universului,,

REGY- ce este aceea,,nebuloasă?

TATY- La masă nu se vorbește. Taci, mănîncă și ascultă.Clar? Altfel nu îți mai spun nimic.

REGY- Clar, da zi ce este aceea o nebuloasă?

TATY- Nebuloasă,,,,,cum să îți explic eu ție,,,e ceva sus pe cer

ca o pată mai puțin luminoasă, ca o ceață care se observă printre stele. Un amestec de gaze, praf, rămas după ce s-au format stelel și planetele.

REGY- Dar stelele și planetele cum s-au format?

TATY- Chiar supărat.-

Păi cu tine nu o mai scot la capăt dacă tot mă întrerupi cu întrebări.

REGY- Hai, măi Taty, de ce te superi,

nu e normal să întreb, să știu?

TATY- A fost un Bing-Bang, nu ți am zis?

REGY- Ce a fost, măi Taty? Ce esta aia bingbang?

Parcă ești din desenele mele. Ca în desenul acela în care o fetiță face bingbang și apare o prăjitură. Te rog fii mai serios în explicații.

Taty, supărat o strigă pe Mamy.

TATY- Ai auzit, Mamy?

A ajuns fiul tău iubit să îmi spună să fiu mai serios.

Moaș-ta pe gheață de zgâmboi,,,dacă am să ți mai povestesc eu ție ceva.

MAMY- Tot nu vă potoliți cu bazaconiile voastre?

Lasă că vă potolesc eu. După ce terminați de mîncat, treceți amîndoi la spălat vase și să povestiți acolo pînă nu mai puteți. Începe emisiunea mea la Tv și vreau să stau liniștită. Executarea.

REGY- Vezi, măi Taty, dacă nu te-ai potolit,

acum ne-ai băgat pe amîndoi la munca de jos, cum zice mamy.

Se duc amîndoi la bucătărie, la spălat vase, iar mama vine în sufragerie , se așează pe canapea și caută emisiunea ei preferată pe National Geographic .

TATY- Eu le spăl și tu le ștergi, vrei așa?

REGY- Ba nu. Vrei să trișezi.

Eu le spăl și tu povestești și le ștergi. Clar?

Hai, zi cu bingbangul acela ce ne-a trimis drept la spălat de vase, ce este cu el?

TATY- ok. Hai și-om începe.

Bing- Bang este o ipoteză care încearcă să explice cum a apărut universul, cum au apărut stelele

și planetele. Primul impuls apărut din nimic, primit de două particule inițiale, două singularități, care se ciognesc și din ele apare totul.

REGY- în timp ce spală vase- Taty, stai un pic.

M-ai zăpăcit deabinelea cu explicația asta. Era să scap farfuria din mînă. Ia-mă mai încet să pricep și eu ceva.

Ce este aia singularitate?

Cum stau eu singur cînd plecați voi la muncă?

TATY- zîmbind –și să scape mai repede-

Cam așa ceva- savanții spun că dintr-o singularitate-apare un impuls.

REGY- Ce este ăla impuls?

Adică face cineva cu bagheta magică, buuuum și gata, apare ceva?

Și cine a făcut, buuum, cum a făcut?

TATY- copleșit de întrebări- probabil.

REGY- Stai să îți arăt eu, măi Taty, că văd că nu te descurci.

Stai să îmi aduc eu sabia mea magică să îți arăt cum a făcut.

Regy merge în dormitorul lui și începe să caute sabia,dar nu o găsește și începe să strige la mama.

REGY- Mamyyy, unde este sabia mea magică?

MAMY- de pe canapea privid la TV.-

Unde ai pus-o.

Țiam zis să ai grijă de jucăriile tale.

Să te înveți a fi ordonat.

Acum caut-o.

REGY- resemnat că nu găsește sabia.

Măi, Taty, cu bingbangul tău e complicat, că nu îmi găsesc sabia să îți explic practic. Mai bine spune despre nebuloasa aia, să vedem cum e.

TATY- Păi nu ți-am zis?

REGY- Ai zis tu ceva, dar eu nu prea am priceput. Rămîsesem la stele și la planete. Zi cum s-au format.

TATY- nici el convins de ce spune

Din gazele și praful răspîndite în spațiu după Bing-Bang.

REGY- Hai că ești tare, măi Taty,,vrei să spui că gazele fac praf?

Ce praf, măi Taty? Nu ai zis tu că înainte de bingbang nu era nimic?

Cum să facă buuum, dacă nu era nimic? Dacă nu era nimic,,cui să dea impuls? La singularitatea aia,,poate vrei să spui.

Dar spune mai departe că mie îmi place cum le înflorești tu, cum zice Mamy.

TATY- supărat rău.

Aaaa, eu le înfloresc, deci .Atunci mergi la Mamy să le înflorească ea. Înfloriți-le amîndoi.

REGY- Hai măi, Taty, ce ești așa supărăcios? Eu am glumit.

Ce nu știi de glumă? Fii bărbat, cum îmi zici tu mie cînd încep să plîng.

Te rog, continuă cu praful și gazele alea ale tale, să vedem unde ajungem. Lasă miorlăielile copilărești și zi cum au apărut stelele și planetele.

Taty-mai să nu izbugnească în rîs dar fericit că are un fiu așa isteț.

TATY- Cum spuneam ;

după Bing-Bangul acela care nu îți place ție, în univers s-au răspîndit particule de gaze ce s-au atras între ele și au format primle componente ale materie.

REGY- Cum s-au atras?

TATY- cu o explicație simplă

Păi s-au atras cum atragi tu cu magnetul jucăriile tale, să zicem

REGY- Aaaa, cu magnetul. M-am prins. Stai să aduc magnetul meu să îți arăt să pricepi și tu.

TATY- Lasă-l în pisici de magnet.

Spală vasele mai repede că ne apucă noaptea cu întrebările tale. Merg eu și îți aduc magnetul din camera ta.

Taty aduce magnetul și Regy i-l ia imediat.

REGY- Dă magnetul să îți arăt practic cum s-au atras.

Să zicem că magnetul nu este al meu, este al universului. Ne facem și noi că zicem.

Și furculița e nebuloasa. Și uite , măi Taty cum o atrage, o atrage,,,

TATY- preocupat

Poate vine mamy și ne vede, și să vezi tu atunci în ce nebuloasă intrăm amîndoi. Lasă-l în pisici de magnet. Hai să terminăm cu steluțele și planetele o dată.

Particulele inițiale s-au atras și combinat între ele și au format steluțe, planete, galaxii.

REGY- Și steluța aceea mică, de care tot vorbești tu,

tot așa s-a format?

TATY- da, măi Taty, tot așa s-a născut.

Cred că nu are mai mult de patru ani și ceva de cînd s-a plasat pe orbita terstră.

Din cîte am vorbit eu cu ea, v-a rămîne pe această orbită pînă v-a găsi unghiul de intrare în atmosferă,,,

Regy chicotind cu farfuria în mînă.

TATY- dar ce faci tu, dormi? Și eu vorbesc singur pe aici?

Închide gurița că intră nava spațială în ea- glumea taty bine dispus.

REGY- lasă tu glumele tale nesărate, cum zice mamy, că eu nu dorm, ascult cumințel invențiile tale. Zi. Cu unghiul de intrare știu. Zi altceva.

TATY- Dar stai puțin,văd că m-ai amețit deabinelea.

Nu cumva tu spui despre mine? Că eu am 4 ani și ceva și tu ziceai mereu că eu sunt o steluță apărută din nebuloasa ta și a mamei.

Ce, nu mă mai joc dacă e vorba pe așa.

Și supărat, Regy se pune pe un plîns miorlăit, pițigăiat.

TATY- Așa, supără-te ca blegul. Eu nu am ce discuta cu un plângăcios.

REGY- dar de ce zici despre mine?

TATY- Și dacă zic, ce?

Toți tăticii vorbesc cu băieții lor deștepți despre univers, despre spațiu și timp, despre steluțe și planete, navete spațiale, rază fotonică, unghiuri de intrare în atmosferă.

Despre astfel de povești trebuie să aibă parte copii în ziua de azi.

REGY- se oprește din plîns și realizează ce vrea taty lui.

M-am prins. Așa mă educi tu, cred.

Degeaba te ceartă Mamy, ăsta e felul tău de educație pe care mi-l dai.

Bravo, Taty, meriți un pupic scurt și te iert. Ai dreptate, noi povestim ca să ne distrăm și să învățăm ceva.

Poți să spui despre steluța aia, am înțeles, gata nu mai plîng, începe iar să povestești.

TATY- Bine, atunci reîncepem.

Știam că am un băiat deștept și va înțelege ceva din poveștile noastre.

Dar unde rămîsesm, măi taty, că eu iar am uitat.

REGY- La steluță, măi taty, tu zi, că eu știu.

TATY- Da, ai dreptate, Deci; cum ziceam, steluța aceea mică stă cuminte sus în univers și se pregătește să intre în atmosfera planetei Pămînt.

REGY- Ca naveta spațială, Taty?

TATY- da, ca naveta ta,

REGY- Atunci stai să îmi aduc eu naveta mea spațială din dormitor să îți arăt cum face.

TATY- Bine, dar ai grijă să nu o deranjezi pe Mamy că ne strică povestitul.

REGY-vine cu naveta lui.

Mamy nici nu m-a observat, se uită la animalele ei cu pisici și cu căței.

Fii atent, Taty, să îți arăt cum face naveta. Își reduce viteza treptat, treptat, caută unghiul de intrare în atmosferă, apoi pornește motoarele auxiliare să poată ieși din impoderabilitate

TATY- Bravo, ești deștept.

Hai să terminăm cu vasele astea și să mergem în

Sufragerie. Să vedem, Mamy ce mai face.

Merg amîndoi în sufragerie

MAMY- ce fac băieții mei deștepti foc?

Ați spălat vasele, acum puteți filozofa cît vreți, dar pe mine să nu mă deranjeați

REGY- Da, mamy, suntem vrednici ca tine- și orientîndu-se iar către Taty

Taty, dar avionul acela ,,Concord,, de ce nu se mai fabrică?

TATY- Era prea scump, consuma mult,

făcea prea mult zgomot și a avut și accidentul acela teribil.

Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: SCENARIU la piesa de teatru ,,PĂRINȚI, BUNICI și COPII,,” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Iubiri virtuale (fragment 3)

-Mâine vine liberarea, soldat a zis generalul satisfăcut. Dacă îmi promiți solemn că mergi direct la iubita ta căreia îi scriai acele fascinante scrisori de dragoste, atunci liberarea vine și pentru tine. Promiți, juri?

– Jur, tovarășe general, să trăiți! Promit solemn că direct la ea am să merg.

Trecuseră mai bine de 3 luni de zile și el nu avea nicio veste de la Mocanca. Deși îi scrisese aproape zilnic, de la ea nu a primit nimic și nici adresa nouă la care zicea ea că o să stea în gazdă. Așa că i-a scris pe vechea adresă și i-a explicat tot ce a pățit. Își făcea fel de fel de gânduri, dar le refuza pe toate sperând că Leny a lui nu l-a părăsit, nu l-a uitat. Poate nu a avut voie să primească scrisori cât a fost pedepsit, sigur asta ar putea fi cauza, altfel ea i-a scris, cu siguranță.

Cum a ajuns în comună s-a dus direct la Uța, verișoara lui, să întrebe ce este cu Mocanca?

– Nu mai știu nimic de ea de când a plecat la facultate. Nici în vacanță nu a mai venit. De tine s-a zvonit în sat că te-a prins armata în timp ce vindeai un vagon cu cărămizi la niște țigani. Te-au arestat și te-au condamnat la doi ani de muncă silnică. Cum ai scăpat? Îl întreba Uța așa mirată că îl vede.

-Le-am spus că o iubesc pe Elena și mi-au dat drumul, a explicat el lămurit de cât de complicat a devenit cazul lui. Demolat, a plecat acasă și nu s-a mai știut nimic despre el. Și-a continuat studiile și a încercat să uite de iubire. De ce o fi așa de complicată iubirea asta și de ce îți aduce atâtea bucurii și necazuri, Dumnezeu știe. Oricum, el nu mai voia să audă de nicio iubire. I-a ajuns, să se mai iubească și alții își zicea mereu când se împrietenea cu altă fată.

După doi ani s-au mutat și părinții lui la oraș. A trebuit să vină în comună să vândă casa părintească. Nu mai avea niciun gând să se mai întoarcă la Frimu. S-a înțeles cu clienții, a luat banii, au făcut actele în numele întregii familii împuternicit de o procură și stătea acum la ocazie, poate prinde o mașină ce merge spre gară.

Când a ajuns pe peron au căzut toate vagoanle peste el. Mocanca stătea pe o bancă în fața săli de așteptare, îmbrăcată în doliu, lângă un copil cam de doi anișori și ceva. I s-au înmuiat piciorele și a vrut să se ascundă, să nu fie văzut. Mocanca îl simțise însă.

– Hei, a strigat ea cu vocea aceea ce îl termina pe el când o auzea vorbind.

Tu ești? Bine te-am regăsit, în sfărșit.

Vino aici lângă noi și nu te mai ascunde. Te-am văzut.

Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Iubiri virtuale (fragment 3)” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Iubiri virtuale (fragment 2)

În seara aceea urma să fie un mare bal organizat de Petrică cu participarea extraordinară a lui Fane, acordionistul. După ce și-a călcat cămașa lui favorită cea de culoarea coniacului, cu care dădea moarte în gagici când ieșea pe uliță, și-a tras pantalonii aceea de velur, galbeni ca paiul, s-a încălțat cu pantofii cei noi de o sută treisprezece lei și a plecat spre Luncă să o ia pe Elena.

– Nu e acasă Lenuța, a ieșit maică-sa la poartă să îi dea vestea îngozitoare. Am trimis-o la sora ei cea mare la Frimu să aibă grijă de ăia mici. Mi-a zis să îți spun că o găsești acolo dacă vrei să o cauți.

– Am înțeles, a răspuns el sufocat de ciudă și de emoție că a dat peste mama ei.

– Să stai și tu cu ea să o ajuți, dar să fiți cuminți că dă boala în voi dacă aud că s-a întâmplat ceva, ai înțeles? Mama Elenei era o femeie dintr-o bucată, îți zicea una și atât îți trebuia dacă făceai altfel.

-Am înțeles, a plecat el împleticindu-se să iasă mai repede din raza vizuală a viitoarei lui soacre.

Când a ajuns, Elena se juca în curte cu ăia mici. Alergau toți după pui și speriau toate orătăniile din ogradă. Pisoii fugeau și ei după pui și cățelul lătra de mama focului când l-a zărit pe intrus.

Elena era îmbrăcată într-o rochiță trandafirie cu flori de toate culorile, așa de transparentă că ziceai că nu are nimic pe ea. Când l-a văzut pe prietenul ei a alergat spre el așa de tare că sânii îi săreau din rochiță răzvrătindu-se ca două țepușe de care el s-a lovit fără a avea timp să se ferească. Și-au tras un pupuic repede, fugitiv în timp ce se strângeau în brațe cu atâta foc sugrumându-se unul pe altul.

– Ce frumos miroși, i-a zis el privindu-i chipul luminat de soarele verii.

– M-am jucat cu ăștia mici, ne-am tăvălit prin iarbă, pe sub pomi, ne-am jucat cu pisoi, cu eduțul acela zăpăcit și cu puiuții. Sunt scumpi rău și mie-drag să am grijă de ei. Ce bine că ai venit, mai pupă-mă că doar m-ai atins, vreau să mă pupi mai bine cum știi tu, îi zicea Elena prinsă într-o exuberanță copilărească.

-Stai cuminte că ne văd ăștia mici și ne spun la ai tăi, încerca el timid să scape de pupături amintindu-și de ce i-a zis mama ei.

– Și ce dacă ne spun, ești băiatul meu cel drag și mama știe de noi, i-a zis Elena și i-a tras ea un pupat de i s-au înmuiat genunchii, nu alta. În momentele acelea simțea că nu mai are niciun echilibru, că se topește tot în gura ei și începea să tremure necontrolat când sânii ei îl înțepau prin cămașa lui de culoarea coniacului.

Mai stăm un pic și îi băgăm la culcare pe ăștia mici și apoi noi facem ce vrem. Sora mea și cumnatul vin pe la ora nouă, mâine dimineață, au zis, așa că avem timp să mergem și la bal.

Cei mici au adormit ca două păpușele după zbenguiala la care i-a supus Elena cu dragostea ei pentru copii. Îi priveau amândoi minunându-se de ce înseamnă copiii la vârsta când sunt ei cei mai scumpi și încep să meargă în piciorușe, să alerge și să facă năzbâtîi drăgălașe. I-au învelit pe fiecare cu pătura lui și i-au lăsat să doarmă liniștiți după ce au închis ușa la dormitor.

-Mergem în sufragerie și dormim și noi să fim odihniți când mergem la bal, i-a zis Elena în timp ce îl lua de mână și îl trăgea după ea. S-au întins amândoi cu fața în sus pe canapeaua din sufragerie și priveau în tavan niciunul din ei neștiind ce să facă.

Elena s-a întors cu fața spre el și îl privea ținându-l strâns de mână. S-a întors și el spre ea și o privea așa speriat, așa timid, nu cumva să își închipuie ceva rău despre el. S-au apropiat unul de Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Iubiri virtuale (fragment 2)” →