Patrizia VALDUGA: Ochii…

Zăbrele ale minții sunt ochii
închiși să-i ții mai bine e, cu grijă
când ziua nu se-abate, ci merge înainte…

Iar ale inimilor porți…. urechi;
le-nchidem și pe ele, la fel, din prevedere
să ne rugăm pentru cei morți și cei bătrâni,

să aibă și ei om ce să-i iubească…
un dram de dragoste, a vieții garanție,
fără nevoi de legi și fără ordonanțe.

Mai bun e un minuscul fragment dintr-o viață
decât idioția vie, cu mintea dusă.

Patrizia Valduga, Italia

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg


***

Gli occhi sono i cancelli della mente; /meglio chiuderli, adesso, per prudenza,/che il giorno adesso avanza indifferente…// E le porte dell’anima… gli orecchi;/chiudiamo pure loro per prudenza./Preghiamo per i morti e per i vecchi, // perché abbiamo qualcuno che li ami…/un po’ d’amore, garanzia di vita, /senza bisogno di leggi e proclami…// Meglio un frammento minimo di vita / che idiozia viva e vegeta e ammattita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *