Gavril Iosif SINAI: Spre Siberia

Spre Siberia

 

Cum spuneam, am fost luați din casă la mijlocul nopții
eu și mama, unchi, mătuși, veri, verișoare și prieteni
culacii satului nost. Câțiva zeci, ne-au adunat! Curtea primăriei era plină.
Dis de dimineață am pornit spre Bălți în camioane
cu țeava puștii îndreptate spre noi.
În gară am fost îmbarcați în vagoane de transport animale
câte 80 – 100 de inși într-un vagon
înghesuiți ca sarmalele: bătrâni, copii, bărbați și femei.
Într-un capăt al vagonului o gaură scobită în podea
era locul unde ne făceam necesitățile.
Hrană și apă primeam din când în când
atunci când trenul era oprit într-o anumită gară.
Tot atunci lăsam jos din vagoane cadavrele celor care mureau pe drum;
bătrânii, bolnavii, cei slăbiți nu rezistau oboselii, cauzate de stres, foame și sete, de îndobitocirea ființei omenești
când nevoia cerea să îți dezvălui intimitățile între semeni,
de sete uneori urina se bea… ioc copilărie, ioc diferența de gen, batjocoriți în ultimul hal!
După ce ne lăsam morții pe pământ în fața ușii vagonului
eram înjurați, avertizați, dacă va încerca careva să fugă, fără somație va fi împușcat.
Iar noi priveam cadavrele celor dragi, ale rudelor și prietenilor
peste care puneau stăpânire muștele – era vară și cald – grăbite treceau peste frunte, peste nas și bărbie. Brusc, unele se opreau pe pleoapa ochiului, altele pe colțul gurii, unde cândva pecetluia sărutul celor iubiți. În gurile deschise, roiul de muște se perinda cu iuțeală intrând și ieșind precum într-un stup de albine.
Zăresc o furnică pe gâtul mătușii Aglaie – sora lui tata -, suferindă săraca… a răposat noaptea trecută!
Mama și tata tot plâng… sughițând și oftând. Grigore, bărbatul ei, a fost deportat în ’41, Vasâlii, singurul lor băiat, a fugit în România în 1940, nu mai știa nimic de el! Neastâmpărata furnică ajunge la urechea mătușii Aglaie, câteva ocoliri…după care pătrunde…!
Urlete puternice ale soldaților sovietici… ușile vagoanelor se închid zgomotos. Zgâlțâituri… ne balansăm înghesuiți unul în altul, ne călcăm pe picioare, gâfâit de plânset, îmbrățișări, rugăciuni. Trenul se pune în mișcare spre siberii de chiciură și ceață.

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

12 iunie 2019

Lasă un răspuns