Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme

STATORNICIE

Mai neobișnuită ca oricând

muza m-a abordat astfel :

”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată”

Am rămas uluit întrebându-mă:

”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza ?”

Știind parcă ce vreau să spun ,muza a continuat:

”Mă duc în satul tău natal-Asuaju de Sus,

unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață.

Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,

După cum ai spus și tu că e frumos…!

Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,

am să rămân acolo pentru totdeauna”

Am întrebat-o surprins:

”Unde sau la cine vei sta tu acolo?”

Muza m-a copleșit cu răspunsul:

”Păi, n-ai spus tu că ai o casă în satul acela…?”

”Bine, bine, am continuat eu,

dar casa este acolo, iar eu locuiesc aici…

Și după ce am scris 5 volume de versuri datorită ție,

acum mă lași baltă !

În final muza mi-a răspuns :

”Ba din contră,dacă voi sta în casa ta,

fie aceasta ori unde

și indiferent de situație

vei avea întotdeauna la cine veni

și pentru cine ieși în lume

FENOMEN BIZAR

Fără atribuții viabile și fără complimente
ca la un examen de corigență ratat
vântul troienind zăpezile,
tot mutându-le dintr-un loc în altul
ca un școlar nepregătit,bilele abacului,
la întâmplare,
una la stânga ,
două la dreapta,
neștiind nici în acest fel să socotească…
Acum vântul s-a oprit
din necunoștință de cauză
de parcă
momentan a uitat cum să spulbere zăpada…
Dar cum s-o spulbere…?
Fulg cu fulg…?
De unde atâta timp pentru
un fenomen bizar ca acesta
în capul primăverii …?
La kilogram…?
Cu ce matematică știe ,
e în plopul acela troienit prin pornirile sale sarcastice….!
La ochi…?
Nici vorbă,dacă în goana sa haotică
dă orbește în toate zidurile…?
Să ia zăpada la grămadă…?
Da așa poate…!
Ca hoții…!
Chiar mai rău,ca tâlharii,
suflându-ți chiar și pălăria de pe cap…!
Vântul s-a pornit iar pe străzi bezmetic
ca un uituc,
nu-și aduce probabil aminte
prin ce cotloane și-a troienit zăpezile…
Acum spulberând o grămadă mare de zăpadă
pe toate străzile
nu știe,nici nu vede unde să o ducă….
Sau consideră că o va putea reașeza
fulg cu fulg,
Continue reading „Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme” →

Vasile Dan MARCHIȘ: Poeta Olguța Luncașu Trifan o efervescență metaforică aparte transpusă în rondel – Medalion literar

Dintre mulți/puțini poeți pragmatici de care doar am auzit sau numai i-am văzut undeva sau cu care m-am întâlnit cândva,dar pe care îi urmăresc legat de scrierile lor în ultimii ani,face parte și Olguța Luncașu Trifan care a publicat versuri poate într-un metru cub de diverse reviste,ziare și antologii din țară și străinătate.Cu toate că numărul acestor publicații este atât de numeros le-am menționat mai jos .Cărțile domniei sale dovedesc faptul că au o impresionantă substanță literară,ceea ce a făcut pe cei din juriile de specialitate de la diferite festivaluri naționale să-i acorde premii,diplome și alte distincții pe măsură.

Sunt detectabile o sumedenie de elemente cu care poeta iese în evidență pe un ”portativ” literar atât de bine conturat:”Gândul îmi pleacă/ rătăcind pe poteca

învăluită în fum a amintirilor,/oscilează între cât a fost real ori fantasmă

și, se întreabă retoric: există un portativ al dorului(!?)” /Ba mai mult continuând astfel”Doar acesta ar putea aduna/sub şalul cuvintelor calde, sincere,

brodat de mine, de noi…una câte una notele iubirii/unindu-le, ar recompune

– Simfonia chemării” -.demonstrează faptul că avem în față o poetă de calibru.

Și când abordează în rondel/rondele subiecte cum ar fi în

”Rondelul Iertării”,poeta ne poftește cu rezultate încântătoare în peisajul ei literar,cu o efervescență metaforică aparte.De fapt numai un poet veritabil este în măsură să ne arate o altă dimensiune a viziunii umane ,prezentul expus printr-o forță tămăduitoare exprimată prin cuvânt :”Am învățat să iert cuvântul/Născut să mă lovească-n plin,/Așa cum pom primește vântul/Iertându-l, că-i un dar divin//Lacrimi și frunze în pământul/De sub genunchiul ce-l înclin/C-am învățat să iert cuvântul/Născut să mă lovească-n plin/Maica-mi trimite-n suflet cântul/Orice durere să alin,/Vrăjmași să nu mi-i fac destin/Să nu-mi întunece mormântul.

Am învățat să iert cuvântul.(Rondelul iertării).

Olguța Luncașu Trifan,fiica lui Traian şi Ghena Luncaşu, născută la 1 iunie 1971 în satul Ivăneşti, Com Pădureni, Jud. Vaslui, 14 Km distanță de Huși.

Domiciliul actual în Iaşi. Lucrează în cadrul Poliţiei Locale Iaşi.

Licenţiată în drept, studii postuniversitare (master) în marketing cu susţinerea Lucrării de Disertaţie în 2014 la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iaşi.

Scrie poezie, proză scurtă, roman, uneori recenzii și prefețe.

Membru titular Asociaţia Literară „PĂSTOREL” Iaşi

Membru Cenaclu la Distanţă

Adresă trifanolguta216@gmail.com

Publicaţii autor:

1. Volum de debut – 43 – poezii – bilingv – româno-francez. Editura KITCOM Drăgăşani – Septembrie 2014

2. Volumul de poezii – Împlinire prin iubire – Editura ROTIPO – Iasi – 2015

3. Romanul – În mâna destinului – Editura ROTIPO Iaşi – 2015

4. Pădureni – vatră de istorie şi cultură – (File monografice) Editura ROTIPO Iaşi 2015

5.Volumul de rondeluri – Vibraţiile Sufletului în Rondel – Editura ROTIPO Iaşi 2017

Premii:

1. Premiul II pentru Cap. 1 ( Doar cu tine…) inclus în volumul de autor Împlinire prin iubire la FESTIVALUL DE POEZIE RELIGIOASĂ „CREDO” de la LĂPUŞNA – Ediţia a XV-a, Lăpuşna 2015

2. PREMIUL II – la FESTIVALUL NAŢIONAL DE CREAŢIE „VRANCEA LITERARĂ” – Secţiunea Roman – 2015

3. Premiul 1 – Concursul literar „VEO” pentru proză și poezie – Vitrina cu oglinzi (online) , 2018

4. Diplomă de merit –Editura Liric Graph România -31 August, Ziua Limbii Române, 2018 – An Centenar, pentru contribuția adusă la promovarea GRAIULUI ROMÂNESC în țară și străinătate,

Continue reading „Vasile Dan MARCHIȘ: Poeta Olguța Luncașu Trifan o efervescență metaforică aparte transpusă în rondel – Medalion literar” →

Vasile Dan MARCHIȘ: „IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE”

DE LA NUMĂRUL 15 ANIVERSAR, REVISTA „IZVOARE CODRENE” VA REVENI SUB TITLUL
„IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE”

Până la sfârșitul lunii martie,începutul lunii aprilie 2019 va ieși de sub tipar numărul 15 aniversar al revistei menționate. La numărul 15 revista „Izvoare Codrene” va reveni sub titlul „Izvoare codrene și chiorene” ,extinzându-se astfel aria de cuprindere a celor care vor publica evenimente mai vechi sau mai noi care s-au desfășurat în anii precedenți și chiar în acest …an.

Pe lângă cei din colegiul de coordonare a revistei: Radu Botiş ,director general, Dragos Gelu – director executiv, Olimpia Muresan, director cultural-artistic, Mihai Zmicala, redactor șef, Vasile Bele, Ioan Mureșan Lazăr și Emil Domuța șefi departament publicații,în revista respectivă vor mai semna texte peste 15 colaboratori mai vechi sau mai noi, în cele peste 60 de pagini.

Mai multe detalii după apariția acestui număr dedicat Centenarului Marii Uniri.

——————————–

Vasile Dan MARCHIȘ,

Fondatorul revistei ”IZVOARE CODRENE”

Vasile Dan MARCHIȘ: Versuri

SINGURA COPIE

Pe perioada stagiului de înger
n-am învățat nici măcar
procedeul de simulare a modestiei
(singura copie nelegalizată a sentimentelor
acceptată de Dumnezeu)
Luându-mi aripile
Domnul m-a retrogradat la statutul de om

DOAR O PARTE DIN MINE

Nu în puține părți m-aș diviza
Doar o parte din mine
să rămână farmecelor
una chemărilor și nebuniei
doar o părticică sărăciei
numai picioarele dorului de cărare
Gândurile rătăcite în iubire,
aripi în cer
Doar inima în mister…

DĂRUIRE EXTREMĂ

Nu te crede superior nevăzătorului
dacă nu ți-a fost atribuită
ca premiu sau recompensă,lumina
Dacă ai doi ochi
și poți dărui unul nevăzătorului
să știi că doar ochiul acela
odată dăruit
te va cuprinde cu adevărat
în lumina iubirii

——————————–

Vasile Dan MARCHIȘ

9 ianuarie 2019

Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme

NORMĂ

Urcând Golgota
am căzut a treia oară
ducând crucea ţării,
în timp ce la dreapta mea
Mântuitorul nostru Iisus Hristos
urcând şi el
dar de această dată ca turist
şi scriind versuri despre
istoria acestui deal
a căzut lângă mine,
nu silit de povara drumului
ci a metaforelor…
Atunci Domnul Iisus Hristos
a făcut cu mine schimb de experienţă…
A luat el crucea…
Iar eu îi continuu poezia…

FLORI

Crescute prin căinţa pământului că a avariat
prin seisme sanctuarul.
Nu le pot preţui hotarul
gramatica sau cântarul…
Prin importanţă,creştere şi răspândire
florile,sunt ca învierea Domnului
dragoste fără mărginire
Atuul descântecelor
Pentru judecata din urmă
mărturia salvatoare a grădinarilor şi apicultorilor…
Minuni s-au combinat cu rodul lor
ca să rămână drept altare albinelor,
să împlinească cu un paradis de miere omenirea
cum se întruchipează îndurarea
care împlineşte descântecul rugăciunea
şi zidirea…
Un anotimp istoric revenind
prin împlinirea roadelor florilor
cu minuni îndulcite
e preţul de răscumpărare a grădinarilor
şi apicultorilor
de la patimile tăinuite.

MUZA MEA STRANIE

Mai stranie ca oricând
muza mi-a intrat în suflet ca un clovn
spunându-mi :
„Trebuie să te înveselesc deoarece
îngerul care te-a păzit până acum
te dă în pază la alt înger
și nu vrea să fii trist”
Atunci râzând în hohote am murmurat astfel :
„Și pe tine te predă în acest hal
alături de mine
,spre pază ,celuilalt înger ?”
Muza a răspuns că da !
Eu am continuat îndemnând-o să fie serioasă .
deoarece îngerul păzitor
nu va prelua pe proces verbal
acest circ…

——————————–

Vasile Dan MARCHIȘ

28 decembrie, 2018

Vasile Dan MARCHIȘ: Versuri

FENOMEN BIZAR

Fără atribuții viabile și fără complimente
ca la un examen de corigență ratat
vântul troienind zăpezile,
tot mutându-le dintr-un loc în altul
ca un școlar nepregătit, bilele abacului,
la întâmplare,
una la stânga,
două la dreapta,
neștiind nici în acest fel să socotească…
Acum vântul s-a oprit
din necunoștință de cauză
de parcă
momentan a uitat cum să spulbere zăpada…
Dar cum s-o spulbere…?
Fulg cu fulg…?
De unde atâta timp pentru
un fenomen bizar ca acesta
în capul primăverii …?
La kilogram…?
Cu ce matematică știe ,
e în plopul acela troienit prin pornirile sale sarcastice….!
La ochi…?
Nici vorbă,dacă în goana sa haotică
dă orbește în toate zidurile…?
Să ia zăpada la grămadă…?
Da așa poate…!
Ca hoții…!
Chiar mai rău,ca tâlharii,
suflându-ți chiar și pălăria de pe cap…!
Vântul s-a pornit iar pe străzi bezmetic
ca un uituc
nu-și aduce probabil aminte
prin ce cotloane și-a troienit zăpezile…
Acum spulberând o grămadă mare de zăpadă
pe toate străzile
nu știe, nici nu vede unde să o ducă….
Sau consideră că o va putea reașeza
fulg cu fulg,
în locul unde a căzut din cer…
În acest sens
vântul nu poate promova
acest examen de corigență
nici prin indulgență
cu toate că e considerat amnezic
și în rândul celor cu deficiențe de vedere…

DE RESTUL SENTIMENTELOR

Când mă gândeam
ce mai am de făcut
la ceas de seară târzie
muza m-a interceptat astfel:
Continue reading „Vasile Dan MARCHIȘ: Versuri” →

Vasile Dan MARCHIȘ: Geografia fără cuvinte (poeme)

GRAMATICA IERNII

Scriu parcă
mut zăpadă dintr-un loc în altul…
Referitor la această scriere
nu poți ști exact care sunt arhaisme
și care sunt neologisme
deoarece toate cuvintele sunt din zăpezi veșnice…
Ba mai mult,în asemenea condiții,
scrierea mea continuă pare o avalanșă…
În această gramatică a iernii
până și diacriticele
ba chiar și semnele de punctuație
par ”rânduri,rânduri” de ninsori…
Iar la sfârșitul acestor elemente
în loc de puncte,puncte,sunt troiene…
Crivățul nu-i altceva decât
ecoul unui prelung icnet de iarnă
redat gramaticii prin vocalele :a,e,i,o,u,ă,â,

și amplificat de ger

PROGNOZĂ

Ninge haotic de parcă natura este
amanta unui singur anotimp,
dezgolită de iubire dorind
să-și acopere părțile intime
cu ce are mai repede la îndemână
fie și cu zăpadă…

Ninsoarea căzând prea abundentă
ca o bizară fantezie
vrând parcă a se situa prin asta
la rang de paradă…
Dar e o mascaradă
cum că nu se pot face
oameni în toată firea
doar din zăpadă…

Iarna își propagă ninsoarea
ca hibrid de datini și vicii
și drept amalgam de ritualuri și fantezii
dând peste cap complimentele
rugăciunile,canoanele și instinctele..
.În fața acestui fenomen înșelător
ca tinerețea florilor
și Tatăl Ceresc poartă o teamă:
de a nu-l lua minunile înainte…

Of,iarnă,căiește-te să știm ce stimăm !
Of,iarnă,căiește-te să nu te îngânăm

ca păsările care se întrec una pe alta,migrând !

STATORNICIE

Mai neobișnuită ca oricând
muza m-a abordat astfel :
”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată”
Am rămas uluit întrebându-mă:
”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza ?”
Știind parcă ce vreau să spun ,muza a continuat:
”Mă duc în satul tău natal-Asuaju de Sus,
unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață.
Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,
După cum ai spus și tu că e frumos…!
Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,
am să rămân acolo pentru totdeauna”
Am întrebat-o surprins:
Continue reading „Vasile Dan MARCHIȘ: Geografia fără cuvinte (poeme)” →