Era unul din acele Ajunuri de Crăciun din preajma anului 2000 pe care-l începeam în spaţioasa vilă a unei familii înstărite de englezi. Rezidenţi pe Costa Blanca de câţiva ani buni, părinţii bine situaţi ai cântăreţei de operă Sarah B. aveau obiceiul să-i invite la o recepţie pe toţi aceia cu care avuseseră contact în decursul anului precedent. Nimic de zis, modul lor de a spune „mulţumesc” era plin de distincţie!

La o şampanie şi ceva aperitive minuscule luam şi noi pulsul vecinătăţii şi profitam de ocazie să-mbrăcăm straiele de gală, exersând bunele maniere şi cunoştinţele de limbi străine. Fireşte că era o onoare deosebită să figurezi printre invitaţi. Ne bucuram să socializăm cu persoane de toate facturile, de la nobili până la personalului casei. Cu mai toţi ne ne vedeam literalmente din an în an, fiind aceea unica ocazie în care drumurile ni se intersectau.

Dintre toţi, familia gazdelor era cea mai interesantă. Numeroşi şi diversi, membrii ei ne prilejuiau mereu surprize, nu pentru că ar fi vrut să epateze, ci mai degrabă tocmai pentru că se străduiau discret să n-o facă. Pe lângă starul familiei – cântăreaţa vestită, surpinzător de tânără şi de firavă, afişând modestia specifică englezescului understatement – făceau obligatoriu act de prezenţă mulţi fraţi şi surori, însoţiţi de personaje coborâte parcă direct de pe ecrane, prieteni sau parteneri de cele mai diverse rase, vârste şi orientări (inclusiv sexuale). Reuniţi sub mottoul unei toleranţe care poate pentru noi ar fi frizat scandalul, ne înconjurau cu acea condescendentă atitudine de acceptare atot ce poate fi omenesc, făcându-ne să ne simţim al naibii de la noi acasă.

Luminată şi împodobită cu tradiţionalele ghirlande şi globuri de Crăciun, în ciuda dimensiunilor ei considerabile, vila spaţioasă ne primea într-o ambianţă neobişnuit de caldă. Casa în stil rural, dotată însă cu confort modern, avea formă de semicerc deschis mării şi dispunea de o terasă largă, cu o piscină supradimensională îngropată în ea. Aşezată la o înălţime care permitea privirii să îmbrăţizeze o bună parte din ţărmul Mediteranei era parcă înadins concepută să ţină loc de culise acestui gen de festivităţi.

Continue reading „Gabriela CĂLUŢIU-SONNENBERG: Crăciun cu cântec” →