Gavril Iosif SINAI: toamna roadelor înșiruite

toamna roadelor înșiruite

 

străbat cu gândul fața ta senină
apropiat de gura ta
mănânc din tainice rostiri
îmi lași apa de râu
curge prin mine departe
și muntele i-atât de aproape.
din limpezirea ochilor mă preling lacrimă
curg ca un timp
frunze de toamnă în imaginea
cu îngeri la scăldat
sunt atât de curați în chipul copiilor
care se duc către școală
și vin cu un ghiozdan încărcat
drumeții orizontale și verticale
pe o pârtie de priviri cu roade
din cifre și litere zemoase.
ascult un poem și te știu grijuliu
Dumnezeu după poame în grădina din sat
unde mai ieri cei dragi iubeau
sărutau ziua dintr-un copac
cât cer ai pus în inima lor la păstrat
după ce adunai rugăciuni coapte
tare bune de mâncat
i-ai lăsat să se joace printre psalmi.
acum m-am pus la așternut
gânduri de-acasă dragi amintiri
în timp ce clipele sunt fecioare
la șezătoare așteaptă iubiri
dintr-un vers dintr-o cântare
din locuri pe care le știu.

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Octombrie 2019

 

Gavril Iosif SINAI: Poeme

singurătatea

 

în căutări prindem
ușor poalele tăcerilor înjunghiate de lungimea propozițiilor după care ne-am pus la masă
le privim fețele colorate
liniile obrajilor
o gară de sărutări în așteptare
se holbează la noi.

speriați să nu ne aflăm în pagina publicitară
care nu interesează pe nimeni
vorbim vorbim
siguri de singurătate
un citat din manualul uitat la tipografie
ne-am descoperit singuri în uterul
mamelor pe ecranul televizorului
cu iubiri în cap de telenovele.

cine vrea…
intru în greva singurătății
în podul casei am instalat pichetul
scot din valiza de lemn avută în armată
degetele lui Dostoievski, mâinile lui Cioran,
coatele lui Maiorescu
tot așa până la tine
un întreg de umanitate
să te cunosc să te sărut
icoană vie în brațele mele.
epistolă în travaliu
singurătatea s-a convertit
urâtul ei moare atunci
când Isus a zis
s-a sfârșit.

 

***

îmi spun o poveste la tine în casă
prin care învăț să aud
când plouă cu îngeri
în ogradă
înviorează literele rămase
în câteva coșuri
destine prind a se coace.
m-am molipsit de la copaci.
de la sfinți
am siguranța
poveștilor care se mută
dintr-un secol în altul
scobind în omul din mine
texte de iubire
fără
note de subsol.
într-un fir de zâmbet scurs
pe două buze împietrite pe crucea
udată cu doruri astâmpărate
de golul și ciopârțirea inimii
pusă în nenumărate bucăți
peste neantul nevrozelor și incapacității
stau o rostire cuminte
să te am din brațele tale
tu un Cuvânt un Cristos
eu o frântură de literă
din vastul cuprins al textului scris.
Continue reading „Gavril Iosif SINAI: Poeme”

Gavril Iosif SINAI: timp trecut

timp trecut

 

timpul împietrit în obiecte
un râs prădător
pe un raft
pe o masă
într-o cutie de carton
în oasele mele
ticăie
o materie banală
sfâșie din uitare clipe mucegăite
dureri de articulații
stau coloane înșiruite
istoria să nu moară
în forme abstracte
în arhitectura funerară
un epitaf lacrimogen
împrăștie manifestanții
trecuți la cele
pe cale de ignorat
noi uităm nu gândim

rostuiri în cerneală
apoftegmele părinților din pustie au fost
ca niciodată o umbră să nu poată muri
cât soarele sigilează timpul pe cer
firescul dintre sacru și profan

am închis cursul xeroxat
și am trecut strada la o cafea
un local străjuit de doi cerșetori
am dat un leu la fiecare
le-am comandat un ceai
apoi m-am așezat la masă
și am cerșit
trecutului
un mărunțiș
de-ar vrea

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

24 septembrie 2019

Gavril Iosif SINAI: durere

mă doare în tine
zi a celor care nu mai vin
nici bunicii mei
nici tăticul nici mămica
transpirați
aprinși în față de soarele
înfiat de codrii Ilimbavului
din Cornul Feții
până După Teiș
o brazdă de coasă
trasă în roua dimineților răcoroase
când soarele se ridica
din Țara Bârsei
cu lucirea unui scut
al cavalerilor teutoni
care ne-au nivelat drum pentru comerț
aiurea de la est la vest
ei au plecat
dar soarele a rămas
să-și scrie povestea
pe dealurile și fețele noastre

mă doare în secundele năpustite
prin ceea ce numim istorie
puse la un loc
sub obroc
zicând
repede
stop

ochiul vede cu lentila de cer
după umbletul umbrei
printre brazi printre tei
fărâme de zâmbet
de crispare
stropi de iubire și ură
pe fragmente de os
o uliță goală
unde se îngrămădesc
amintiri cu ai noștri
pofticioși stau la masă
noi fiind un desert

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

3 septembrie 2019

Gavril Iosif SINAI: cântec

o picătură pe ștergarul prins în perete
acoperitoare peste urmele care duc
în casa unde șezătoarea începea
când luna se despletea
în cântece
de pe dealuri și văi adunate
necosmetizate de timp

prinsoare pentru îndrăgostiții recenți
care au început muzica
în alai cu lăutari avangardiști
ascund boxe în cufărul cu lacăt
iscoditori în nevoi țopăite
într-un vârf și călcâi de opincă

sar din ogradă pisicile gardul
câinii latră la lună
după grădini
e o muzică peste satul de altădată
scârție din cimitir
crucile țin o tăcere
între fostul și actualul destin

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

2 septembrie 2019

Gavril Iosif SINAI: vacanța de vară

te recunoști în imaginea satului
dintre dealurile înverzite
sub cupola cerului
de unde chipul lui Cristos
s-a imprimat pe pântecul lutului
care zămislea cântări
prin împerecherea buzelor
o jertfă de bun sosit
la rugăciunea din duminica noastră

printre toți din satul meu
eram cu tine
cățărați în mărul de vară
tușa Victoria ne-a văzut
precum două păsări răpitoare
ne-a alungat cu un măturoi

la cuiburi de cioară erai
fără mine prin sălcii
pe vale mă zbenguiam
cu toate pânzele sus
trecând bosforul mă-nchipuiam

pe uliță seara reveneam
murdari și cu pantalonii spintecați
povesteam
cele mai năstrușnice aventuri
în care fiecare era principalul erou
cei lipsiți de acest halou
câțiva metri mai în spate strigau
fugiți măi de la ferestre

miezul nopții ne prinde în pat
îngerul lângă noi
repeta
și astăzi mult m-ați alergat

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Gavril Iosif SINAI: pe mal

doi copii și-au modelat un bunic din nisip

pe marginea mării

au privit îndelung cum cerul

varsă din el apa albastră

tatăl și mama sunt

tot departe

povestesc ei bunicului

ne-au trimis poze pe WhatsApp

au spus despre noi bunicule

că suntem frumoși

am crescut mari

cu dorul după ei

am uitat anii

ce sunt aceștia

bunule

zi după noapte

plâns înfundat

perne de lacrimi

iarăși o zi

cu imagini de părinți

în parc

vegheați se joacă copiii

noi

stăm fără să atingem nimic

în fiecare vis

…………………….

bunicule nu te topi

sub ploaia ochilor noștri

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Gavril Iosif SINAI: oceanul

ochiul adâncului urmărește cerul
primește lacrimile văzduhului
unde vulturii se întrec
cu înălțimea sub aripi
poartă în cioc
gustul apei de sus
deschide și închide
un ceremonial de căsătorie
de la care pleacă
dornici de înmulțire
gândurile muritorilor care navighează
spre țărmuri virgine

s-au aplecat spre pământ
cu mâinile până la lună
din care au stors muritorii
câteva minute de fericire
un foraj de calitate în țeasta
corpului fără alt bagaj senzual
certitudini de microscop
lăsând în șomaj marinarii
plecați cu treburi prin port

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Gavril Iosif SINAI: geografia unei trăiri

primul sărut al bunicilor a fost
în Transilvania pe Hârtibaciu
la Ilimbav
nu se știe după Curmătură
în Teiș în Jariște
Cernele sau Gruiu lui Frățilă
cert este în biserica satului
primul sărut așteptat
s-a înregistrat

pajiștea verde în priviri
insecte încotro
prin lumea vegetală
au zburat în văzduhul pictat
marea de culori a iubirii
peste satul bunilor
între Râpa Pintii și Bolcă
toarse în rugăciuni pe vale
către cer priviri așteptate
lumi întrezărite printre brațe
și file de carte

picături de finețe divină
în băncile școlii așezate
splendidă natură cu prichindei
primul dascăl
care ne-a pus lumea la picioare
sub ochii învățătorului Șandru
am crescut printre litere și cifre
tabla neagră
creta albă

răsuflări rumori zâmbete și dureri
au pus peste noi
astăzi
amintirile care zi de zi devin
chipuri
modele
răspunsuri

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Gavril Iosif SINAI: Spre Siberia

Spre Siberia

 

Cum spuneam, am fost luați din casă la mijlocul nopții
eu și mama, unchi, mătuși, veri, verișoare și prieteni
culacii satului nost. Câțiva zeci, ne-au adunat! Curtea primăriei era plină.
Dis de dimineață am pornit spre Bălți în camioane
cu țeava puștii îndreptate spre noi.
În gară am fost îmbarcați în vagoane de transport animale
câte 80 – 100 de inși într-un vagon
înghesuiți ca sarmalele: bătrâni, copii, bărbați și femei.
Într-un capăt al vagonului o gaură scobită în podea
era locul unde ne făceam necesitățile.
Hrană și apă primeam din când în când
atunci când trenul era oprit într-o anumită gară.
Tot atunci lăsam jos din vagoane cadavrele celor care mureau pe drum;
bătrânii, bolnavii, cei slăbiți nu rezistau oboselii, cauzate de stres, foame și sete, de îndobitocirea ființei omenești
când nevoia cerea să îți dezvălui intimitățile între semeni,
de sete uneori urina se bea… ioc copilărie, ioc diferența de gen, batjocoriți în ultimul hal!
După ce ne lăsam morții pe pământ în fața ușii vagonului
eram înjurați, avertizați, dacă va încerca careva să fugă, fără somație va fi împușcat.
Iar noi priveam cadavrele celor dragi, ale rudelor și prietenilor
peste care puneau stăpânire muștele – era vară și cald – grăbite treceau peste frunte, peste nas și bărbie. Brusc, unele se opreau pe pleoapa ochiului, altele pe colțul gurii, unde cândva pecetluia sărutul celor iubiți. În gurile deschise, roiul de muște se perinda cu iuțeală intrând și ieșind precum într-un stup de albine.
Zăresc o furnică pe gâtul mătușii Aglaie – sora lui tata -, suferindă săraca… a răposat noaptea trecută!
Mama și tata tot plâng… sughițând și oftând. Grigore, bărbatul ei, a fost deportat în ’41, Vasâlii, singurul lor băiat, a fugit în România în 1940, nu mai știa nimic de el! Neastâmpărata furnică ajunge la urechea mătușii Aglaie, câteva ocoliri…după care pătrunde…!
Urlete puternice ale soldaților sovietici… ușile vagoanelor se închid zgomotos. Zgâlțâituri… ne balansăm înghesuiți unul în altul, ne călcăm pe picioare, gâfâit de plânset, îmbrățișări, rugăciuni. Trenul se pune în mișcare spre siberii de chiciură și ceață.

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

12 iunie 2019