Goran SIMIC: Poate începe iar oricând

Bombardament în Ghouta, Siria

 

poate începe iar oricând

 

Tocmai o înmormântasem pe mama
după ce mă prinsese-n cimitir o ploaie de schije
pușca fratelui meu le-o înapoiasem soldaților
după ce mi-l aduseseră-ntr-un cearceaf terfelit
după ce flăcări văzusem în ochii copiilor mei
ce se-ascunseseră în pivnița cu șobolanii scârboși
după ce ștersesem cu o zdreanță fața unei bătrâne
temându-mă că aș fi putut s-o recunosc
după ce văzusem un cățeluș înfometat
lingându-și rănile la un colț de stradă
după toate acestea
aș fi vrut să scriu poezii cum scrii reportaje la știri
atât de goale și de irelevante încât imediat le-aș fi uitat
din clipa-n care cineva m-ar fi-ntrebat într-o doară pe stradă
de ce scrii poezii ca un reporter blazat de la știri?

––––––––––

Goran Simic, Bosnia-Sarajevo (1952)

Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din: World Poetry, Almanac 2010
Publicat de by Hadaa Sendoo, Ulaanbaatar, Mongolia

Germain DROOGENBROODT: Fântâna cu opt jgheaburi

Fântâna cu opt jgheaburi din Ronda, Spania

 

Fântâna cu opt jgheaburi

 

Opt guri
într-un perete ocru
alimentate
ca printr-o  minune
de un bogat izvor
la care pelerinul

– își pleacă fruntea

palmele-ntinzând în smerită rugare:

tu pură apă limpede
alină-mi, dacă poți, nu numai
setea care mă-ncearcă acum.

–––––––––-
Germain Droogenbroodt

din „Efemera floare a timpului

Traducere : Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: De ce Bolero?

„Bolero”,

Căluțiu-Sonnenberg, Gabriela

București, Editura România Pitorească 2017, Colecția Verde,

ISBN 978-606-93923-9-3

Dau curs pentru a doua oară imboldului de a scrie o carte despre Spania, nu pentru că prima ar fi fost incompletă, ci pentru că subiectele legate de acest minunat ținut au continuat să se acumuleze pe parcursul incursiunilor mele. Între coperțile acestei cărți am adunat imagini dragi, dintr-o lume care prinde contur doar în mișcare ̶ în timp, dinspre antichitate spre viitor; și în spațiu, de la o zonă la alta ̶ prin unghere prin care poate mulți încă n-au ajuns. Instantaneele din mers pot fi asemuite cu un dans ezitant, cu pași în căutare; pe scurt, cu un bolero.

Despre cuvântul „bolero” se spune că ar proveni de la un joc de îndemânare (boliche) ce constă în aruncarea și prinderea ununi ghem legat cu-o sfoară (bola = bilă). Scriitorul Estébanez Calderón îl descria pe la 1926 ca «dans săltăreț și ca în zbor». Textele care compun această carte imită acele mișcări ale boleroului, jonglatul cu bilele, încercarea de a le imprima un sens.

Așa cum dansatorul își caută echilibrul, executând o succesiune de pași precauți, eu am explorat treptat spațiul iberic, oprindu-mă mai ales asupra punctelor care-i surprind armonia și ritmul natural. Îmi invit cititorii să salte cu mine de la o zonă la alta, lărgind perspectiva dincolo de limitele abordărilor turistice și, bineînțeles, dincolo de Andaluzia, pe care o folosesc doar ca pretext, eufemism al întregului teritoriu al Spaniei. De ce? Pentru că Andaluzia este quintesența Spaniei și pentru că ea reprezintă sâmburele care i-a dus faima peste tot în lume, dar, din păcate, a dat naștere și multor clișee. Încerc, așadar, să deschid cititorilor apetitul pentru dedesubturile unei lumi mai speciale, care nu se distinge la prima vedere, dar și pentru un mod de viață complex, solar, deschis, peren.

Continue reading „Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: De ce Bolero?”

Ion DEACONESCU: Bolero – în loc de prefață

O carte trebuie să fie un pericol pentru cititor, aproape un dezechilibru, generând efectul unei stări interioare explozive, străbătută de febră ori de mirare, dacă nu de o binecuvântată suferință. Căci, a scrie se constituie în provocare, în întrecere cu un Goliat care intimidează întotdeauna prin așteptări neștiute. De aceea, scriitorul este cel care îl înfruntă, cu destinul lui de luptător cu propria-i dramă, aspirant la unicitate, posedat de ritmurile tumultuoase ale iubirii sale.

M-au tulburat profund itinerariile spirituale ale Gabrielei Sonnenberg, relatate în cartea Bolero, considerații și reflecții ce ne amintesc de sensibilitatea unui poet adevărat, dar și de profunzimea ideilor unui gânditor cu o cultură vastă.

Este o radiografie sentimentală a Spaniei, cea de-a doua patrie a autoarei, țară de care și Cioran a fost fascinat: „Rând pe rând, am adorat și am urât numeroase popoare; dar niciodată nu mi-a trecut prin gând să reneg spaniolul, pe care mi-ar fi plăcut să-l fiu“. El, nihilistul de serviciu al lumii, a știut să descifreze sufletul spaniol, melancolia lui permanentă, rafinata suferință exprimată prin cunoscutul flamenco, măreția și decadența unui mare imperiu.

Aceleași gânduri și simțăminte nobile irigă volumul Gabrielei Sonnenberg, care ne dezvăluie o Spanie fascinantă, încărcată de istorie, de personaje celebre, de procesiuni religioase spumoase, de contrarii nebănuite, dar și de un spațiu spectaculos, cu peisaje frumoase și incitante.

De multă vreme n-am citit o carte atât de bine scrisă, cu penița unui Rafael Alberti și pensula lui Dali, volum generator de emoție și frumos, de dorința de a te identifica cu personajele acestor povești, care amintesc parcă de copilăria lumii. Continue reading „Ion DEACONESCU: Bolero – în loc de prefață”

Yalal Ad-DIN RUMI: Aseară în somn m-ai căutat

Sculptură de Marie-Paule Deville Chabrolle, Franța n. 1952

*

Aseară în somn m-ai căutat
și azi din nou te zbați neliniștit
zadarnic prefăcându-te că dormi.
Căci împreună până-n Ceasul Învierii
rămâne-vom, așa că lasă-mă s-ascult –
din nou cuvintele pe care-n vis le murmurai.

Yalal ad-Din Rumi (1207 1273)

Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Interviu cu Germain Droogenbroodt – Poetul celor trei continente

Interviu cu poetul belgian Germain Droogenbroodt, cunoscut, apreciat și distins cu numeroase premii internaționale, atât pentru operele proprii, cât și pentru activitatea sa neobosită, de promotor al liricii moderne internaționale. 

*

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Tocmai v-ați întors de la Paris, unde ați primit un valoros premiu pentru poezie și vă pregătiți să zburați peste trei zile în Nicaragua, unde veți participa la un festival de lirică internațională. De asemenea, în urmă cu o lună, chiar în incinta celebrului Capitoliu de la Roma, ați fost distins cu o diplomă și o plachetă foarte râvnită în Italia, pentru neobosita dumneavoastră activitate de poet, traducător și promotor de lirică internațională. Ce reprezintă pentru dumneavoastră recunoașterea internațională din ce în ce mai crescută pentru activitatea depusă în slujba poeziei?

Germain DROOGENBROODT: Oh, aș minți dacă aș pretinde că nu mă bucur. Orice poet sau scriitor e măgulit când primește un premiu așa de prestigios, într-o clădire atât de renumită, copiată până și de americani. În plus, este vorba despre un premiu special, menit să recompenseze munca mea. Pe  mine însă mă bucură cel puțin la fel de mult mesajele pline de recunoștință ale cititorilor noștri din întreaga lume – multe dintre ele venind săptămânal chiar din România –  pentru că scopul muncii mele nu este să acumulez prestigiu personal, ci acela de a contribui, oricât de puțin, la o mai bună înțelegere între oameni, la mai mult umanism. Eu nu sunt un egocentric, nu m-am fotografiat niciodată pe mine însumi și nu încetez să mă minunez cum unii poeți se grăbesc să trimită selfie-uri însoțite de laude de sine chiar atunci când se află în toiul unor festivaluri, direcționându-le către comunitatea lor de „Fake Book Friends”. Faptul că la Paris am reușit să entuziasmez încă o serie de persoane pentru proiectul Poeziei Săptămânii mă bucură chiar mai mult decât decernarea premiului „Academiei Europene a Științelor, Artelor și Literaturii” – EASEAL. Grație acestui eveniment, vom avea în curând și traducerile poeziilor săptămânale în limbile poloneză, maghiară și ebraică.

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Cum a  debutat proiectul „Poezia Săptămânii? De când există această inițiativă și în câte limbi se traduce poemul la ora actuală? Câți colaboratori aveți în total și în câte țări se trimite poezia?

Germain DROOGENBROODT: Acum 520 de săptămâni am fost întrebat de un editor din Spania, țara în care locuiesc, dacă aș fi dispus să-i furnizez câte o poezie scurtă, însoțită de o ilustrație, pentru a fi publicată în ziarul săptămânal de limbă olandeză „Hallo”. Am convenit să nu fie una ermetică sau complicată, căci, din păcate sunt multe poezii așa; noi intenționăm să atragem, nu să speriem publicul mai puțin familiarizat cu lirica, deci să convingem cititorii să mai citească și poezii. Un cititor flamand m-a întrebat mai târziu de ce nu traduc aceste frumoase poezii și în engleză sau spaniolă. La sugestia sa, am extins proiectul, fiind bine receptați de cei care s-au transformat treptat în colaboratori-traducători, cum este și prietena și autoarea noastră de limba română și germană, Gabriela Căluțiu Sonnenberg. Datorită faptului că sunt invitat an de an pe la multe festivaluri internaționale de lirică, am avut posibilitatea să atrag din ce în ce mai mulți adepți pentru proiectul acesta. La ora actuală, „Poezia Săptămânii” se traduce în douăzeci de limbi și, dacă persoanele care și-au dat acceptul săptămâna trecută se vor ține de promisiune, ne vom extinde la douăzeci și trei de limbi. Eu personal o distribui prin email în limbile chineză, germană, engleză, franceză, italiană, olandeză, română și spaniolă, către un public care însumează 10.000 de cititori din întreaga lume. Restul colaboratorilor mei redirecționează poeziile în cercurile lor în limbile arabă, farsi, greacă, japoneză, catalană, coreeană, curdă, macedonă, portugheză, siciliană, turcă și ucraineană. Săptămână de săptămână, poezia se publică pe diverse situri din internet, nu  numai pe cel aparținând editurii POINT (unde este prezent în engleză, spaniolă și olandeză) ci și pe o pagină japoneză, una catalană, două italiene și mai multe situri și reviste literare românești.

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Ce planuri de viitor aveți pentru proiectul „Poezia Săptămânii”? Mai există potențial de extindere? Dacă da, în ce direcție?

Germain DROOGENBROODT: Procesul de alegere a poeziei și a ilustrației potrivite, tradusul și comunicarea cu toți colaboratorii îmi ocupă deja mai mult de două zile pe săptămână. Pe parcurs se adaugă din ce în ce mai multe persoane interesate de detalii. Săptămâna trecută am suplimentat cu trei persoane interesate, care solicită informații, de preferință în mai multe limbi. Și traducătorii îmi adresează regulat întrebări, legat de poezii. Primesc în fiecare săptămână oferte din partea cititorilor care-mi trimit creații proprii, rugându-mă să le preiau, dacă este posibil. Eu personal nu am timp pentru mai mult de atât, dar inițiativa dezvoltă o dinamică proprie, crescând ca un bulgăre de zăpadă. Proiectul devine din ce în ce mai internațional, așa cum dealtfel a fost intenția noastră de la bun început. Ideea de la bază este să depășim prin poezie frontierele, indiferent de natura lor, și să construim punți de legătură între oameni. De exemplu, traducem și publicăm poezia săptămânii concomitent în limbile curdă și turcă. Lumea ar fi mai pașnică dacă unii lideri, cum sunt Domnii Erdogan sau Trump, ar urmări țeluri similare alor noastre.

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Sunteți și vicepreședinte al Academiei „Mihai Eminescu” din Craiova. Ce răspunderi aveți în cadrul manifestărilor organizate sub egida acestei prestigioase instituții culturale? Ce loc ocupă România în activitatea dumneavoastră internațională? Continue reading „Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Interviu cu Germain Droogenbroodt – Poetul celor trei continente”

Maria do Sameiro BARROSO: Pentru Ángela Figuera Aymerich

Argot Scout

 

Pentru Ángela Figuera Aymerich *

 

N-avem habar de-ale soarelui cercuri,
de nesfârșitele ore,

de nori, sau celeste furtuni,
știm doar de-al cuvintelor geam ce aprinde
sângele tău în dulcii stejari, și castanii,
în pământul tău de miresme.
În casa ta, respiri umbra aceea violetă,
a inocentei lumini,
și scrii, prin nopți, al tău cânt,
ungher despletit,
în care cuib își fac rândunicile
când, în tăcere, dezleagă
ochii tăi cu a lor
migrație de primăvară.

––––––––––––––

Maria do Sameiro Barroso, Portugalia

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

****

Para Ángela Figuera Aymerich, Nada sabemos das volutas do sol,/das horas longuíssimas,/das nuvens ou das turbulências do céu,/só o cristal das palavras acende//o teu sangue de doces carvalhos, castanheiros, na tua terra de odores./Na tua casa, respiras a sombra violeta,/a luz inicente,/eimprimes, na noite, o teu canto, /lugar desnudo,/onde as andorinhas  fazen o seu ninho/quando, em silencio, revolvem,/nos olhos,/a sua mograçâo de Primavera

Marian NENCESCU: Bolero despre turism și specificul național în Spania

Prima participare a Principatelor Unite la o expoziţie Universală are loc în 1867, la Paris. Responsabil de proiect cum s-ar spune în zilele noastre, savantul Alexandru Odobescu (1834-1895), ce ocupase această funcţie încă din timpul guvernării lui Cuza-Vodă, a expus pe Champ-de-Mars un întreg inventar de obiecte şi imagini ce constituie şi azi nucleul conceptului de specific românesc, de la costumele tradiţionale, la inventarul casnic şi de la planşele cu biserici, la modele decorative extrase de pe frescele de la Argeş. Cu totul, după cum reiese şi din broşura Notice sur la Roumanie, tipărită cu acest prilej, s-a urmărit a se elimina din imaginarul colectiv al lumii civilizate vechiul stereotip al cetăţii asediate, a insulei de latinitate dintr-o mare slavă, cum era perceput anterior spaţiul local românesc şi a se promova ideea, productivă economic, după care românii nu ar fi, ca popor, cu nimic mai prejos decât confraţii lor belgieni, francezi ori englezi, ba chiar din contră, identitatea românească, de la Bizanţ încoace, înseamnă un spaţiu cultural civilizat şi un interior confesionalizat.

Cu totul, participarea României la acest conclav al economiei mondiale a avut ca rezultat reinventarea folclorului şi a vârstelor de aur ale istoriei naţionale, de la tradiţia romană, la cea bizantină, şi în sfârşit, la Şcoala Ardeleană, prilej de reflexie asupra latinităţii dar şi a civilizaţiei româneşti, în ansamblu. Surprinzător, reeditarea manifestării, din 1937, pe aproximativ acelaşi amplasament, nu a făcut decât să reconfirme tezele lui Odobescu, de data aceasta promovate de Dimitrie Gusti, iniţiatorul, între altele, a unei sociologii originale, purtând chiar numele de ştiinţă a naţiunii române, bazată pe metoda monografică şi promovată cu succes de Şcoala Sociologică de la Bucureşti.

În mod surprinzător, expoziţia a promovat cu succes conceptul de noua Românie, amestec de naţionalism (romantic) şi clasicism de inspiraţie ariană. Prin concepte precum Delta Dunării – edenul melancolic, ori bisericile maramureşene din lemn – România organică şi profundă, Regatul român făcea dovada că ştie să gestioneze „ştiinţa naţiunii”, orientând-o către un specific local, sănătos şi unitar. Alături de emblema – Regele Carol, Mecena al culturii, românii au folosit cu succes şi elementul folcloric, etalat din plin la Pavilionul-restaurant, construit după planurile lui Octav Doicescu, unde concertau zilnic taraful lui Grigoraş Dinicu, naiul lui Fănică Luca, căluşarii selectaţi de Harry Branner, şi vocea jovială şi distinsă a Mariei Tănase.

Continue reading „Marian NENCESCU: Bolero despre turism și specificul național în Spania”

Francisco de Asís FERNANDEZ: Tigrul și roza

Juan Carlos Mestre

 *

Tigrul și roza

 

Ascult, când dorm,
cum tigrii roze drăgostesc
în scânteieri de-albastră lună
și-aud cum ciripesc mierloii,
ghicind parfumul lor în zbor.
Și mai aud cum tigrul îi șoptește:
rozei: “va trebui ca șapte nopți
să te visez, fără măcar a te atinge,
să nu destram candoarea
și vraja fanteziilor visate,
căci doar așa voi ști dacă visarea
dura-va până-n răsărit de zori”.

Francisco de Asís Fernández, Nicaragua (1945)

Traducere : Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din: “El tigre y la rosa”,
Editura Hispamer, Nicaragua 2017

***

El tigre y la rosa // Yo escucho mientras duermo/que los tigres le hacen el amor a las rosas/
bajo las brillantes lunas azules/y oigo el canto de los cenzontles/y siento el olor de su vuelo./
Y oigo que le dice el tigre a la rosa:/“te debo soñar durante siete noches/y no debo tocarte/para que no desaparezca la ternura/y la magia de mis fantasías,/solo así podré saber si mis sueños/me aguardarán hasta que el sol aparezca”.