toamna roadelor înșiruite
străbat cu gândul fața ta senină
apropiat de gura ta
mănânc din tainice rostiri
îmi lași apa de râu
curge prin mine departe
și muntele i-atât de aproape.
din limpezirea ochilor mă preling lacrimă
curg ca un timp
frunze de toamnă în imaginea
cu îngeri la scăldat
sunt atât de curați în chipul copiilor
care se duc către școală
și vin cu un ghiozdan încărcat
drumeții orizontale și verticale
pe o pârtie de priviri cu roade
din cifre și litere zemoase.
ascult un poem și te știu grijuliu
Dumnezeu după poame în grădina din sat
unde mai ieri cei dragi iubeau
sărutau ziua dintr-un copac
cât cer ai pus în inima lor la păstrat
după ce adunai rugăciuni coapte
tare bune de mâncat
i-ai lăsat să se joace printre psalmi.
acum m-am pus la așternut
gânduri de-acasă dragi amintiri
în timp ce clipele sunt fecioare
la șezătoare așteaptă iubiri
dintr-un vers dintr-o cântare
din locuri pe care le știu.
————————–——————
Gavril Iosif SINAI
Octombrie 2019