Vasile Dan MARCHIȘ: Geografia fără cuvinte (poeme)

GRAMATICA  IERNII

 

Scriu parcă
mut zăpadă dintr-un loc în altul…
Referitor la această scriere
nu poți ști exact care sunt arhaisme
și care sunt neologisme
deoarece toate cuvintele sunt din zăpezi veșnice…
Ba mai mult,în asemenea condiții,
scrierea mea continuă pare o avalanșă…
În această gramatică a iernii
până și diacriticele
ba chiar și semnele de punctuație
par ”rânduri,rânduri” de ninsori…
Iar la sfârșitul acestor elemente
în loc de puncte,puncte,sunt troiene…
Crivățul nu-i altceva decât
ecoul unui prelung icnet de iarnă
redat gramaticii prin vocalele :a,e,i,o,u,ă,â,

și amplificat de ger

 

PROGNOZĂ

 

Ninge haotic de parcă natura este
amanta unui singur anotimp,
dezgolită de iubire dorind
să-și acopere părțile intime
cu ce are mai repede la îndemână
fie și cu zăpadă…

Ninsoarea căzând prea abundentă
ca o bizară fantezie
vrând parcă a se situa prin asta
la rang de paradă…
Dar e o mascaradă
cum că nu se pot face
oameni în toată firea
doar din zăpadă…

Iarna își propagă ninsoarea
ca hibrid de datini și vicii
și drept amalgam de ritualuri și fantezii
dând peste cap complimentele
rugăciunile,canoanele și instinctele..
.În fața acestui fenomen înșelător
ca tinerețea florilor
și Tatăl Ceresc poartă o teamă:
de a nu-l lua minunile înainte…

Of,iarnă,căiește-te să știm ce stimăm !
Of,iarnă,căiește-te să nu te îngânăm

ca păsările care se întrec una pe alta,migrând !

 

STATORNICIE

 

Mai neobișnuită ca oricând
muza m-a abordat astfel :
”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată”
Am rămas uluit întrebându-mă:
”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza ?”
Știind parcă ce vreau să spun ,muza a continuat:
”Mă duc în satul tău natal-Asuaju de Sus,
unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață.
Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,
După cum ai spus și tu că e frumos…!
Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,
am să rămân acolo pentru totdeauna”
Am întrebat-o surprins:
”Unde sau la cine vei sta tu acolo?”
Muza m-a copleșit cu răspunsul:
”Păi,n-ai spus tu că ai o casă în satul acela…?”
”Bine,bine,am continuat eu,
dar casa este acolo,iar eu locuiesc aici…
Și după ce am scris 5 volume de versuri datorită ție,
acum mă lași baltă !
În final muza mi-a răspuns :
”Ba din contră,dacă voi sta în casa ta,
fie aceasta ori unde
și indiferent de situație
vei avea întotdeauna la cine veni

și pentru cine ieși în lume…!”

 

FĂRĂ GARANȚIE

 

Moartea m-a momit și sub pretextul
că ea este paramedic
Mi-a arătat Golgota pe care
să urc liber fără cruce
pentru a nu cădea pe drum sub povara ei,
cu argumentul că nu sunt eu
Iisus Hristos Mântuitorul
să pot garanta că nu voi muri astfel
până în vârful dealului
ci doar să simulez astfel
ca pe un viitor experiment de laborator
pe principii medicale
ultima fază a răstignirii.
Am refuzat nu fiindcă
mi-ar fi fost frică de moarte
ci deoarece n-am primit garanția că
după ce îmi voi da sufletul pe cruce
pot fi resuscitat pentru a trăi
într-o lume mai bună…

 

GEOGRAFIA FĂRĂ CUVINTE

 

Doar zăpezile veșnice care

sunt mai vechi decât istoria

nu pot fi încadrate în aceasta

deoarece

despre zăpezile veșnice

nu s-a putut spune niciodată nimic în plus

de ceea ce sunt astăzi…

Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare

sau înșelătoare ?

De la o zi la alta,

Pământul poate fi umed sau uscat;

apele pot ieși din matcă sau seca;

plantele pot fi verzi sau uscate,

însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna

și sunt de asemenea reci

și unicele prin alcătuirea care

n-a înșelat așteptările…

 

Geografia fără zăpezile veșnice

se poate menține viabilă doar

punând în plan cimitirele

când acestea

sunt etalate prin simple imagini

fără a fi prezentate în cuvinte

fiindcă atunci ar părea istorie…

–––––––––––

Vasile Dan MARCHIȘ

10 decembrie, 2018

Lasă un răspuns