Luminatul GHEORGHE ȘINCAI
( 1754-1816 )
Râciule, din a ta huma, vrednici oameni s-au născut,
Buni români, cu drag de țară și de neamu-ngloriat,
C-au avut de-aici exemplut mărețitului trecut
Ce purtatu-l-au în suflet ca icoană de-nchinat.
Printre ei, a fost un ȘINCAI, doritor de-nvățătură
Și setos a ști cum fost-au bunii și străbunii lui,
Ce făcut-au ei în viață și cât încă dânși vrură
Să răzbescă greul lumii și-ncă vrerea nu știu cui.
De-asta a-nvățat pe rupte ce i-au dar din a lor minte
Dascăli vechi cu-nțelepciune, știutori de mersul lumii,
Să îmi poată a deschide vechi lăcate ruginite
Ce îmi țin sub a lor pază, chiar istoriile humii.
Ani la rând tot scormanit-a prin bătrânele hrisoave
Să înoade cele epoci din istoria cea frântă
Și să scrie cu-a lui pană în bătrânele ceasloave
HRONICUL vechimii noastre, în țărâna asta, sfântă.
El a pus a noastre fapte să rămână veșnicie
În a filelor istorii ce s-or scrie rând pe rând,
De aici s-avem putere, fală încă, măreție,
Ca să știe următorii cine-am fost pe-acest pământ.
Numai luminând norodul, neamul ăsta o să urce
Pe cărarea meritată de cât jertfă dat-a vamă
De la începutul lumii, noi am fost Hristoși pe cruce
Ca aici să fim de-apururi neînchisă, veche rană.
Mulțumim bătrâne dascăl, ardelean de viță veche
Că ne-ai dat spre a cunoște mărețitul nost’ trecut,
Fără tine, drumul nostru, cela fără de pereche
Ar fi fost uitată filă, în a vremi petrecut.
Fii vecie însfințită dădătoare de speranță
Că de-aici s-or naște și-alții cu o minte luminată,
Și sub umbra Ta Mărite, trecătoarea noastră viață
Va înscrie-n cartea lumii, altă filă înălțată.
Azi, tu-ți dormi vecie lungă în pământ înstrăinat,
Tot tânjind să fii în huma Râciului cuibar de lume,
Cu tot neamul tău alături, lângă cei care-au plecat
Spre cerescul nemuririi, făcători de lucruri bune.
Te-om lua cândva acasă, să te-avem sub al nost’ soare
Cu tot neamul tău destoinic în umbrosul țintirim,
Să fii flacără nestinsă și troiță veghetoare
Locului acesta care, îl iubim și-l prețuim.
——————————–
Mircea Dorin ISTRATE
3 noiembrie 2019
P.S. Poezie ce a fost citită în data de 3.11.2019 la Biserica Greco-Catolică din RÂCIU, prilej cu care va fi depusă în acest locaș, urna cu pământul din presupusului mormânt din cimitirul din Slinica – Slovacia, unde își doarme somnul de veci marle istoric, filolog, iluminist român.
Mai veche decât vechimea, rămas de pe vremea începuturilor noastre, cultul comemorării morţilor ne-a însoţit şi ne va însoţi mereu vremelnica existenţă, pentru că mereu şi mereu vom avea pe cineva drag nouă plecat să-şi veşnicească somnul sub coasta unui deal, în umbroase ţintirime din frumosul, doritul şi pătimitul nostru Ardeal. Acolo, neuitaţii noştri îşi torc somnul de veci, dimpreună cu toţi cei pe care neamul acesta i-a avut, născând şi umplând din fântâna timpului acea neştiută lume pe care noi ne-o dorim mai bună şi mai frumoasă decât cea în care vieţuim acum.