Cu sufletul să-mi scrii, de vrei să fie
Cuvântul tău cuprins în poezie
Și mai ales de vei să înfioare
O inimă smerit, doritoare
De dragoste, de dor și de iubire,
De liniște și pace, făr’ oprire.
Și de-i vedea că încă lăcrimează
Și inima din dânsul îmi oftează,
Să știi c-al tău cuvânt l-ai nimerit
Și cela suflet încă necăjit
L-ai alinat în clipa de durere
Și din amar făcutu-l-ai de miere.
Ai vrea să fii așa? fii tu cel care
Îmi fi-va slugă-n rând la fiecare,
Dând de la el iertare necerută,
Iubire fără margini, ne-ntreruptă,
Și-o fi închinător pe la icoane,
Cu gândul ne-ntrerupt la Tine, Doamne.
Atuncea poți să scrii în adevăr
Din simțurile tale-n fir-a-păr,
Atuncea ai la celălalt crezare
Și-al tău cuvânt pătrunde-n fiecare
Și-i fi în toate celea-nvrednicit,
Să dai ce ai din tine, fericit.
Nu aștepta de loc vre-o mulțumire,
Ti-i mulțumi c-ai dat în bucurie
Și că al tău cuvânt a fost primit
De-un suflet neștiut ce la dorit,
Să-i stâmpere arsura unui dor,
Să facă o zi bună, tuturor.
*
Și eu încerc a face cu noroc
Vă fie a-voastră ziuă arsă-n foc.
Să dai fără să ceri e-o faptă bună
Ce-ncet, încet, în timp mi se adună
Și-atuncea ești deplinul mulțumit,
Că versul tău a fost, bine primit.
COVOR DE FOȘNITOARE FRUNZE
Covor de foșnitoare frunze,
Îmi arămesc încet cărarea,
De-acum veni-vor tainic muze
Mi-aducă-n suflet, alinarea.
S-a dus arsura verii care
Topitu-ne-a în caldul ei,
De-am stat mai mult pe la umbrare
Ascunși de fața dumneaei.
Vin ploi de-acum, ca altădată,
Plângând în scocuri ruginite,
Și-un vânt subțire care-mi cată
Culcuș prin locuri mai dosite.
Nu-i glas de păsări ca odată
În cea poiană desfrunzită,
De-aceea dânsa-i întristată
Că iar rămas-a părăsită,
De-a sale mândre cântătoare,
Ce-n tril ades mi-o alintau,
De floarea ce-i dădea culoare,
De cei copii ce-o căutau.
*
S-a dus o vară, vine-o toamnă
Și-o iarnă ce-i pe-aici, pe-aproape,
Supus mă-nchin la tine doamnă
C-ai must dulciu pentru agape,
Și coșuri pline cu bucate
Să ne-mbunezi clipita vieții,
Ca să uităm de tot și toate
Când bruma și răcoarea ceții
Ne-aduce-aminte…că e toamnă,
Distinsă, venerată doamnă.
——————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Octombrie 2019