Johannes Vermeer

***

cercel rămas în palma mea

 

Neîncetat le-am ascultat
Firavul glas, ușor șoptit

Dar nu l-am confundat
Cu propriile mele suspine.

Urechile, duios atinse,
Cu gingășie i-au purtat

Însă cândva, când s-au decolorat
Într-un moment de excitație intempestivă

Unul din ei s-a rătăcit în ocean
Iar cel de-al doilea mi-a rămas în palmă.

E amintirea unui anumit cercel perlat
Pierdut în iureșul unei nopți agitate.

TAEKO UEMURA, Japonia

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***
Din “Duet of Mirrors” (”duet de oglinzi”)
JUNPA, Kyoto