Perioada aceasta de pandemie mi-a adus aminte de un roman celebru scris de Zaharia Stancu. Mulţi români din generaţia mea au citit în comunism romanul „Desculţ”, care a apărut la sfârşitul anilor 40 şi s-a bucurat de un real succes la public, fiind o autobiografie lirică, un fel de bildunsgroman. A fost cea mai tradusă carte a unui autor român. S-a publicat în 24 de ţări şi a făcut furori în America latină. Întreaga carieră a lui Zaharia Stancu s-a construit pe acest roman de la umilul jurnalist şi poet la ditamai preşedintele Uniunii Scriitorilor, prieten cu Dej şi Ceauşescu. Ca elev de liceu i-am citit de vreo două ori romanul „Desculţ” şi sincer nu mi-a plăcut foarte mult, datorită lirismului exagerat, în contradicţie cu viaţa dură şi întunecată din România anilor 90. Copilăria lui Darie nu părea mai nefericită decât cea unui adolescent dintr-un cartier muncitoriesc comunist fără lumină, apă caldă, alimente de bază, televizor şi ciocolată. Plus imaginea cu ţăranii care purtau botniţe la cules de struguri zugrăvită de Zaharia Stancu părea neverosimilă. Bunicii mei care erau de la ţară îmi spuneau că nu exista aşa ceva în satul românesc interbelic. De altfel, laimotivul romanului era „Să nu uiţi Darie!”, care paradoxal se plia pe anii aceia nenorociţi şi plini de lipsuri a „epocii de aur” a sfârşitului ceauşismului. Nu puteam crede în lupta de clasă şi să acţionăm mental împotriva burghezo-moşierimii, când făceam temele în 1985 la lumina lumânării şi mâncam pâine mucegăită cu ceai în blocuri cu calorifere reci. Deci chiar nu vom uita ca adolescenţi anii aceia sinistri: „Să nu uiţi Darie” devenise pentru generaţia mea un memento anticomunist. Minciuna transcrisă în literatură de Zaharia Stancu cu boierii care puneau botniţă ţăranilor să nu mănânce struguri la „surechit” era neverosimilă. De altfel, Marin Preda ura acest paragraf din romanul „Desculţ”, care nu era proletcultist, dar păstra în linii mari direcţia realismului socialist al luptei de clasă şi a copilăriei furate de traume sociale după modelul „Mama” de Maxim Gorki. Scriitorul Marin Preda, fiind de la ţară, spunea peste tot unde mergea că în satul lui din Teleorman nu se puneau botniţe la ţărani de către latifundiari. „Ivirea „fenomenului“ în cartea lui Zaharia Stancu însoţită de laitmotivul respectiv n-au nicio legătură cu vreun „slogan de partid“: e un exerciţiu de memorie. În rând cu „sloganul“ vine, în interpretarea dlui Nencescu, episodul „incredibil“: culesul viei cu „botniţa“ la gură. Faptul e „incredibil“ şi în viziunea conjudeţeanului Marin Preda: inima are raţiunile ei pe care raţiunea nu le cunoaşte. Opinia celui mai iubit dintre pământeni este că detaliul respectiv, neverosimil, întunecă orizontul satului românesc aflat în Moromeţii sub lumina amintirii, a nesfârşitei „amiezi de vară“ şi a „timpului răbdător“. Botniţa „întinează“, în amintirea lui Marin Preda, universul luminos în care i-a plăcut să-i fixeze pe filozofii lui inteligenţi, veseli, plini de umor din Poiana lui Iocan. Însă cruzimea neverosimilă, chiar „sălbăticia“ respectivului căluş la gură, în fine, a „botniţei“ pecetluiesc universul oniric şi buimac din Întâlnirea din Pământuri. Şi chiar unele episoade, scene, din Moromeţii (vol.I.)!” (C. Stănescu).
Până la urmă Zaharia Stancu pare un ufolog, un scriitor profet care se foloseşte de trecut pentru a prevedea viitorul. În perioada interbelică nu s-au pus măşti pe gură, dar azi da, care nu are legătură în aer liber şi spaţii nespitaliceşti cu sănătatea, ci mai degrabă cu controlul societăţii. E o formă de uniformizare comunistă, care a prevăzut-o genial Zaharia Stancu încă din 1948.Deşi tot mai mulţi medici şi instituţii medicale internaţionale spun că măştile purtate mult timp fac rău sănătăţii, totuşi guvernele insistă ca acestea să se poarte pe o perioadă îndelungată. „Pentru a ne lipsi de libertăți, cei care au planuri anti-americane trebuie să mobilizeze un anumit cvorum inițial de populație dispusă să consimtă.Masca obligatorie urmărește să creeze tocmai acest consimțământ. Pe lângă extinderea ficțiunii că ne aflăm într-o situație de urgență suficient de periculoasă pentru a declanșa autoritatea extra-constituțională a puterilor locale și statale, obligativitatea măștii ar acționa ca o presiune din partea concetățenilor pentru conformarea la „noua realitate” care va veni” scrie americanul Molly McCann într-un editorial pentru The Federalist. Continue reading „Ionuț ȚENE: Să nu uiţi Darie! Botniţa, noua uniformă chinezească!”
Această pandemie reală și periculoasă de Covid 19 a devenit și un instrument geopolitic pe harta ciocnirilor dintre marile puteri pentru dominarea economică, politică, ideologică și militară a lumii. Măsurile extreme, poate exagerate, luate la indicația OMS de către statele lumii pentru o pandemie reală, dar nu extrem de letală, par parcă prelucrate și decupate de specialiștii dezinformării de la partidul comunist chinez. În istorie, marilor puteri fac proiecții de dominație globală cu ani înainte să se întâmple evenimentele. De exemplu, încă din 1939, înainte ca Germania și URSS să bată palma prin pactul Ribbentrop-Molotov, tânăra putere în ascensiune SUA a pregătit un plan intitulat Marea Arie, care pe baza lui, prin înfrângerea prin război a Germaniei și Japoniei și înlocuirea Imperiului colonial britanic cu hegemonia economică, puterea de la Washington și-a extins influența peste o parte a globului pământesc. În 1945, SUA era cea mai puternică națiune a lumii. Doctrina Marshall a fost o metodă economică a SUA pentru a controla ideologic și moral Europa occidentală și a ține la respect puterea în ascensiune a comunismului impus de URSS. Cunoaștem sau am trăit personal căderea regimurilor comuniste din Europa de est și prăbușirea URSS, iar SUA și-a impus hegemonia economică, ideologică și militară prin NATO în toată Europa, apoi în țările Orientului Mijlociu și chiar în lumea arabă. America a devenit actorul principal pe scena globală. Și-a impus interesele folosind democrația sau pumnul, ca o adevărată putere imperială și a asigurat o oarecare stabilitate geopolitică mondială, ce a adus prosperitate. Conform teoriei lui Marwam Muasher, un gânditor al organizațiilor de think tank, SUA a știut să ofere democrației de acasă iluzia că situația este sub control în țările pe care le coordona, deși numeroase dintre acestea erau departe de a fi democrații, ba chiar dictaturi militare atroce. Pentru SUA, important a fost mereu imaginea internă în fața opiniei publice autohtone să creadă că puterea duce mai departe idealul democratic al părinților fondatori, chiar dacă situația din teren era alta: vezi Vietnam, Chile, Irak, Panama, Nicaragua, Afganistan etc. În ultimii ani, totuși, SUA se confruntă cu o mare problemă de geopolitică. RP China, care din 1978, a adoptat economia de piață la inițiativa bătrânului bolșevic Deng Xiaoping în cadrul sistemului politic al hegemoniei partidului unic comunist, a devenit treptat a doua forță economică, militară și ideologică din lume. China a acaparat piața mondială de produse cu amănuntul, prin spionaj a furat tot ce a putut din tehnologiile lumii și a devenit atelierul lumii, folosind mână de lucru ieftină. Gradual China comunistă și-a impus interesele în Africa, Europa și America de sud. SUA a intrat în conflict cu China în Marea Chinei de sud, unde comuniștii construiesc insule artificale. China are cel mai opresiv sistem politic, cu lagăre de concentrare, care i-ar face invidioși pe Lenin, Stalin sau Pol Pot. Populații întregi, cum ar fi uigurii,musulmanii sunt ținute în lagăre de reeducare pentru a li se șterge memoria identitară. China dărâmă biserici, iar cultural se închină lui Mao, care are poze în toate localitățile, este considerat sfânt pentru comuniștii chinezi. China e țara care s-a desființat transcendentul, poporul trăind doar în imanent, pe politica ”digitală” a creditelor sociale. Brigăzile roșii din 1966 au învins în China, unde cetățenii reeducați solicită să le instaleze regimul camere video în case ca să arate că nu au nimic de ascuns guvernului. China comunistă a devenit o distopie și a depășit tirania din romanul ”1984” al lui Orwell, ajungând în minunata ”lume nouă” a lui Huxley. China nu ar fi reușit dacă nu ar fi avut complici pe plan mondial. Astfel se explică că, din noiembrie 2019, China a reușit să țină la secret pandemia de Covid 19. Dacă s-ar fi știut adevărul la timp, astăzi lumea nu se închidea datorită secretomaniei comuniste de la Beijing. Principalul complice al regimului comunist chinez este șeful OMS. China a ascuns originea virusului și puterea de răspândire sau contagiune. Oamenii care au încercat să spună adevărul au fost fie arestați, fie au dispărut, iar postările lor din mediul online au fost șterse.În acest context, revin în prim plan anumite lucruri din trecutul actualului director OMS.El este primul director din istoria OMS care nu este medic, dar și singurul care are un trecut politic.John Martin scrie în “Infracțiunile lui Tedros Adhanom” că șeful OMS a fost membru în conducerea Frontului de Eliberare Tigray, un partid etiopian comunist, cu tendințe violente, partid ce a fost catalogat drept organizație terorista de către SUA în anii ’90.Noi suferim azi izolarea, carantina și moartea și datorită secretomaniei Chinei comuniste.
În anul 1980, istoriograful Constantin Portelli publica o carte interesantă: „Metafizica istoriei”, care a fost reeditată, revizuită şi adăugită la începutul anilor `90. În vremurile de restrişte şi de distanţare socială pe care le trăim astăzi este reconfortant să citeşti o lucrare ştiinţifică despre sensurile şi motivaţia istoriei. Viziunea lui Constantin Portelli este teleologică, dar nu în strict dogmatic sau canonic, legată de o anumită religie, deşi reies sensibilităţi creştine din partea autorului. Portelli percepe istoria ca o logică divino-umană, o permanentă resetare a umanităţii pentru ca omul şi societatea să evolueze prin progresul cunoaşterii. Istoria este o summa de egoisme sau interese politice, economice şi religioase, dar care, fără să-şi dea seama neapărat, actorii contribuie la o evoluţie a unei morale istorice mai bune spre perfecţionare şi superioritate. „Dacă analizăm istoria la scara mare a spaţiului şi timpului, atunci observăm că liderii şi masele, urmărind interese egoiste, au realizat fără să înţeleagă, la vremea respectivă, obiectivele unui proiect divin superior”. De fapt asistăm la o logică a creaţiei divine care urmăreşte progresul cunoaşterii, pentru ca oamenii să devină participanţi inteligenţi ai proiectului divin. Aceasta este metafizica istoriei, mersul omenirii ca un liant secret şi tainic, între trecut, prezent şi viitor. Autorul nu vede o contradicţie între materie şi spirit, ci o sinergie. Toate marile evenimente istorice şi creaţii umane se încadrează în această logică a istoriei de integrare a omului în sensul superior al proiectului divin. Totul este pus în slujba progresului cunoaşterii şi inteligenţei pentru a deveni nişte „îndumnezeiţi” prin informaţia superioară asumată. Marile personalităţi ale istoriei politice, economice sau culturale apar cu un scop: acela de a contribui la dezvoltarea cunoaşterii şi progresului. De la oamenii care au inventat fierul, la regele macedonian Alexandru cel Mare, care a cucerit Orientul ca să propage cunoaşterea şi cultura greacă superioară, care a devenit elenismul şi stă la baza lumii culturale moderne. După ce a atins obiectivul superior, Alexandru a murit subit, dar moştenirea lui a fost preluată de regii elenişti şi apoi de imperiul roman, care a permis răspândirea valorilor civilizaţiei în lumea cunoscută de atunci. Proiectul divin lucrează prin trimişi, oameni superiori care intervin în istorie la momente cheie. Iisus Hristos, Fiul Omului s-a ivit în Israel pentru că „poporul ales” era monoteist, o formă superioară de religie faţă de zeii cruzi politeişti. Israelul a fost cucerit de romani pentru ca religia creştină să se poată răspândi mai uşor prin imperiul care era un creuzet al liberei circulaţiei, nu numai a mărfurilor, dar şi a ideilor. După ce imperiul roman şi-a încheiat menirea, creştinismul a îmblânzit popoarele barbare care s-au creştinat.
Istoricul Ionuț Țene este din nou în librării cu o nouă carte, fapt ce confirmă aptitudinea acestuia în domeniul cercetării sociologice, dotat fiind cu talentul observatorului fenomenelor social-politice implicate în evoluția societății umane.
Acad. Mihai Cimpoi a remarcat că la volumul lansat s-a muncit 10 ani, întrucât a necesitat o muncă aplicată cu fiecare material aparte, dar din lipsă de finanțare, tiparul respectiv, bineînțeles, că a întârziat. Enciclopedia include 1146 de scriitori din perioada contemporană, care scriu românește, din 50 de țări ale lumii. Volumul va fi distribuit, în primul rând, marilor biblioteci și la majoritatea autorilor care vor dori să-l procure, a declarat coordonatorul lucrării. La cititorului de rând va ajunge mai greu, fiind vorba de un tiraj de 1200. „Distribuirea este un mecanism foarte complicat, dar fiind că volumul este tipărit în Republica Moldova va fi foarte greu de trecut Prutul cu el. De aceea, ne vom adresa Departamentului Românilor de Pretutindeni, poate va găsi o modalitate ca să ia pentru autorii din România”, a mai spus acad. Cimpoi. Sperăm că Bucureştiul va răspunde pozitiv şi nu se va complace în lupte politice sterile şi ordonanţe „berline”. Enciclopedia a fost lansată la umbra statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Chişinău.
Nu a fost o surpriză pentru mine, ca nepoata lui Arsenie Boca să se revolte faţă de acuzaţiile promovate de Tatiana Niculescu Bran, în biografia dedicată Sfântului Ardealului. Istoria scrisă doar pe informaţii colportate calomnios de fosta securitate nu este istorie, ci propagandă şi ideologie. Dr. psihiatru Zoe Maria Dăian a analizat-o dur şi corect pe Tatiana Niculescu-Bran, fosta purtătoare de cuvânt a lui Klaus Iohannis, și a ajuns la concluzia că trebuie să o reclame la CNSAS pentru falsificarea biografiei Sfântului Ardealului și batjocurile din zona fetidului sexual confecționate de Securitate și răspândite de aceasta public cu privire la Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. Mai nou istoria se compune de scribi cum dorea conducerea NKVD a securităţii comuniste? „Autoarea a preluat de la CNSAS materiale cu conținut obscen”, reclamă Zoe Dăian în plângerea sa adresată Colegiului, în care mai arată și că Tatiana NiculescuBran „nu a respectat metodologia și etica cercetării științifice și prin urmare a falsificat biografia unchiului meu”. Nepoata Părintelui Arsenie Boca nu exclude ca pseudo-biografia Tatianei Niculescu-Bran, intitulată „Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca”, să fi apărut la Humanitas cu intenția de a bloca canonizarea Sfântului Ardealului, care, iată, s-a amânat, nejustificat și fără termen, la ultima întrunire a Sfântului Sinod pentru a se cerceta minciunile securităţii la adresa Bisericii. De ce? Le luăm de bune calomniile securităţii la comanda NKVD? Zoe Maria Dăian solicită Colegiului CNSAS, în baza legii și a regulamentelor care guvernează instituția, retragerea acreditării de cercetător extern a Tatianei Niculescu, după ce aceasta a împroșcat cu noroi memoria Mitropolitului Nicolae Bălan, membru de onoare al Academiei Române, fără ca Patriarhia Română și Academia să se auto-sesizeze până acum, cum ar fi fost normal.
Mulți nu înțeleg substraturile cazului filosofului marxist și propagandistului comunist Mihai Șora, belfer nomenclaturist până în 1950. Foarte mulți români percep comunismul ca o chestiune locală ruso-sovietică, în realitate dictatura ideologică a regimurilor bolșevice a fost o problemă globală, care s-a grefat pe ruinele fostului imperiu țarist sau în Europa de est, cu încercări temporare în Bavaria, Ungaria sau Spania interbelică. În anii 1930 comuniști erau și la Kremlin, la Londra, dar și în departamentul de stat american manipulându-l pe președintele Roosevelt în favoarea acestei secte totalitare, care promovează filosofia marxistă și crima, adică ura de clasă și de rasă și revolta împotriva credinței religioase. Mihai Șora a fost în anii 1940 o rotiță însemnată a acestui mecanism diabolic comunist care s-a extins în toată Europa. Nu întâmplător acest propagandist bolșevic a fost solicitat să vină în România de către cea mai criminală femeie a epocii moderne care a fost în politica noastră: Ana Pauker, care a implementat în stil feroce gulagul sovietic la noi, fiind vinovată de moartea a peste 100.000 de mii de români și închiderea a altora 200.000. Când Mihai Șora făcea cererea să se înscrie în Partidul Comunist Român în 1951, floarea intelectualității și politicii românești murea asasinată în închisori, de la Iuliu Maniu, Ion Mihalache la Gheorghe Brătianu, iar Coposu, Steinhardt sau Țuțea erau torturați atroce de agenții bolșevismului promovat de Ana Pauker, protectorul lui Mihai Șora, care a fost un element al instaurării totalitarismului în țara noastră. Să vină acum o companie economică ca Emag ca să promoveze ”libertatea” bolșevică a lui Mihai Șora e o infamie asupra celor care au murit la Pitești, Canal, Gherla, Târgu Ocna, Sighet sau Aiud. Această impietate este promovată de o firmă privată, care încă nu este sancționată încă de CNCD sau de către parchetul general pentru propagandă indirectă în favoarea celor care au avut funcții într-un regim criminal, care a promovat genocidul și totalitarismul în anii 1950.