O situație nemaiîntâlnită…
Aș dori să-ți uit iubirea ce mi-ai picurat-o-n suflet,
… și să sting al său jăratec care arde-n el mocnit.
dar tu ai trezit în mine, dragostea, cu al său tunet,
… fulgerând a mea speranță … lucru nemaiîntâlnit.
”- Oare crezi că-mi poți răpune visul încă mânios?”,
(fără să diseci secunda … zvonurilor ne-mplinite!).
„- Oare va mai fi vreodată tot atâta de frumos?”
… gândul ce atinge clipa viselor … nedefinite.
Văd că-mi controlezi destinul (lucru practic imposibil),
… dar și cerul meu de vise … sau chiar ultimă dorință.
(tot ce am crezut cândva … astăzi e neverosimil),
… o sinapsă ce-a fost ruptă, într-o mare suferință.
Sufletu-mi de lut tectonic dus în galaxii de stele,
… simt că îți imită visul … încă în convalescență.
… sărutările divine … toate dorurile grele!,
sunt de-acuma nostalgii sau cu mine-n concurență.
Tu n-ai vrut să fii stingheră dară nicio primadonă,
… ți-ai dorit să fii delictul … strecurat, mie în viață.
(pentru alții … tratament, dar făcut cu beladonă!),
permanent, definitiv … altfel (ce-ai făcut) … îngheață.
Aș dori să-ți uit iubirea ce mi-ai picurat-o-n suflet,
… și să sting al său jăratec care arde-n el mocnit.
dar tu ai trezit în mine, dragostea, cu al său tunet,
… fulgerând a mea speranță … lucru nemaiîntâlnit.
P.S. beladonă = medicament din frunzele și rădăcinile mătrăgunei.
Semnele vitale ale burlăciei…
– Am văzut cum nemurirea, prin puterea-i de dragon!,
… pune fericirii mele … coronița ei … de stres.
… leagă visele-mi în ceață … la condiția de Om,
cu sudoarea parfumată a ”dorinței” de aleas.
– Am tot alergat prin viață, uneori pe contasens!,
(fluturi de speranță, negri, mi-au fost veșnicul blestem).
… am fugit mâncând pământul … galaxiile din mers,
însă dragostea-ți perenă a fost (clar) al meu totem.
– Te-am închis în beciul mării ca să-mi odihnesc eu visul!,
… căci mi-e milă de aceia … care-și trag prin el năvodul.
(și-n femeia-heruvim) … ce și-a consemnat alesul,
… în Scriptura Căsniciei, (care-i va cânta prohodul).
… am propus la suicid, vise, gânduri sau cuvântul,
”- M-am născut chiar matinal numai să nu-mi fii ispită!.
… dar pe stada nemuririi … tu mi-a devenit mormântul,
ori speranța pentru viață … și posibila iubită.
– În dicționarul vieții, am citit precum un orb!,
… și am șters din constelații … visul tău de calendar.
(însă m-am împotmolit … și-acum rabd ca bietul Iov!),
… tot ce soarta disperată, a jurat pe-al tău altar.
Am sperat că n-o să-mi iei chiar și bruma de speranță,
… țipătul ce frânge osul … zilelor celibatare.
(picătura demnității … care și-a păstrat prestanță),
până-n clipa când iubirea mi-a luat … semnele vitale.
Convingerea femeiască…
– Dacă într-un timp anume … nu-ți găsesc eu liniștea!,
… iartă-mi disperarea nopții ce sărutul ți-l atinge.
… când eu nu voi fi acolo … nici măcar nu întreba!,
de ce lacrima-mi uscată, sentimentul îți tot plânge.
– Am dat de băut uitării, să rămână fără tine!,
… să te piardă în neant și-n clepsidra cu iluzii.
… să nu-ntrebe de ce doru-ți, mă dorește doar pe mine,
iar în detrimentul sorții, să facă mereu confuzii.
Inima-mi (cândva de piatră) bate … tunet în furtună,
(pentru tine și iubirea … dedicație a firii!).
chiar dacă stropii de ploaie udă (semn de vreme bună),
… sentimente de obidă … sau secretul nemuririi.
– Dragostea îți malignă, canceroasă, eu pot spune!,
… un complex de îndoieli, într-o stare de iubire.
chinul lacrimilor grele … stresul nopților peline,
… adunate sistematic … în pocal de fericire.
Tot trecutul tău ambiguu, astăzi pare pueril,
(un conglomerat de fapte … înzestrate cu tăcere).
… chiar nevinovate lacrimi, scurse-n ochii de copil,
și-ai divinității tale … când îți cer o mângâiere.
– Astăzi dacă ceru-ți plânge … tu să nu te întristezi,
… fiindcă-s lacrimile noastre, lacrimile bucuriei.
… în curând ai să răsari, precum soarele-n livezi,
punând capăt disperării sau minciunii, agoniei.
– Dacă într-un timp anume … nu-ți găsesc eu liniștea!,
… iartă-mi disperarea nopții ce sărutul ți-l atinge.
… când eu nu voi fi acolo … nici măcar nu întreba!,
de ce lacrima-mi uscată, sentimentul tău convinge.
Convalescența unui moment culminant…
– Inima-ntreabă de tine! Ce ar trebui să-i spun?!,
(că ești zorii zilei mele … ce mi-au năvălit pe frunte?).
… sau că-mi ești un răsărit (nu baloane de săpun),
unde practic nemurirea … nu prea mai are cuvinte.
… ești neantul meu divin, revărsat dintr-o clepsidră,
sau un râu imens de foc care nu-și știe izvorul.
… trandafirul de lumină … încuiat într-o firidă,
ori motivul meu atroce, pe care-l suportă dorul.
Când oftezi, simt cum îmi smulgi sufletul din rădăcină,
(vise le prefaci în stele … sufocate de-așteptare!).
ai pornit războiul minții și dezastrul în minciună,
… iar iubirii ne-ncepute, nu prea îi găsești scăpare.
– Mă cam fâstâcesc în gesturi, unele chiar amețite!,
… și pășesc în prag de seară peste punțile-ți nătânge.
(cred că m-asaltează gânduri … momentan, neavenite)
dacă în amurgul serii visul nostru încă plânge.
… frângi în mintea ta trecutul care tot mai lăcrimează,
(cu intenții de neant … pregătite dinainte).
… visul meu în al tău gând simt cum doru-ți îl prizează,
pregătind în noi demersuri pentru multe jurăminte.
Pariu cu viața…