Himera focului tău de-afară…

 

– Erai un foc … în frigul de afară!,

… dar tot ce-atingi prefaci în amintri.

– Iar timpul … care repede mai zboară!,

… hrăninește strategia-ți din priviri.

 

O vreme am crezut că ești erată,

… un opis bun de fragmentat în doi.

– Durere, vis … iubire-adevărată!,

… chiar lacrima ucisă-n amândoi.

Vine un timp când dragostea mai speră,

… să spele-n fluviul nostru rușinos.

– Tot ce-a fost mit … simțire efemeră!,

… pân’ va rămâne doar ce e frumos.

 

”- Să iei aminte, toate pier odată!”,

… și nu vei mai putea să le oprești.

– Orice iubire … dragoste curată!,

… tu să ai grijă să n-o veștejești.

 

Când simți durere-n vise sau iubire,

… tot ce-ai ars … și adunat în viață,

– Va fi ca un complot de fericire!,

… ce se destramă-n orice dimineață.

 

Merg printre oameni astăzi lăcrimând.

– Nu-ți mai sunt steaua care strălucea!,

… sunt un mister, și-acela fumegând,

– Ce te-a-nvățat cândva ce-i dragostea!.

 

Azi ești tăciune-n flacăra arzândă,

… sau un îngheț simțit întâia oară.

… ce a aflat … că cel ce nu cuvântă,

– E doar himera focului de-afară!.

––––––––––––––

Florin-Cezar CĂLIN

25 aprilie  2020 

(Din volumul de versuri ”Zeița interzisă”)

 

 

Fiica nopții din amurg…

 

– Mi-este frică de-ntristare … cu rușinea în oglindă!,

… sau pedepsele divine … puse chiar de Demiurg.

ai tras lozul neștiinței … și l-ai spânzurat de grindă,

devenind, pentru o vreme, fiica nopții din amurg.

 

”- Văd c-ai răzuit talonul … validat de Univers!”,

(poți să cazi în introspecții, cât de cât, ereditare).

… dar să știi că Infinitul … are numai unic sens,

și-o să îi deguști dulceața, prin inspecții ancestrale.

 

Poți zdreli în vis oceane … bântuite de fantasme!,
… încercând să pipăi Luna, pe obrajii săi de foc.
sau să guști din ironia … ce se-ascunde în sarcasme,
… numai injectând în vene zbor de îngeri cu noroc?.

 

Mi-ai badjocorit privirea povestindu-i iarna mea,

… și persecutat în vise tot ce își dorește viața.

pentr-o clipă de iubire … tu destin mi-ai mutila,

(începând din zorii zilei, care mai alungă ceața).

 

Eu sunt lagărul cu demoni și-al nevoii de-a renaște,
(din orgoliile sacre … puse-n zbucium feminin).
”- Tu îmi ești destinul vieții și nevoia de-a cunoaște!”,
… și-a vedea … că Infinitul nu-i glumă de arlechin.

 

– Mi-ai ținut în șah iubirea, vis a vis cu nebunia!,

… iar în mascarada vieții ai fost Iadul meu nocturn.

(lava lui se cam trsansformă, când dă piept cu agonia),

… șoaptelor … ce niciodată nu prea știu ceea ce spun.

 

M-ar adulmeca tristețea dar ai spânzurat-o-n grindă,

(insistând să-ți fie martori … Iadul sau chiar Demiurg).

… ai tras lozul frumuseții … chiar dacă e în oglindă,

devenind, pentru o vreme, fiica nopții din amurg.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Martie 2020 

 

 

 

Tu ești Nordul meu stelar…

 

– Clipa nebăgată-n seamă, îmi indică-ntotdeauna!,

… mimica din gestul tău … așezat la naftalină.

”- Dar și Nordul înstelat, spre iubirea ta divină!,

… controlat de un timp … ce n-a necunoscut minciuna.

 

Molima dragostei tale … mi-a ucis curând trecutul,

… apoi chiar l-a blestemat, să se-nnece în nesomn.

– Supraviețuindu-i gena … din solstițiul fusiform!,

… sau mulaj din al său rânjet, ce i-a inundat zenitul.

 

– Gesul tău de ”Noapte bună”, pare-un dialog de vise!,

… deocamdată auzit … doar de tine … între șoapte.

”- Cunoscând tradiții mute, că iubirile de-o noapte!”,

– Nu-s nicicând prolifice! – De aceea-s interzise!.

 

Umbra ta din avanposuri … pare-un asterix de seamă,

„- Ca un pod, arc peste timp, pentr-o clipă de plăcere!”.

– Impresionantă gazdă … a iubirii … care-ți cere!,

… să-i legiferezi simțirea … când va trece a ta vamă.

 

– Te privesc îngândurat, cam de-un secol și mai bine!,

… investind în anotimpuri … cota mea de indulență.

… pentru zilele în care … n-am simțit a ta prezență,

– Ce mi-a devenit brățară, pentru sufletul din mine!.

 

Tălmăcirile de-o iarnă … nu toți brazii îi alungă,

… în troienele-ți de vise … prematur încondeiate.

– Lăsând urmele durerii, în deplină libertate!,

… să-și asmută cerberii, înspre patima nătângă.

 

–  Tu ești Nordul meu stelar, sau chiar patima divină!,

… controlată de un timp … până jos … la rădăcină.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

17 ianuarie 2020

Umbrele copilăriei mele…

 

– Caut îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,

… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.

… pentru a simți sub tălpi … roua zorilor de vară,

– Iar în nări miros de fân … ce a fost cosit aseară!.

 

… caut secera din câmpuri, ce îmi lasă plânsul gol,

– Și avid de-nvățătură … vreau să mă apuc domol!.

… să acopăr țopăiul ciutei … alergând prin lan,

– După toți cocorii sorții … ce-mi plecară peste an!.

 

Căutarea mi-e-n zadar … dacă stăruiesc în umbre,

”- Găsesc moartea-n carantină, sau ediție de timbre!”.

… și pribeag în căutări, sap în scări suișul șumen,

– După un Infern întins … pe obrazul meu cel rumen!.

 

Vise oarbe puse-n minți … care n-au hodina gurii,

… mă îndeamnă să stau treaz, ținând de urât, eu, urii.

– Povestind că tot mai caut … izul secerei în fân!,

… lanul despicat de coasă, ori de gândul meu cel bun.

 

”- M-am născut prin simpatie, dintr-un deja vu vernil!”,

… învățând că zborul static …. de la floare la pistil.

– Ocolește periodic … căutările-mi târzii!,

… lăsând zilele pe vatră … hămesite și pustii.

 

Caut tinerețea mea … ca pe-o umbră din trecut,

”- E târziu să o găsesc, seminția să-i sărut!”.

… dar și îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,

… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.

 

P.S. șumen = bețiv

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

24 decembrie 2019

 

Rolul tău între minuni…

 

 

– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,

… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.

(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),

… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.

 

Cititorii de răvaşe … ce nu ştiu interpreta,

(derizorii idealuri, din cununa lor de spini).

… ne mimează fericiri … ce apoi le-or regreta,

Răstignind, în viu, speranţa, plină de amărăciuni.

Văd în ochiul tău căprui … un gheţar de sentimente,

”- Ce-mi provoacă nenorocul, să purceadă în pustiu!”.

(ca să-şi întâlnească dorul, bandajând la complimente)

… amăgit cu o ţigară … şi un zâmbet fistichiu.

 

… turmentezi tu minţi pierdute, cu-nclinări bahusiene,

(sau smulgi ropotul de ploie … din galopul tău troian).

… decorând cu întristarea-ţi, lacrimile de pe gene,

”- Ca să vezi dacă acestea … îţi vor curge an de an!”.

 

Un garou tot face staţii … pe aortele perene,

– Întrebând dacă speranţa, este visul din răbdări!.

(ca să ştie când aceasta, dreptul meritat … va cere),

… concluzionând că viaţa … e motiv de supărări.

 

Eu în munţii tăi de gheaţă, am aprins focul dorinţei,

… cu apusul unor gânduri … poposite-n amintiri.

(străpungând, la întâmplare, consecinţele căinţei),

… chiar cu spada ta de vise … izvorâte din priviri.

 

– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,

… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.

(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),

… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.

 

 

Zgomotul tăcerii noastre…

 

– Sorb sedus de vraja mării, vis în care tu erai!,

… înrobit de o speranță … deghizată-n al tău Rai.

(rămâi zgomotul tăcerii … performanate deocamdată),

– Dar și gustul veșnciei, în femeie-ntruchipată!.

 

Port pe umeri psalmii tăi, iar pe trup romanța serii,

… cea pe care-am auzit-o, într-o zi, în faptul verii.

(iar de-atunci norocul meu s-a schimbat atât de tare!),

– Încât zilele-mi nefaste … au fugit din calendare.

 

– De m-au frământat apusuri, azi îmi par că-s serenade!,

… sau intenții optimiste … încurcate-n acolade.

(dintr-o vară când pe cer … stelele păreau că-s vise)

– Pomenite în decepții, cu luminile aprinse!.

 

Bat un ritm care imită, zgomotul tăcerii noastre,

… îmbrăcând trădări în vise, dispersate-n zări albastre.

– Și-n al tău sărut bolnav … (parte a realității)!,

(trasă de curând la sorți … în pofida castității).

 

Te privesc cumva clișeic și ascult tot ce îmi spui,

– Parcă-s vise atârnate … chiar în ochii tăi căprui!.

(făcând loc iubirii mele … să pătrundă chiar prin ei),

… până-n inimă, pe unde, dragostea are temei.

 

– Continue reading „Florin-Cezar CĂLIN: Zgomotul tăcerii noastre (versuri)” →

Amurgul unui vis . . .

 

E greu să simţi cum sufl etul iţi plange

Pe eşafodul visului dintai

Să poţi să duci in lume doar o cruce

Ce iţi va sta candva la căpătai.

Chiar dacă timpul nu-mi mai e povaţă

Şi ochii goi adesea-mi obosesc

Tu să nu uiţi iubito niciodată

Cand plec, eu mor sau plang dar . . .Te iubesc!

Te voi iubi, in gand, ca zi cu soare

Ce mangaie in zori raza de stea

In veşnicia mea tulburătoare

Intotdeauna tu vei a mea.

 

Cu tine, ingerii i-am auzit cum cantă

Al serenadei dor neprihănit

Eu te vedeam o prea frumoasă mandră

In visul meu tăcut, neimplinit.

Simţeam in mine o valtoare vie

De magică trăire, de poem

Vedeam in tine numai armonie

Şi-n noapte mă trezeam ca să te chem.

Colindători veniţi prin praf de stele

Ii auzeam cum şoapta-mi ţi-o şoptesc

In măreţia clipei efemere

Eu te primeam ca dar dumnezeiesc.

Străfulgerări de lacrimi de iubire

Ochi-mi ’necau cu frumuseţea ta

Noi ne ceream un drept la nemurire

Ce calea-n faţa noastră şi-o pornea.

Ce am simţit atunci povaţă-mi este

Trecut, prezent şi poate viitor

Noi ne-am pierdut făr-a ne da de veste

Iubirea, e un lucru trecător?!

 

Incet, incet octava pe o strună

Solfegia un cant ce nu-l stiam

L-am inţeles candva, sub clar de lună!

Cand ochii tăi degeaba ii priveam.

Atunci ea a venit! . . .clipa uitării

Cu scarţait lungubru să te ia

Şi am văzut cum ingerii se-neacă

In lacrima ce udă faţa ta.

Te voi păstra in sufl et ca pe-o torţă

Ce ţine veşnic amintirea ta

In agonia mea de neputinţă

Tot voi găsi puterea de-a lupta.

 

Nu voi să spun nicicum vorbe urate

Acum, cand plec şi mor şi plang şi . . . Te iubesc

Dar, rogu-te iubito . . . ţine minte!

Candva mi-ai fost un dar dumnezeiesc.

Iar de va fi ca vitregia sorţii

In viaţă, să te frangă la pămant

Să-ţi aminteşti că şi in faţa morţii

Te port in vis, in inimă, in gand.

Acolo tu să fugi de nu ai unde

Cu glasul inimii incet te-oi alina

Şi n-o să ştie lumea niciodată

Că ai rămas pe veci . . .mireasa mea.

 

 

Cărăuşul de vise . . .

 

Mă strigă lumea: Cărăuş de vise!

Mereu se face că-s amărăciuni.

Printre iubiri furate! . . . Interzise!

Adesea am făcut eu stricăciuni

 

Sunt cărăuşul suferinţei ce mi-i dată

Durerea să o car cu frenezie.

In mine zace dragostea furată

Şi-acel izvor nestins de . . . poezie.

 

Continue reading „Florin-Cezar CĂLIN: Poeme” →

Lacrima cuvântului…

 

Nimic din ce a fost cândva întreg !

Doar lacrimă-n cuvinte și păcate.

Din care sigur astăzi nu se poate

Ca să mai fac ceva sau să aleg !.

 

Încătușatele din mine sentimente !

Chiar mi-au zâmbit de-a lor eliberare.

Bucățile de gând, care pe care !

Mi se luptau să-ți facă complimente.

Învață-mă să te iubesc mai mult !

Așa cum mama își iubește pruncul.

Cum visul meu se naște chiar din gândul

Că sunt aici ca să-ți opresc tumult.

Gândim la fel, că totul va fi bine !

Dară ne comportăm ca și intruși.

De valurile vieții noastre duși !

În viața asta ce ni-i o rușine.

 

Iubirii vreau să-i fiu eu cărăușul

În viața ta de s-o putea mereu.

– Și să mă bată bunul Dumnezeu !

De n-o să-i fiu de-acum eu chiar căușul.

Bucăți din suflet văd împrăștiate

Și nu știam atunci de unde vin.

A trebuit să stau un pic, să îmi revin

Ca să-nțeleg că de la tine sunt plecate.

Nimic din ce a fost cândva întreg !

Doar lacrimă-n cuvinte și păcate.

Din care sigur astăzi nu se poate

Ca să mai fac ceva sau să aleg !.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

4 noiembrie 2019

Rolul tău între minuni…

 

– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,

… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.

(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),

… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.

 

Cititorii de răvaşe … ce nu ştiu interpreta,

(derizorii idealuri, din cununa lor de spini).

… ne mimează fericiri … ce apoi le-or regreta,

Răstignind, în viu, speranţa, plină de amărăciuni.

Văd în ochiul tău căprui … un gheţar de sentimente,

”- Ce-mi provoacă nenorocul, să purceadă în pustiu!”.

(ca să-şi întâlnească dorul, bandajând la complimente)

… amăgit cu o ţigară … şi un zâmbet fistichiu.

 

… turmentezi tu minţi pierdute, cu-nclinări bahusiene,

(sau smulgi ropotul de ploie … din galopul tău troian).

… decorând cu întristarea-ţi, lacrimile de pe gene,

”- Ca să vezi dacă acestea … îţi vor curge an de an!”.

 

Un garou tot face staţii … pe aortele perene,

– Întrebând dacă speranţa, este visul din răbdări!.

(ca să ştie când aceasta, dreptul meritat … va cere),

… concluzionând că viaţa … e motiv de supărări.

 

Eu în munţii tăi de gheaţă, am aprins focul dorinţei,

… cu apusul unor gânduri … poposite-n amintiri.

(străpungând, la întâmplare, consecinţele căinţei),

… chiar cu spada ta de vise … izvorâte din priviri.

 

– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,

… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.

(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),

… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

30 Octombrie 2019

Câștig ilicit…

 

Prezența ta e hrană vie-n mine,

Un nesecat izvor de biruință!

Nu-mi este frică să trăiesc cu tine,

Căci zilnic ești prezentă-n conștiință.

 

E frig în lumea mea când nu ești tu,

Pământul geme de păcate grele.

Tu ești motivul de a spune … Nu!

Acelor veninoase caractere.

 

Iubești atunci când tu te dărui toată,

Acelui cineva avut în gând.

Iar asta o putem numi chiar soartă,

Pecetluită c-un singur cuvânt.

 

Ființa ta prea lesne dezertează,

În liniștea-mi de-acuma efemeră.

”- Dar tot ce se întâmplă, ce contează,!”,

E că nu-ți faci din viață … carieră.

 

Simt sufletul că plânge fără tine,

Împovărat acum de lipsa ta.

Nimic din Univers nu-i mai convine,

Văzând că nu lucește a ta stea.

Se aprindeau lumini pe strada vieții,

Iar felinare pâlpâiau până în zori.

Când adormeau în vise chiar poeții,

Cu versuri încărcate de culori.

 

Păcate grele împotriva sorții,

Am tot cărat în spate obosind.

Ca în final să-i cotizăm noi vieții,

O parte din ”câștigul” ilicit.

 

 

Urme de-ndoială…

 

Nimic din ce-i frumos nu voi păstra !

Voi arunca și urma de-ndoială !

Prin care mi-ai cerut tu socoteală

Și ne-ai ursit o dragoste … sadea !

Continue reading „Florin-Cezar CĂLIN: Versuri” →

Statut meu de privilegiat…

 

Sunt încă un străin în viața ta,

… dar cu statut de privilegiat.

”- Că poți să-mi ții în mână liniștea?!”,

E-un lucru mare … de invidiat.

 

Mi-e sete să-ți șoptesc cuvinte calde,

… în nopțile cu Lună temporară.

Să-ți spun cuvinte uneori savante,

Cum le spuneam odată, într-o seară.

 

Aș vrea să te iubesc cu nepăsare,

Să te alint în interesul meu.

Iar lumea chiar să creadă că mă doare,

Acest cadou dorit de Dumnezeu.

 

Să mă scufund în inima-ți rănită,

… în așteptarea ”Da-ului” tău nud.

Și cu privirea ce mi-e oblojită,

Să-ți împrumut nuanța din sărut

 

Tu-mi ești condiția de-acum firească,

… motorul viu … al existenței mele.

Un Univers din care să lipsească,

Tristețile și toate cele rele.

 

O nebuloasă-n viața mea apari,

– Eu aș da timpul nostru înapoi!,

Să înțeleg de ce tu mai dispari,

Ca să revii în sinea mea apoi.

 

De crezi că-s un străin în viața ta!

… un lucru foarte greu de-anticipat.

”- Când îmi vei ține-n mână liniștea!”,

Să știi că sunt un … privilegiat!

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

22 octombrie 2019