Tu ești Nordul meu stelar…
– Clipa nebăgată-n seamă, îmi indică-ntotdeauna!,
… mimica din gestul tău … așezat la naftalină.
”- Dar și Nordul înstelat, spre iubirea ta divină!,
… controlat de un timp … ce n-a necunoscut minciuna.
Molima dragostei tale … mi-a ucis curând trecutul,
… apoi chiar l-a blestemat, să se-nnece în nesomn.
– Supraviețuindu-i gena … din solstițiul fusiform!,
… sau mulaj din al său rânjet, ce i-a inundat zenitul.
– Gesul tău de ”Noapte bună”, pare-un dialog de vise!,
… deocamdată auzit … doar de tine … între șoapte.
”- Cunoscând tradiții mute, că iubirile de-o noapte!”,
– Nu-s nicicând prolifice! – De aceea-s interzise!.
Umbra ta din avanposuri … pare-un asterix de seamă,
„- Ca un pod, arc peste timp, pentr-o clipă de plăcere!”.
– Impresionantă gazdă … a iubirii … care-ți cere!,
… să-i legiferezi simțirea … când va trece a ta vamă.
– Te privesc îngândurat, cam de-un secol și mai bine!,
… investind în anotimpuri … cota mea de indulență.
… pentru zilele în care … n-am simțit a ta prezență,
– Ce mi-a devenit brățară, pentru sufletul din mine!.
Tălmăcirile de-o iarnă … nu toți brazii îi alungă,
… în troienele-ți de vise … prematur încondeiate.
– Lăsând urmele durerii, în deplină libertate!,
… să-și asmută cerberii, înspre patima nătângă.
– Tu ești Nordul meu stelar, sau chiar patima divină!,
… controlată de un timp … până jos … la rădăcină.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
17 ianuarie 2020