Uneori la anume opinii și observații pe care le fac, referitor la condițiile din România, primesc semne de aprobare, de îndoială sau îndemnuri critice. Pe toate caut să le primesc în chip pozitiv, ca fiind de bună credință, așa cum este și exprimarea părerilor mele. Dar cu uluire și cu sincer dezgust primesc o observație care sună cam așa; “nu îmi da mie sfaturi căci tu trăiești în afară țării”. Aici am inițial un sentiment de neputință, de zădărnicie; întâlnesc o minte opacă și care înlemnește.
Continue reading „Alexandru Nemoianu: Infinitus est numerus stultorum (Nesfârșit este numărul proștilor)” →