Adaugă titlu

Veni-va lege nouă pe Pământ! 

 

Că suntem MULŢI ne strigă-n gura mare

Și că AICI sub soare nu-i LOC pe pământ

Războaie ar vrea să-nceapă, strigă TARE

Curând veni-va LEGE  nouă pe Pământ!

Voi cei MULŢI  nedoriti pricepeți îndată

Că vocea noastră-i UNA si n-o pot opri

Și GRIJA  zilnică ce-i tot mai  timorată

Cu alte  noi INVENŢII vor dori a asupri!

Și-n cimitire se-nmulțesc MORMINTE

Căci LOC sub soare NU E pentru toți

Dar sus în RAI  sunt locurile SFINTE

Ce-s pentru CEI BUNI ,nu-s pentru hoți

Și-n frica lor de LEGEA cea divină

Găsi-vor niste SCUZE jalnice de-atei

Voi să rămâneți DREPŢI și fără vină

Căci CEASUL morții sună pentru ei.

Și-n timp ce alte MOJICII prepară

Să facem PACE sfântă pe pământ

Domnul cel Sfânt din CER coboară

Ca sa ADUCǍ  lege nouă pe Pământ! 

Vânduți în mondială piață

 

Peste ape-nvolburate plânge sufletu-mi pribeag

Să mai cânte nu mai poate,  plânge-n van!

Și-n poiana ce odată  avea aerul dulceag

Plânge glia, plâng toți prunii, an de an!

La fereastră stă și-așteaptă o măicuță ostenită

Bolnavă și singurică, înc-un an și înc-un an

Sufletul să-mi fugă plânge către glia-nțelenită

Dar molima-n spate strânge.. ca un bolovan.

…

De departe STRIGǍ CERUL și cu îngerii în cor:

-Nu vă temeți de osânda ce-o trimite Dumnezeu

Ce faceți cu tot poporul și cu mamele ce mor?

(Și cu greața ce-i cuprinde râd c-un râs de cimpanzeu)

-Voi ce vindeți astăzi lumea,de o mamă-ați fost născuți

Nu vă plânge-n suflet gândul c-ați putea fi chiar și voi

Căci PUTEREA… astăzi râde… sunteți arhicunoscuți,

Dar de MÂINE , nu se știe… de-ți ajunge în nevoi.

Și-ntr-o parte-ntorc privirea,IGNORÂND întreg poporul 

Și tot râd c-un râs NEBUN,despre oameni,…despre viață:

-Doar o gloată de tâmpiți ce pe mări își plimbă dorul

 Să PRICEAPǍ că-s vânduți, într-o mondială piață!

Până când ?

Cât să mai îndurăm o nedreptate

Și cât să mai urcăm pe contrasens?

Căci judecata lumii-i o cetate

Închisă-n turn c-un unic sens!

Cât crezi ca-i negura mondială

Și până când să ne tot injosim

Acceptând o minciună globală

Tu, Doamne, spune Până când ?

PORȚI ÎNCHISE 

Pleacă la ceruri sufletele toate

Căci molima-i culege din mers

Și nimeni s-o oprească nu poate

Plângem și ne rugăm în vers

Bolnave minți întoxică poporul

Vor taxe pentru aer să plătim

Departe mamelor le plânge dorul

Și-n singurare vor ca să trăim

Degeaba-nchideți porți cu zale

Ne-nchideți trupul între ziduri seci

Dar sufletului nu-i poți sta în cale

Și zburdă pe-ale Universului poteci

Nu-s lanțuri ca să ne legați credința

Nici înfierați în beciurile reci

Sunteți doar zmei ce-și vând neputința

Și-n gândurile voastre-s monștrii,zeci

Ironică vioară   

Ironica vioară cântă afon

Se-ndeamnă să mai cânte  un ceas

Și zgârie a sufletului patefon

Căci a pierit iubirea ce-o avea în glas.

Din false prietenii-ndulcite,

Cu vorbe fabricate în catren

Se cern doar notele tocite

Restul plecate-s cu alt tren

Căci și succesul astăzi doare

Pe cei ce-n suflet sunt haini

Și pier vorbele înfloritoare

Ce le donau printre străini

Și-adorm veștede griji în umbră

Și ceasul bucuriilor le tace

Se-așterne praf în pacea sumbră

Ironica vioară tristă zace.

Neputincioși și lași         

Războiul voințelor se aprinde

Doldora sună galbeni în buzunar

Iar bogăția vrerea o cuprinde

Și moare vitejia celui temerar

Libertatea-i pusă-n lanț de pace

Cu zale de cuvinte stă legată

Și luptă greu credința care tace

În sufletele triste,speriată

Dreptatea-i strâmbă pentru nevoiași

Și-i o croială dreaptă pentru farisei

Suntem doar bieți neputincioși și lași

Și-n jugul nedreptăților zâmbim atei.

TEMELIA VIȚELOR ÎMPĂRĂTEȘTI 

  

Din alte lumi o să răsară bucuria

Din vremi ce nu-s trecute prin nevoi

Veni-vor soarele și trăinicia

Să vă sclipească peste nori și ploi

Răbdare frați români,răbdare!

Căci ceasul vieții nu-i trecut

Acolo fi-va dulce sărbătoare

Acolo-n Raiul țării de demult

Veni-vor vremuri fericite încă

Și vor sclipi în razele domnești

Frumoasa ie românească-i,stâncă

La temelia vițelor împărătești.

Răscoala sufletelor  

Trăim aievea un coșmar nedrept

Pe care minți bolnave ni l-au hărăzit

Nu-i drept pe lume s-ai o rană-n piept

Doar pentru că-n modele tu ai năzuit

Născuți suntem în timp nepotrivit

Secera nepăsării-i dezgropată

Ce-aveți cu noi? Voi n-aveți niciun drept

Să faceți gropi cu moartea pe lopată,

Se-ndeamnă cerul la răscoală

Și nedreptatea n-o poate răbda

Trezind și morți și cei căzuți în boală

Și mii de voci se-aud într-o vestire

Vin,vin , se-apropie  strigând

Pentru cei vii  amorțiți în neștire

Vin să ne-nvie  pe pământ!

FULGI ÎNARIPAȚI DE DOR    

Păzind  o flacără ce arde

Văd pași de înger în eter

Mă-ndrept ușor și văd petarde

Mici licurici pășind spre cer

Se duc râzând spre veșnicie

Suflete prinse-n dans de-argint

Acolo-i vals și-i pură dărnicie

Și grăbesc pasul într-un sprint

Mă-ntreb de-s vie ori de-s trează

Visez,ori nu? Oare-i adevărat?

Și-mi strig conștiința brează

Și sufletu-mi atat de-mpovărat

Și-n flacăra ce-ncet se stinge

Luminile adorm ușor…

Și-mi pare frig și-n suflet ninge

Cu fulgi înaripați de dor!

Aripa sufletului nu o puteți reteza

Chiar de-om pleca spre nemurire

Spre Rai să ne urmați nu-ți cuteza

Acolo unde-i blândă pace și iubire.

Judecata din urmă 

Judecata din urmă o să vie

Pe cerul nedreptăților lucind

Și-acolo jale cruntă o să fie

Mișeii-n întuneric buimăcind

Cu zbice împletite-n răutate

Ați ticluit distrugerea masivă

Ați picurat cu rău incet în rate

Peste populația stând  pasivă

Din toate legile cele făcute

Vă faceți scuturi pentru voi

Râuri devin lacrimi durute

Ce-n șiroaie curg către voi

Dar nu vă pasă triste umbre

Căci n-auziți decât ce-i vrut

In  nopțile ce-s reci și sumbre

Voi din arginți vă faceți scut

Și curge nepăsarea-n valuri

Se-adună peste voi comori

Poporul spulberat pe maluri

Respiră prin tulburați pori

Pleacă rând pe rând sărmanii

Spre cerul păcii ca să-nvie

În van cred să scape hoțomanii

Judecata din urmă o să vie!

Poezii razvratite MIHAELA CD

romanul : Vanda, între Dorință și Rațiune,  autor: Mara Popescu -Vasilca

Cartea  ”Vanda, între Dorință  și Rațiune” ce poartă  semnatura  îndrăgitei  scriitoare canadiene de origine română Mara Popescu Vasilca ,este  un roman  cu o construcție psihologică impresionantă care face parte din colecția ”Dragostea arză-o-ar focul”

Cu o tematică mereu de actualitate, extrem de profundă și interesantă, romanul dezvăluie cititorului  frenezia trăirilor în căutarea  fericirii! Cu toții căutăm fericirea, cu toții ne dorim să gustăm și să savurăm din plin aroma fericirii! Unii dintre noi o căutam o viață  întreagă, alții o găsim și nu știm  să o păstrăm,  deseori scăpând-o printre degete,  dar oare câți dintre noi o găsesc, o apreciază și știu să o păstreze  și să  o prețuiască din plin?

Desigur, fericirea trebuie îngrijită, la fel ca și iubirea, la fel ca și sănătatea! Fericirea nu vine pur și simplu, nu este un dar care cade din cer,  trebuie căutată, trebuie dorită  și mai presus de toate, creată.  Trebuie să vrei, să îți dorești și să lupți pentru fericirea ta, apoi să știi să o întretii, să o aperi,  și să o păstrezi ca pe o nestemată în cutia de valori a ființei tale!

Romanul o are în  prim plan pe Vanda, o femeie frumoasă, inteligentă, seducătoare și plină de feminitate care își caută fericirea.Cu ajutorul scriitoarei Mara Popescu Vasilca intrăm pas cu pas în sufletul și în viata Vandei, ajungem să o cunoastem, să o înțelegem și  să  trăim  viata ei  pe parcursul citirii romanului.

Absența  mamei în copilăria Vandei își pune amprenta pe viața, destinul și sufletul ei ce trece printr-un amalgam de sentimente,  iubire, bucurie, dorință,  trădări,  regrete și întrebări. După o căsnicie eșuată în care s-a simțit  încătușată, aceasta își redescoperă  eul său  feminin, căutând cu ardoare o confirmare a senzualității sale feminine. simțind nevoia eliberării și descătușării sentimentelor, a dorului, a trăirilor, a simțirii sublime.

De profesie psiholog, ea își ajută pacienții să își gestioneze viața,  dar întâmpină dificultăți în a-și gestiona propria viață sentimentală  și a găsi cheia potrivită spre a deschide zăvorul pe calea fericirii și a împlinirii propriilor așteptări.  Viața îi  oferă oportunități și capcane,  obstacole pe care trebuie sa le treacă,  vâslește cu tenacitate și abilitate prin furtunile vieții pentru a răzbate și a dobândi premiul mult râvnit, fericirea. Pentru că fericirea nu vine gratuit, nu vine ușor și ea este conștientă  de asta în căutările sale, de aceea nu cedează și nu renunță. Viața este mai complicată decât credea, găsirea fericirii este o luptă, un joc de noroc în care pierzi sau castigi.

Scriitoarea descrie cu o extraordinară  acuratețe  atât trăirile sale interioare cât și  confesiunile pe care ea le face cu o sinceritate absolut uimitoare. Fără a stiliza sau a încerca să o coloreze într-o lumină favorabilă  scriitoarea o prezintă pe Vanda, cu ghidușiile, micile răutăți și  invidii de copil, cu gândurile ei de femeie matură care știe ce vrea, care nu rămâne indiferentă provocărilor pe care le întâlnește, traind cu pasiune fiecare clipă de dragoste si considerând că fiecare iubit este darul lui Dumnezeu, un semn al destinului sau un noroc.

Scriitoarea Mara Popescu Vasilca cu stilul său inconfundabil, dă culoare locului unde se desfășoară acțiunea fiind atentă la fiecare  lumină, miros, impresie,  descriind în detaliu orașele, țările, pe unde se plimbă Vanda , casele, restaurantele, barurile și hotelurile oferind  astfel  cititorului șansa  să vizualizeze  cu exactitate grandioasa  scenă  pe care se desfășoară acțiunea romanului.

O multitudine de personaje  își fac loc  pe scena  romanului, trecându-ne  prin stări și trăiri diverse de la extaz  și bucurie, la suspans, tristețe și lacrimi. Scriitoarea reușește cu o măiestrie desăvârșită să  contureze personajele să le creeze  profilul psihologic și să le plaseze rând pe rând în  viața Vandei  sau în secvențele de confesiuni ale personajelor. O scenă deosebit de emoționantă  la care cititorul nu poate să  nu lăcrimeze  este întâlnirea  Vandei cu mama sa .Deși  pentru unii reacția firească la care s-ar fi așteptat din partea Vandei ar fi fost  să o judece, să o apostrofeze adresându-i reprosuri pentru că a lipsit din copilăria ei,  scriitoarea o prezintă pe Vanda  bucuroasă și înțelegătoare, gest ce dezvăluie caracterul empatic si plin de bunătate, maturitate, acceptare  si întelegere. Divinitatea este prezentă  în roman  sub forma comunicării  directe prin rugăciune, Vanda  apelând la Dumnezeu în diverse ocazii, rugându-l,  cerând și implorând salvare în situații limită.

Detaliile din viețile personajelor, fiecare cu convingerile sale, care se succed într-un ritm amețitor,   au menirea de a-i înțelege mai bine,de a ne forma o  judecată proprie și a găsi  un răspuns  la întrebarea evidentă ”De ce?”   Fără să îi scuze  scriitoarea  le dă ”dreptul” să se explice singuri, să  se confeseze  acordându-le cuvântul rând pe rând într-o succesiune de  relatări directe , monolog sau confesiune.  Această abordare  nu face decât să apropie și mai mult cititorul  de personaj  acordându-i toată atenția la fiecare gând, trăire și  sentiment  exprimat.

Scenele de dragoste sunt foarte atent clădite, cu senzualitate și cu eleganță, nelăsând  cititorului nici măcar o dâră de vulgaritate, fiind  evidențiată doar frumusețea dragostei, a bucuriei trupești pe care  o îmbracă intr-un voal  de senzații  eclatante, pasiune, dorintă  și  romantism. Unul dintre  aspectele  care apare frecvent în carte, este sintagma ” în mâinile lui”  asta însemnând că Vanda caută  stabilitate, un bărbat  căruia să se poată dărui  total și definitiv căruia să își pună viața toată ”în mâinile lui”

Vanda caută  să afle care este secretul succesului surorii sale  care a reușit pe toate planurile,  personal, sentimental  și profesional și crede că acesta se datorează  cărții ”Destin  și Diamant” pe care o citise , o carte  despre  principii, succes și destin dar mai ales  despre  caracter, un caracter de ”diamant”. Această carte există în realitate și este  scrisă  chiar  de soțul autoarei , George Vasilca, despre care dă detalii biografice  reale, făcând astfel  cititorul  să creadă și mai mult în povestea  romanului.Scriitoarea  nu îl dezamăgește nici de această dată pe cititor  și îi oferă  bucuria  mult așteptată a happy end- ului  ca un dar prețios de final.

Mara Popescu Vasilca are dreptate, ”viața  este complicată ” și toate încurcăturile și  labirinturile emoționale prin care ne poartă  cu atâta profesionalism autoarea, ne fac să apreciem și să fim mai fericiți cu viața noastră,  pentru că, încă o dată subtil și  fin, fără să ne dăm seama, scriitoarea ne dă lecții de viață!Pentru că destinul dar și principiile  de viață sunt  specifice fiecărui individ, la fel ca și nevoia de iubire, de dragoste  împărtășită și de  atașament, lecțiile de viață pe care  le primim  tind să ne facă să  ne descoperim pe noi înșine, parcă mai buni, mai norocoși și mai fericiți

Clădirea atentă a romanului”Vanda, între Dorință  și Rațiune” prin  bogăția evenimentelor,profilului psihologic al fiecărui  personaj și multitudinea personajelor dar și al  evantaiului emoțional dăruit cititorilor,  fac din scriitoarea Mara Popescu Vasilca un romancier de excepție care ne uimește prin profunzime și meticulozitate și care, va dărui cu siguranță și alte romane la fel de valoroase  literaturii contemporane.

Mihaela CD

Membru al Ligii Scriitorilor Români

Membru al Uniunii Scriitorilor din Canada

Ursula, o mamă judecată de copii

autor Mara Popescu Vasilca

Gustul binelui pe buze

recenzie de Mihaela CD

 Cartea ”Ursula, o mamă judecată de copii” este cel de-al șaselea roman publicat în 2020 la Editura Izvorul Cuvântului  din București, care face parte din colecția ”Dragostea arză-o-ar focul”, și care reprezintă o colecție extraordinară de romane  despre femei și pentru femei  cu subiecte diferite, cu personaje diverse dar care la un moment dat  au toate un punct comun, fierbinte, care arde:  Dragostea!

Aflată la o  vârstă matură, a celei de-a doua tinereți, doamna Mara Popescu Vasilca brodează în romanele sale personaje  și povești trăite sau povestite de cei din jur  cu firul de aur al priceperii, imaginației și creativității sale debordante într-o țesătură de o excepțională calitate ce îmbină  experiența  sa de viață cu înțelepciunea dobândită  oferind cititorului adevărate lecții de viață. Astfel cititorul  colecției ”Dragostea arză-o-ar focul” pe lângă plăcerea absolută a lecturii se va simți câștigat, îmbogățindu-se cu o experiență de viață parcă  trăită  chiar de el substituindu-se  în pielea personajelor și primind subtil o înțeleaptă lecție pe care o va adăuga în bagajul său valoric.

Cartea ”Ursula, o mamă judecată de copii” reprezintă o uluitoare lecție de viață, ce împletește  într- un buchet vast,  sentimente, trăiri și frământări învelite în voalul  opac al prejudecății,  dar și o analiză perpetuă a propriei conștiințe . Deși subiectul cărții are o latură profund moral-creștină și una profund meditativ-psihologică, cartea te cucerește  încă de la început, fiind  ușor de citit, adresându-se cititorului universal într-un limbaj  deloc sofisticat care te ajută să o parcurgi filă după filă.

Autoarea ne invită în sufletul răvășit al unei femei lovite de soartă, Ursula, care forțată de împrejurări nefaste ajunge să își calce în picioare propria conștiință vânzându-și trupul  pentru a supraviețui și a-și crește cei trei copii. Cel mai aprig judecător al  faptelor sale reprobabile este propria-i conștiință  care o mustră neîncetat.Cu toate că Ursula se simte cumplit de  vinovată și chiar se auto denigrează, dragostea maternă răstoarnă  munți  și reprezintă o puternică motivație pentru a învinge orice, trecând  peste rețineri, vijelii  și suferințe. Evident  această mamă are un caracter atât de puternic încât luptă chiar și împotriva propriei conștiințe, urmărind doar scopul care o motivează.

Deși nu o scuză pentru faptele sale, scriitoarea ne prezintă subtil motivația, situația  ei atât din punct de vedere social, moral, intelectual, cultural cât și familial. Deși este o femeie de la țară, fără studii, săracă, bătută de soartă trecută prin greutăți și părăsită cu 3 copii, aceasta  nu  își abandonează copii  și nu renunță, la a lupta cu viața  prin orice mijloace. Având o inteligență nativă aceasta știe cum să își educe copii, să-și protejeze copiii ani la rând, știe cum să își investească banii câștigați, știe să se autoeduce  atât comportamental, profesional , urmând liceul și apoi o facultate cât și  vestimentar, având gusturi alese și  știind să  își aleagă potrivit ocaziei îmbrăcămintea.

Scriitoarea Mara Popescu Vasilca  reliefează  foarte bine comportamentul uman care tinde sa pună rapid o etichetă și să acuze pripit  fără să pătrundă adânc în tainele complexe și întortochiate ale cauzelor, observând doar efectul , deseori orbiți de preconcepții, de judecată societății sau chiar de îndoctrinare.

Fără să vrem și chiar fără să știm, toți suntem uneori  judecători ai clipei, rod al propriilor valori și ale propriilor convingeri, etichetarea comportamentală  fiind cel mai des întâlnită.

Jonglând  printre  personajele sale  aflate în diverse ipostaze, autoarea  realizează  cu măiestrie profile psihologice atât masculine cât și feminine care iubesc, trădează și iartă. Fără să ne dăm seama,citind cartea  ajungem să  ne transpunem  în pielea personajelor și să-i înțelegem, să-i compătimim,  să-i iertăm și să ne bucurăm alături de ei. Calitatea extraordinară și amprenta unică a scriitoarei Mara Popescu Vasilca constă tocmai  în filigramarea atentă a personajelor și prezentarea acestora într-o lumina blândă,  evitând să-i judece! Ea imprimă suflul blândeții, cu care înmiresmează întreaga poveste, împreună  cu acceptarea, respectul, răbdarea și speranța!

Cartea scoate în evidență un mare adevăr potrivit căruia  în fiecare om  oricât de rău  ar părea la prima vedere  există și ceva bun! Depinde de noi dacă vrem să vedem și latura pozitivă sau dacă suntem dispuși  sau capabili să descoperim și acea parte.Tocmai acea parte pozitivă  o descoperă scriitoarea Mara Popescu Vasilca  în personajul Ursulei, arătând câte calități poate sa aibă totuși un om care greșește. Datorită scriitoarei Mara Popescu  Vasilca  înțelegem rolul absolut magnific al  cunoașterii acea cupola care se deschide și ne luminează universul, aflăm rolul majestic al comunicării care rezolva și aplanează conflicte, înțelegem rolul sacru al familiei care unindu-se devine  mai puternică, de nezdruncinat și  pătrundem în cotloanele nebănuite ale dragostei și ale iubirii necondiționate.

Autoarea,  pe tot parcursul cărții  însoțește cititorul cu un pozitivism magnetizant și o speranță  că lucrurile se pot îndrepta spre bine. Demn de admirat este faptul că  această carte reprezintă și  o pildă convingătoare  pentru  cei care se confrunta cu situații ce par fără ieșire  sau cu o auto judecată  drastică a conștiinței crezându-se suflete pierdute, dar  iată că scriitoarea Mara Popescu Vasilca  le  dovedește că întotdeauna  există o ieșire.

Scriitoarea  Mara Popescu Vasilca  este creștină  și credința sa în Dumnezeu  nu este ascunsă cititorului ci dimpotrivă  îi este relevată cititorului prin mici  rugăciuni, exemple creștine, pasaje din Biblie și pilde. Învățătura moral creștină  nu este impusă  și lasă cititorului  chiar o poartă deschisă  ca sa observe  singur ca se poate trăi și fără morala creștină dar că, mai devreme sau mai târziu, tot  vine o vreme în care tu singur iți dorești  sa-ți întorci  fața spre Dumnezeu. Uneori,  chiar dacă divinitatea  își face simțită prezența în viața ta, știi, simți și totuși ignori, parcă refuzând să te gândești,  însă tocmai pentru că Dumnezeu există, în clipele cele mai grele EL este alături de tine  și face chiar miracole la care nu te aștepți.

Pana scriitoarei seamănă iubire și pace chiar și în cele mai  ciudate situații , iubirea de semeni, iubirea de aproape, respectul pentru biserică,  iubirea de părinți,  milostenia, generozitatea,  etc, făcându-ne să înțelegem cât de important este acest sentiment IUBIREA! Omul este clădit să  se hrănească  cu iubire și  are nevoie de iubire! Personajul principal Ursula, își găsește sensul adevărat al vieții prin iubire, atunci când  primește iubire pentru ca odată cu aceasta începe să se ierte pe sine, să  se accepte, să se aprecieze și să dăruiască iubire la rândul sau  fără a-i mai fi teamă că va fi rănită.

Mara Popescu Vasilca își alege elegant cuvintele, care curg precum niște izvoare limpezi, fiind  foarte  atentă la estetică și la detaliile pe care le clădește cu  iscusință, ca  să asigure o vizualizare imaginativă a scenelor în mintea cititorului. Scenele de dragoste  pe care le prezintă în romanul ”Ursula, o mamă judecată de copii” sunt pline de delicatețe, evitând vulgaritatea, folosindu-se precum un dirijor de bagheta  sa magică, sunetul iubirii izvorăște din puterea instrumentelor pe care le folosește, cuvinte gingașe așezate cu priceperea magicianului  care vor  dezvolta apoi  intuitiv filmul ce se va derula în imaginația cititorului.

Evenimentele se succed cu repeziciune, creând ipostaze din cele mai interesante, răsturnări de situații și întâmplări neașteptate  iar cititorului îi este stârnită curiozitatea și îi este ținut treaz interesul de a continua lectura pentru că  încă de la început i-a fost imprimat  acel timbru radiant de speranță, acea dorință subtilă de întoarcere  către divinitate,  așteptând  să se întâmple un miracol.

 Cartea ”Ursula,  o mamă judecată de copii” este acel roman în care plângi și te bucuri cu personajele,  romanul pe care nu poți să-l lași din mână  sperând într-un final pozitiv. Doamna Mara Popescu  Vasilca nu vrea  sa își dezamăgească  cititorul care are o dorință aproape organică spre un final fericit și bineînțeles îi oferă într-o explozie  de bucurie  acel ”happy end în full”rezolvând toate problemele povestii.

Scriitoarea Mara Popescu Vasilca este o persoană de o fină eleganță,distinsă  și rafinată, plină de energie pozitivă și cu o sete extraordinară de creație care se află  într-o perioadă extrem de prolifică! Ea are un suflet inocent, plin de iubire pentru cei din jur, plin de dragoste  și bunătate, iar scrierile sale  poartă  un suflu tineresc,  proaspăt  și vesel cu care își impregnează cărțile într-o manieră  autentică și originală.

Autoarea, deși  are o experiență respectabilă în școala vieții și este o persoană  plină de ințelepciune, ea nu impune în romanele sale aceste lecții  de viata ci le sugerează foarte subtil  și  abil  cu un talent scriitoricesc rar întâlnit. Aceasta lasă viitorimii  un roman plin de invataturi. Una dintre acestea este  de a  nu-ți judeca părinții pentru că doar ei știu cum te-au crescut, respectul pentru truda și sacrificiile părinților este sfânt orice ar fi! O altă învățătură  foarte importantă  este aceea că  morala creștină  nu înseamnă îndoctrinare  ci mai degrabă iertare și acceptare, în acest sens chiar și preotul poate sa greșească interpretând  scrierile biblice.Caracterul unui om și personalitatea sa sunt două lucruri diferite, iar omul se poate schimba se poate îndrepta se poate autoeduca chiar dacă a greșit.

Am citit romanul în câteva ore fără oprire,  mânată de o nestăvilită poftă de a afla ce se întâmplă mai departe, acest lucru înseamnă ca și eu asemeni altor cititori am fost sedusă de scriitura doamnei Mara Popescu Vasilca, o scriitură blândă, caldă, fermecătoare  și convingătoare  care pune  suflet, pricepere și eleganță în firul poveștii  care ne surprinde!

Cu  mult tact și finețe  scriitoarea  ne conduce spre esența din care izvorăsc scrierile sale sclipitoare și înțelegem într-un  sfârșit, pentru ca la finalul  lecturii romanului simțim  că persistă insistent gustul binelui pe buze, aroma bunătății și  a dăruirii de bine, a îmbunării, a umanizării și a înțelegerii spiritului divin care nu are alt scop decât făurirea de bine!

Într-o lume tulbure în care valorile  morale ce le credeam sacre, de neclintit și sfinte sunt date peste cap și dezumanizarea a devenit o armă împotriva umanității, scriitoarea  Mara Popescu Vasilca vine  să împartă prin  blândețe și bunătate  lecții de viață  care ar putea salva. Este strigătul mut și răgușit al nostru al tuturor, al părinților, al celor ce asistăm neputincioși la distrugerea valorilor sacre și care  așteptăm un miracol sau o chemare la luptă!Mara Popescu Vasilca a început deja lupta  cu singura sa armă, o armă magică, a penelului îmbibat în cerneala iubirii de oameni!

Recomand cu tot sufletul  această extraordinară carte ”Ursula, o mamă judecată de copii” ce reprezintă un  valoros tezaur literar și un far moral, ce va lumina și va dăinui cu siguranță peste vremi și va servi ca moștenire generațiilor viitoare! Citind această carte vă veți simți mai bogați, mai liberi de prejudecăți, mai încrezători  și mai fericiți cu propria viata!

Îi urez distinsei  doamne, scriitoarea Mara Popescu Vasilca multă putere de muncă și  energie creatoare ca să ne încânte  mulți ani de acum înainte, cu noi și  minunate povești  de viață ! Așteptăm cu mult interes noi  romane la fel de valoroase!

Mihaela CD

membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, TWUC

Presedinte World Poets Association Canada

membru  LSR -Liga Scriitorilor Romani

Responsabilitatea scriitorului de azi pentru generatiile de maine

”Tu ești muritor dar realizarile tale  pot fi nemuritoare”

Mihaela CD -Uneori elefantii zboarăÎntr-o  lume tot mai bolnavă și mai deposedată de valori fundamentale, asistăm neputincioși și ne intrebăm până unde Doamne? Până când? Valorile familiei fundamentale ca și nucleu de bază al societății sănătoase precum și valorile moral- creștine sunt aruncate in hăul globalismului de dragul universalismului prost ințeles. Serpentina decadenței  coboară mai mult decât ne-am fi putut imagina ingurgitând tinerele generații absorbite de culorile vii ale ecranelor. Acum mai mult decât oricând  scriitorii poartă responsabilitatea  educării noilor generații, a transmiterii valorilor , a predării ștafetei graiului si scrisului românesc celor ce ne vor succede. Să fii scriitor nu înseamnă doar să scrii, să umpli foi anapoda la întâmplare… categoric nu!Dacă  prin ceea ce scrii nu transmiți ceva valorizant pentru cel care citește  ai scris degeaba!  Fie că sunt aforisme, snoave, amintiri, un eseu, un roman sau o poezie,  toate trebuie să aibă un nimb valoric care să transmită ceva cititorului.În sufletul  scriitorului se afla un război de gânduri, un uragan de trăiri,  sentimente pe care le așterne mai ordonat (sau nu) într-o scriitură care trebuie să aibă un sens. În fond scrisul este o formă de comunicare, nu?  Dar dacă nu comunici nimic? Sunt foarte multi  scriitori/poeți  care au primit acest har  al scrisului fără să îl ceară din dar ceresc sau universal și care scriu magnific, cu o pană divină, fără  prea mare efort,  pur și simplu împinși de cosmicitatea interioară  care s-a născut în sufletul lor la un moment dat. Aceștia sunt aleși și scriu  ceea ce universul le transmite prin gânduri.

Citesc zeci de scrieri în fiecare zi și  sunt uimită cât de multă esență există în ele cât de valorizante sunt si cât de mult inseamnă pentru literatura contemporană!  Ce-i drept  sunt și foarte  multe scrieri  pe care cititorul nu le poate descifra pentru că acestea nu reusesc să transmită un mesaj . Acesta este punctul  pe care doresc sa pun accentul. Recitiți dragi  scriitori  ceea ce scrieți și  vedeți dacă ați reușit să transmiteți  un mesaj! Scrierile noastre trebuie să aibă un fir, un  izvor de înțelepciune, o morală. Trebuie să fim  conștienti că suntem ultima baricadă iar rolul nostru este astăzi  mai important decât  credeti!   

 Vremurile s-au schimbat, se citește tot mai puțin și totuși  se scrie tot mai mult,  de ce?  Scrisul a ajuns o formă de eliberare, de decantare a propriilor trăiri,  dar nu tot ce se scrie  se poate șipublica! Multe dintre acestea arată ca niște jurnale intime cu nuante psihologice. V-ați întrebat câți dintre cei care scriu citesc mai mult decat ce scriu ei?  Aici este problema cea mai gravă a societății de azi. Suntem prea ocupați  de  eul  nostru fără să mai privim în jur.  Prin lectură  ne putem educa, putem învăța sau aprofunda ceea ce cunoaștem deja. Citind cărți descifrăm taine, aflăm lucruri noi, ni se deschid uși  spre a  gusta din experiențele trăite de alți oameni, devenim mai buni și mai înțelepți. 

Tocmai  pentru că se citește tot mai puțin  cred cu tărie că noi, scriitorii care publicăm, purtăm o mare responsabilitate pe umeri și anume aceea de a transmite prin scris cititorului  mesaje reale,adevărate,  pozitive  care să-l  îmbogățească, să îl valorizeze, să-l ajute  să se auto valorizeze. Arta și literatura au fost cele care  au salvat multe suflete în vremurile cele mai grele. Eliberarea sufletului  aflat în chingile strânse ale răutăților si necazurilor de tot felul  pe care le înfruntăm în ziua de azi, se  poate face transmițând mesaje pozitive, gânduri optimiste, valori  morale, învățături și valori creștine căci pana scriitorului  este arma sa cea mai de preț! ”Entuziasmul este contagios, dă-l celor din jurul tău  ca să te poată imprumuta la nevoie”

Mihaela CD -Uneori elefanții zboară Mihaela CD Liga Scriitorilor Români Uniunea Scriitorilor din Canada TWUC Președinte World Poets Association Canada 

UN REGAL FĂRĂ EGAL!

29 august 2021: zi de mare sărbătoare, religioasă, de suflet, de românism. Ziua limbii române din acest an a constituit un excelent prilej de a pune în valoare, o dată în plus, talente românești, aflate la vârsta adolescenței sau dimpotrivă, la cea a senectuții, într-o gală de zile mari.

Aflată deja la a doua sa ediție, Gala artelor, organizată de inimoșii Johnny Ceatlos Deak și Mihaela CD, s-a vrut a fi un moment de recompensare și de punere în valoare a tuturor celor care, prin talentul lor, au adus, în ultimul an, un plus de strălucire și de imagine  comunității românești din Montreal.

Sub egida editurii Globart Universum, editorul Johhny Ceatlos Deak și autoarea Mihaela CD au reunit în lumina reflectoarelor zeci de personalități talentate, de la adolescenți cu voci superbe până la artiști plastici, muzicieni, poeți și scriitori deja consacrați, care ne fac cinste și care, prin aportul lor, duc mai departe dulcele grai românesc și frumoasele tradiții românești.

Evenimentul a beneficiat, printre altele, de încântătorul decor al Domeniului Roman, de la Berthieville, unde patronul locului, Mihai Roman, s-a dovedit a fi o gazdă desăvârșită în acest „colț de rai românesc”, după cum foarte inspirat l-au numit Mihaela CD și Johnny Ceatlos Deak, amfitrionii întâlnirii.Artiștii invitați la Gala artelor au primit premii și diplome de excelență pentru eforturile lor de a pune în valoare talentul românilor pe parcursul anului trecut, într-o perioadă extrem de dificilă și de restrictivă. Și totuși, românii nu au abandonat. Cei mai mulți dintre ei au încercat și reușit, chiar și în vremuri de pandemie, să țină treaz spiritul românesc, în cele mai frumoase ipostaze ale sale: prin muzică, pictură, poezie.Pe parcursul a aproape 5 ore, am asistat la un adevărat regal cultural, unde cei prezenți s-au bucurat, au aplaudat, au dansat și într-un final au petrecut într-un stil autentic, românesc, de neuitat.

Cu aceeași ocazie, autoarea Mihaela CD a lansat 2 cărți de poezie, iar editorul Johnny Ceatlos Deak a propus cititorilor o antologie ce reunește peste 200 de autori, poeți și scriitori români din diaspora, în 5 volume, ediție de lux, tipărită în condiții grafice deosebite.

Felicitări, așadar, gazdelor, pentru efortul gigantesc de a organiza un eveniment de o asemenea amploare, pentru reușita de excepție de a reuni, pe aceeași scenă, 3 generații de artiști minunați, de români care fac cinste comunității noastre, dar și pentru dorința de a pune la locul binemeritat, în ciuda dificultăților, limba și cultura română, chiar și la mii de kilometri distanță de țară.

Așteptăm cu drag și cu mare interes ediția a III-a, deja în pregătire!

A consemnatIoana Poenaru
jurnalist MONTREAL

DIALOG PESTE OCEAN…Într-o perioadă de arzânde frământări şi perturbări, fără precedent, ca urmare a crizei globale cauzate de pandemie, cartea Dialog peste ocean apare ca un dar miraculos, creat parcă să oblojească şi să aline, în forma unui grandios pansament universal ce se întinde între bătrânul continent şi tărâmul nord-american, printr-o „punte de poeme pentru suflet“.

Noul volum Dialog peste ocean vine să confirme, încă o dată, universalitatea dialogului literar care există dincolo de stiluri poetice şi dincolo de orice distanţe geografice.Autorii acestei cărţi, Mihaela CD şi Trandafir Sîmpetru, ne propun un dialog inedit în care se oglindesc două stiluri total diferite, dar care se lasă purtate de valurile lirice, înspumate şi zbuciumate ale aceleiaşi teme eterne, iubirea.Rolul benefic, solidarizant şi solidificator al punţii literare astfel create pune în lumină contextele şi experienţele cultural-istorice comune, aceste liante facilitante ale alianţelor literare transatlantice.

Prin cuprinsul său, cartea ,,Dialog peste ocean’’ pune la dispoziţia noastră şi ne oferă, spre cunoaştere şi interpretare, un spectacol contemplativ şi grandios ce se adresează, cu generozitate, sufletului şi inimii.Scriitura de maturitate a autorilor întruchipează vizionar beneficiile cuvintelor ancorate în nostalgica temă a iubirii, ce se armonizează prin schimburi interconectate în profunzimea fibrei iubirii.Minunatul dar pe care ni-l oferă autorii Mihaela CD şi Trandafir Sîmpetru, volumul ,,Dialog peste ocean’’ are trăsături menite să accentueze procesul vindecător cu rol protector al sufletului dar şi să permanentizeze prin viziunea atemporală.Cititorii au astfel şansa să descopere două ţesături literare de valoare, care prin rezonanţa şi impactul emoţiei create, colorează în reflexii strălucitoare apele oceanului literar ce le uneşte într-un dialog peste ocean unic, autentic, original!

Johnny Ciatlos Deak – Editor

As   vrea    pe   insula   iubirii

Sa   evadam   in   doi    iubite

Sa dansam valsul  nemuririi

Sa-l asortam cu clipe fericite

Si-un     pescarus   indragostit

Sa   stea  de   straja   la   hotel

Pazind  amorul cu dor impletit

Iubire  ferecata  intr-un  castel

 Cu raze de  alb  si  bleumarin

Pierduti   in   fire  de   nuante

Spre  cer  usor  in  ritm marin

Iubirea   noastra   sa  se-nalte

 Si marea cu-al sau val turcoaz

Atinga-ne cu matasea fericirii

Sa   ardem  intr-un  viu  extaz 

Intr-un hotel  pe insula  iubirii 

Despre scriitoarea Mihaela CD

Cuvânt înainte de prof Victor Manole

Despre scriitoarea Mihaela CD
Mihaela CD este o scriitoare canadiană de origine română,
sensibilă, romantică, care împleteşte cu măiestrie
sentimente, cuvinte şi expresii în versuri scrise cu vocaţia
poetului cu suflet de aur.
Natura sa poetică ne îndreaptă cu entuziasm spre creaţiile
sale, ce ne poartă cu sete de lume şi soare, într-un ansamblu
de trăiri şi gânduri, în lumina cuvântului scris cu
muzicalitate, în vers clasic.
Aflată în plină afirmare şi evoluţie artistică, practic,
scriitoarea îşi urmează firesc acest destin poetic, prin meritele
sale, fiindcă este prolifică şi extrem de talentată, lăsând
în urmă, de fiecare dată, supreme volume de versuri.
Citind toate volumele pe care le-a publicat până în prezent,
am observat că scriitoarea Mihaela CD este o gânditoare
a propriei sale existente, în jurul căreia construieşte.
Inima sa este bogată în imagini cu o capacitate de un vast
univers sufletesc, duios şi gingaş, iar versurile sale sunt pline
de puritatea graiului românesc şi încărcate de nobleţe.
Mihaela CD are o voce lirică plină de curaj în care iubirea
devine palpabilă, scrisă cu cuvinte cât o viaţă, într-o
remarcabilă reuşită. Ea face din iubire, cu măiestrie şi cu
satisfacţia sufletului curat, nestemate pe care le dăruieşte
cititorului. Superb este prea puţin spus, poeta se remarcă
printr-un stil propriu perfectat în vârtejul timpului cu talent
artistic în versificare desăvârşită. Genul său de vers
este bogat în metafore şi figuri de stil pline de patos.
Cântecele cu adiere lină a versurilor poetei aflate sub
semnul candorii pline de substanţă, înfloresc în puterea de
frumos a poetei care se dăruie sufleteşte plină de farmec şi

magie copleşitoare în volumul său Paşi de catifea. Asistăm
la un aplomb de versuri ce-ţi umple sufletul şi ca nişte
triluri de pasăre formează un madrigal liric.
Dacă ai privilegiul să citeşti volumul Paşi de catifea
scris de poeta Mihaela CD, vei observa că harul poetei
poartă cititorii emoţional şi estetic pe treptele şi versurile
unei anevoioase game şi ca sufletul poetei nu are hotare,
iubite cititorule, pentru că poeta scrie din suflet pentru
suflet, se îngemănează cu natura, cu lumina, şi se înveleşte
cu seninul, cu muzicalitatea interioară şi ingenioasa expresie
poetică, ce-i confirmă valoric starea de volum de
poezie pentru suflet.
După ce citeşti cartea ai un sentiment de regret că s-a
terminat aşa de repede fiindcă lirismul o caracterizează şi
îi conferă lauri binemeritaţi, deoarece cartea Paşi de catifea
este o capodoperă literară a poetei Mihaela CD.
Demersul său poetic confirmă adevărul potrivit căruia
cuvântul poetului arde cu veghe de stea ce trebuie aşezat
lângă suflet şi privit cu dor, volumul este un spectacol viu
unde visele sunt, trăiesc şi rămân întotdeauna, iar dacă ai
pierdut cartea Paşi de catifea, n-ai trăit!
Scriitoarea Mihaela CD rămâne pentru mine o permanentă
revelaţie, o fascinaţie şi o confirmare, iar pentru cititori,
o promisiune sigură, deoarece îşi asumă această calitate
în mod evolutiv cu fapte, cu trăiri, cu experienţe.
Recomand cititorilor cu căldură şi dragoste acest volum
excepţional de poezii Paşi de catifea, iar scriitoarei
Mihaela CD îi doresc ca bunul Dumnezeu să îi binecuvânteze
rodniciile pe ogorul literaturii române şi universale!

prof. Victor Manole
membru al Ligii Scriitorilor Români
membru al Asociaţiei World Poets Association

Sursa :https://poeziipentrusufletulmeu.com/2021/08/07/pasi-de-catifeadespre-scriitoarea-mihaela-cd/?fbclid=IwAR22_qv1QTpaeUiZxXeH7CObMqqvHkxjfM9HcktFl91B5A75C45wL5ZWEmE

  Pasi de catifea       

Văd pașii tăi cum repezi au trecut

Prin agonia frunzelor de toamnă

S-au tot grăbit…, nu i-a durut…

Că vine-o toamnă și-apoi altă toamnă..

Irepetabili zvelții pași de-atunci

Ai vrea să-i chemi însă nu-i chip

Trecut e timpul…, clipele adânci

S-au șters… ca valul pe nisip…

Căci timpul trece și nu iartă

Ce mult ai da să-l poți opri

Să poți întoarce această soartă

Și bătrânețea să o poți întineri

Și a venit din nou o toamnă…

Să vie încă multe după ea !

Azi numeri frunzele ce te condamnă

Să calci ușor… cu pași de catifea …

Suntem mai săraci 

Suntem mai săraci cu o clipă

Acel nimic care trece banal

Nu știi, nu o simți… o risipă

Neprețuită și-aruncată la canal

N-o vezi, nu te doare, nu-ti pasă

 Izvorul clipelor iti pare infinit

 Să-mprăstii clipe, inima te lasă

Tot pierzi,cheltuind necontenit

Si dăm clipe scumpe pe nimic

Ne agățăm intarziat de canoane

Bieti muritori ingroziti care zic

Cuvinte din vocale și consoane

Cu fiecare clipă care trece…

Oamenii-s mai săraci puțin

Si-odată sărăcitii o să plece

În lumea unde clipele se țin.