Rolul tău între minuni…
– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,
… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.
(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),
… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.
Cititorii de răvaşe … ce nu ştiu interpreta,
(derizorii idealuri, din cununa lor de spini).
… ne mimează fericiri … ce apoi le-or regreta,
Răstignind, în viu, speranţa, plină de amărăciuni.
Văd în ochiul tău căprui … un gheţar de sentimente,
”- Ce-mi provoacă nenorocul, să purceadă în pustiu!”.
(ca să-şi întâlnească dorul, bandajând la complimente)
… amăgit cu o ţigară … şi un zâmbet fistichiu.
… turmentezi tu minţi pierdute, cu-nclinări bahusiene,
(sau smulgi ropotul de ploie … din galopul tău troian).
… decorând cu întristarea-ţi, lacrimile de pe gene,
”- Ca să vezi dacă acestea … îţi vor curge an de an!”.
Un garou tot face staţii … pe aortele perene,
– Întrebând dacă speranţa, este visul din răbdări!.
(ca să ştie când aceasta, dreptul meritat … va cere),
… concluzionând că viaţa … e motiv de supărări.
Eu în munţii tăi de gheaţă, am aprins focul dorinţei,
… cu apusul unor gânduri … poposite-n amintiri.
(străpungând, la întâmplare, consecinţele căinţei),
… chiar cu spada ta de vise … izvorâte din priviri.
– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,
… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.
(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),
… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.
Zgomotul tăcerii noastre…
– Sorb sedus de vraja mării, vis în care tu erai!,
… înrobit de o speranță … deghizată-n al tău Rai.
(rămâi zgomotul tăcerii … performanate deocamdată),
– Dar și gustul veșnciei, în femeie-ntruchipată!.
Port pe umeri psalmii tăi, iar pe trup romanța serii,
… cea pe care-am auzit-o, într-o zi, în faptul verii.
(iar de-atunci norocul meu s-a schimbat atât de tare!),
– Încât zilele-mi nefaste … au fugit din calendare.
– De m-au frământat apusuri, azi îmi par că-s serenade!,
… sau intenții optimiste … încurcate-n acolade.
(dintr-o vară când pe cer … stelele păreau că-s vise)
– Pomenite în decepții, cu luminile aprinse!.
Bat un ritm care imită, zgomotul tăcerii noastre,
… îmbrăcând trădări în vise, dispersate-n zări albastre.
– Și-n al tău sărut bolnav … (parte a realității)!,
(trasă de curând la sorți … în pofida castității).
Te privesc cumva clișeic și ascult tot ce îmi spui,
– Parcă-s vise atârnate … chiar în ochii tăi căprui!.
(făcând loc iubirii mele … să pătrundă chiar prin ei),
… până-n inimă, pe unde, dragostea are temei.
– Absolutul tău primar … curge-n visul meu anost!,
… chiar din ochiul său homeric, care are bezna-n post.
– Ce hilar? – Parcă sunt vise … încărcate-n zări albastre!,
… prevestind, cu bună știre, zgomotul tăcerii noastre!.
Întâlnire de gradul trei cu destinul…
– Am un sentiment aparte … imposibil de urnit!,
… fiindcă te iubesc de-o viață, lucru nemaiîntâlnit.
”- Pot să iau eu chipul ploii … ziua ta cea însorită!”,
… căci ascunsă-n întuneric, dragostea-ți tot mi-e ispită.
… umblă-n lung și-n lat pământul, controlând propria viață,
– Ca să poată-ndeplini … visele-ți de dimineață!.
… tu fiind chiar conștientă, că te va lovi-ntr-o zi,
– Și că la un moment dat … dânsa tot te va răni!.
Noi n-am refuzat nimic … din ce poate oferi,
… inclusiv un drept celebru, dreptul ei de a iubi.
– La-nceput sărutul tău, ciudă, frică și visarea!,
… apoi fuge calmul vostru … și-n final vine trădarea.
Unii mai rămân blocați, chiar în ea, la nesfârșit,
… alții mustesc de ură … și-apucă pe drum greșit.
– Trecând stări contradictorii, spre un mâine mai docil!,
… cu prezența tot senilă … dar cu glasul mai umil.
”- Totul se adună-n noi, chiar oprind din cataliză!”.
… visul nostru anonim … cu sintagma-n analiză.
… să se bucure de zbor … și de stadiul ideal,
– Al relațiilor noastre, din impactul conjugal.
Zugrăvim acum tablouri … strivind binele de rău,
… ce-n condiția de miri, va-nsemna al nostru hău.
– Care va crea … suspans, în orgolii, sentimente!,
… peste visurile noastre … cu ciudate argumente.
Mintea mea nu știe carte, dar nici nu cunoaște frica,
… dragostei închipuite … și scăldate în nimica.
– Fiindcă fundatura vieții, alesese tot ce vrei!,,,,
… lucruri foarte importante … întâlniri de gradul trei.
Surghiunul zilelor noastre…
Mă bârfesc duhuri de piatră, pe la colțuri de hogeac,
… prin cătunuri de lumină: – De ce oare pot să tac?.
– Dimineața asta plină pare-un horn de fum albastru!,
… peste visurile mele … din ceardacul unui astru.
Văd în zare cârd de păsări ce plutesc … fără de zbor,
– Înlemnite-n gândul nostru, fiindcă nu vor ajutor!.
”- E duminică în Raiul ochilor ce-și pierd privirea!”,
(sau în poarta unde zace, pângărită … amintirea).
Desenezi coloși în nori, iar pe ziduri ruinarea,
– Dar în straiul mirilor … văd că-ți afli alinarea!.
… și-n bujorii dimineții … pregătite de surghiun,
– Unde zorii matinali, ți s-au pregătit de drum!.
– Nici nu stiu cum mai arată, un solstițiu iminent!,
… exilat în nemurirea … unui zâmbet permanent.
(dat de danaide triste … din butoiul fără fund),
… mirilor ce îi sugrumă, chiar în noaptea nunții, blând.
Îmi zâmbești din colțul gurii, ca un șarpe-vârcolac,
– Că-i duminică … și semăn, cu o rană fără leac!.
… ce-o resimt în podul palmei, rugul coastei ce îmi arde,
(cam de-un veac și jumătate) … iadul frunții mele calde.
– Ești o muză fără vers … rimă albă într-un plâns!,
… sau penel care-mi pictează, doar al glasului surâs.
– Ești dumnezeiasca Venus, soața marelui Vulcan!,
… ce-a născut pe Cupidon … din zigotul altui neam.
Strălucind în Eden fals … te voi face eu hodina,
… zilei de duminică … nopților stingând lumina.
– În armura mea de gală, pregătită de surghiun!,
… ca să mă bârfească lumea … când eu zilele-i apun.
P.S. danaide = cele 50 fete ale lui Danaus, care sugrumându-și bărbații în ziua nunții, fură osândite să umple în Infern un butoiu fără fund
Carnagiul viselor mele…
Karma mea lovește-n stânca tare-a ignoranței tale,
… ne certăm cu morți-martiri că ne-au exilat iubirea.
(sus pe lespezi, de mirări, urlă sufletul a jale),
… iar în beciurile vieții plânge-n hohot fericirea.
Bântuie un vuiet trist, precum ciuma într-un suflet,
(așteptând să ne despice … ura-n lamă de topoare).
… în piața cu vise triste, manuscrisele din cuget!,
dând dreptate (din orgoliu), dânselor, surpă valoare.
– Mă ninge tristețea ta … da-mi zâmbește amintirea!,
(dintr-un purgatoriu, care, l-ai făcut carne de tun).
… ‘geaba îți zgâiești acum (periodic) tu privirea,
fiindcă făr’ a ta iubire mă comport ca un nebun.
Rău ne ceartă morții zilei și ne sar în cap martirii,
… tot mi-ești rana unei stele și pojar al conștiinței.
(sub povara deznădejdii mă înclin eu nemuririi),
… și iau pulsul tău, ocării, viselor, recunoștonței.
– N-am uitat nici tinerețea care plânge fără tine!,
(sau uitările, plecarea, ce m-au îngropat în dor).
… vorbele, cândva încinse, care-au izvorât din mine,
ori că-mi ești o boală rară … chiar pelagra viselor.
Tu ești unica mea vină în sicriul de argilă,
… vecia poa’ să-mi implore consecința clipelor.
căci iubirea pentru tine nu cred că e puerilă,
ci-i un curcubeu de gânduri exprimate printr-un dor.
Șiretlicul ploilor divinității…
Lasă însearea nopții să mai tacă-n întuneric,
(să ne treacă iar fiorii, predispuși la amintiri).
căci sunt tineri amatori care cu un gest feeric,
… vor să-ți mutileze visul cantonat chiar în priviri.
”- Cum să beau din râul morţii, nensetat de setea ei?!”,
… și apoi din cupa oarbă … să sorbim etern nimicuri.
suntem mândrii miri ai sorții … judecați pentru idei,
ce au lăcomit instinctul ploilor cu ai săi picuri.
Tu să nu te rogi prea des, că-nvechești pe Dumnezeu,
… fă mai bine și-i adună pe toți cei care se miră.
(că o viață te-au vorbit, pe la spate, mai mereu),
iar acuma obosiți … de taifas … ei adormiră.
S-au învăduvit chiar zeii de când tu mă tot iubești,
(se îndeamnă să-și învingă slăbiciunile … în forță).
… între timp văd cum speranța (mai mereu) o siluiești,
să-ți devină permanent și aprinsă veșnic … torță.
N-am să strig în gura mare că mi-e moartea veșnicie,
… nici cu vise dealtădată permanent să mă-mbăt.
cred că a sosit momentul să mai fac ucenicie,
pentru că iubirea ta, deocamdată, n-o suport.
– În vin de amară toamnă … am sorbit eterntatea!,
(împăcându-mă cu toate, cu destinul, șiretlicuri).
… amintindu-mi de doi miri ce-au învins divinitatea,
când au lăcomit instinctul ploilor cu ai săi picuri.
Fiica nopții din amurg…
– Mi-este frică de-ntristare … cu rușinea în oglindă!,
… sau pedepsele divine … puse chiar de Demiurg.
ai tras lozul neștiinței … și l-ai spânzurat de grindă,
devenind, pentru o vreme, fiica nopții din amurg.
”- Văd c-ai răzuit talonul … validat de Univers!”,
(poți să cazi în introspecții, cât de cât, ereditare).
… dar să știi că Infinitul … are numai unic sens,
și-o să îi deguști dulceața, prin inspecții ancestrale.
Poți zdreli în vis oceane … bântuite de fantasme!,
… încercând să pipăi Luna, pe obrajii săi de foc.
sau să guști din ironia … ce se-ascunde în sarcasme,
… numai injectând în vene zbor de îngeri cu noroc?.
Mi-ai badjocorit privirea povestindu-i iarna mea,
… și persecutat în vise tot ce își dorește viața.
pentr-o clipă de iubire … tu destin mi-ai mutila,
(începând din zorii zilei, care mai alungă ceața).
Eu sunt lagărul cu demoni și-al nevoii de-a renaște,
(din orgoliile sacre … puse-n zbucium feminin).
”- Tu îmi ești destinul vieții și nevoia de-a cunoaște!”,
… și-a vedea … că Infinitul nu-i glumă de arlechin.
– Mi-ai ținut în șah iubirea, vis a vis cu nebunia!,
… iar în mascarada vieții ai fost Iadul meu nocturn.
(lava lui se cam trsansformă, când dă piept cu agonia),
… șoaptelor … ce niciodată nu prea știu ceea ce spun.
M-ar adulmeca tristețea dar ai spânzurat-o-n grindă,
(insistând să-ți fie martori … Iadul sau chiar Demiurg).
… ai tras lozul frumuseții … chiar dacă e în oglindă,
devenind, pentru o vreme, fiica nopții din amurg.
Feminitatea dimineților tale…
– Cred că polul fericirii ți-a pus pulsul în pericol!,
(de-ți viberează așa dorul când privirile-s absente).
”- Iată cum te-au ridicat sentimente din ridicol!”,
uitând că și falsitatea … își păstrează dividende.
Ne mințim înstrăinarea … că meleagurile sfinte,
(unde joacă umbre nude, pentru noi, același Iad).
… este chiar divinitatea unde ample simțăminte,
sunt un templu de dorințe … pentru doruri care ard.
De pe tronul nebuniei noaptea ta încă tresare,
… fiindcă politruci aleargă să mă-nvețe cum să rabd…
regii plânsului lăuntric, convocați la așteptare,
mă anunță că uitarea-i, testamentul tău de card.
Văd orgoliul cum îți paște floarea morții cu boboci,
… și transformă în suspine cord format pe duoden.
lumea noastră încă-i plină de posibilii proroci,
… ce prezic că-nsingurarea este cale chiar spre Eden.
Noi îl credem singur templu, între-apus și răsărit,
(locul unde timpu-și poartă monologul său în ceață).
… echinocțiul ce colindă … Universul tău grăbit,
și tot el cred că va fi … căpătâiul meu de viață.
”- Uite bezna cum pretinde că sfârșitul ni-l conjugă!”,
… revelațiile-n mir … puse-n frunte unor frici.
de o vreme-nsingurarea parcă dragostea-ți îndrugă
… ideal dezgustător … de habotnici prea calici.
Discipolul frumuseţii tale…
– Aş dori să fiu discipol … chiar în Ordinul femeii!,
… ce-am pierdut-o (desenată) în abisul unui gând.
sau să-i fiu eroul zilei … şi misterul epopeii,
… ori călugăr solidar … fără vicii în cuvânt.
Cu cât eşti tu mai aproape, eu mă simt tot mai artist,
(visul meu abia răzbeşte, de dorinţe, către tine!).
… izolându-şi aşteptarea, chiar şi-atuncea când e trist,
… ca să guste a ta gură … ce-are sărutări divine.
– Dintre toţi marii bolnavi … sfinţii ştiu că-i cel mai bine!,
… să găseşti un prunc cu duh şi să-l întrupezi din oase.
(fiindcă tu trăieşti în viaţă, permanent, doar ce-ţi convine),
… şi mereu ai încercat … să-ţi obţii numai foloase.
… ai înghesuit chiar îngeri, pe-o felie-n colţ de cer,
sau l-ai mituit pe Hades … cu dorinţe ne-mplinite.
… zilnic i-ai furat tu vietii … porţia sa de mister,
şi mi-ai amputat speranţe, de diavol stăpânite.
– Cred în tine dar mă tem să-mi pun sângele în ramă!,
… este-o milă cam suspectă … în tăcerea mea bolândă!.
(e ceva la mijloc putred … care seamănă c-o rană),
… ce iubirea mi-a făcut-o fără ca să stea la pândă.
De aceea vreau să-mi spui … ca un mentor al tristeţii,
(fără romantism ori frică … chiar de va părea ridicol).
… că oricât demult ai fi, sclava ta şi-a frumuseţii,
va veni şi vremea-n care, o să-ţi cauţi un discipol.
Coșmarul visurilor mele…
Țipătul, panteră neagră, stă al pândă într-un vis,
… ridicând un praf stelar … chiar în coama cailor.
– Și în liniști de coșmar, prispă-n somnul zilelor!,
… din copite lăcrimează … sensu-i încă interzis.
Haos, păstorit de duhuri … și de vameși cu aripe,
… în repaosul ce, iată … zbate-n suflete fierbinți.
(alungând, pentru o clipă, chiar și Duhul Sfânt din sfinți),
– Robotește pentru taina … graalurilor din firide!.
Umbra unui Sfinx plutește … în născarea zorilor,
– Are corp de cerb domestic, însă capu-i e de Hydră!.
… de-i tai unul, apar două, care tind să ne ucidă,
– Glasul pustiit de lacrimi … din copita cailor!.
Răscolind deșert de luturi … din osmoza unui vis,
… ca să plagiem trecutul, încărcat de superstiții.
– Ne ademenim prezentul, în diverse investiții!,
… care par fără valoare … cu profitul compromis.
Norii negri de durere, împânzesc zarea albastră,
… clipe se transformă-n păsări, bântuite de păcate.
(lacrimi se prefac în stoluri … încuiate cu lăcate),
… mânjind cerul meu de vise și chiar nemurirea noastră.
Peste duhul tău de taină … așez mantia răbdării,
– Căci trăim după tiparul, unei false bunăstări!.
… țipăt de panteră neagră … refuzată de-ncercări,
– Când a vrut să cucerească, orizont, din calmul mării!.
Văd lumina ta-n genunchi, încercând să-mi frângă zbor,
… chiar și patimile tale … sunt coșmarul vieții mele.
(punse-n visele de noapte … uneori foarte rebele),
… care vor oricum cu soarta, care-mi esti, să faci amor.
Secretul privirilor tale…
– Tremurul ființei tale și lumina ce-și revarsă!,
… sentimentele pe cale … să devină torțe vii.
face-n mine să-nflorească dorul care mă apasă,
licărind în ochii tăi, visele … două făclii.
Munții mei nu pot ascunde vulturii cărunți și focul,
… care arde la izvoare … și-n speranțele de-atunci!.
simt în mine o rumoare unde cred că-și are locul,
… cuiburile de fantasme din privirile-ți adânci.
Flota ta de gânduri negre care-a stăpânit pământul,
… s-a-necat de multe zile, nefiresc, cum se îneacă.
nesfârșitul meu există (o să vezi!) precum cuvântul,
care te adoră-n toate … și nu poate ca să tacă.
”- Cere-mi și-ți voi da puterea duhului de pustiire!”,
… sau durerile materne ale vieții din adâncuri.
toate cele nevăzute … vor trăi în nemurire,
pe când bărcile tristeții le vei umple cu săruturi.
– Te iubește Dumnezeu, te respectă și te-adoră!,
(pentru că ești mama vieții cum mi-ai fost întâia dată).
… mă vei naște într-o lume, cât de cât, multicoloră,
și-ntr-un loc în care luna nu apune niciodată.
Vei veni la mine-acasă, cu rumoarea frumuseții.
… și parfumul tău de fată … heruvim în devenire.
în grădina mea de aur n-am să pierd tumultul vieții,
prețuind a ta ochiadă … sau secretul din privire.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
11 decembrie 2019