Eugenia BUCUR: Tăceri

Tăceri

 

Unde de clopot împărțite-n felii,

Odaia e strâmtă şi pereții înalți,

Se lovesc privirile, golul răsună,

Pasări şi albine pe rece în lanț.

 

Se aude o voce – reducem tăcerea,

Memorăm atingerea din doi în doi,

Furnicile stau albite în muşuroaie,

Soarele caută grămezi, ceru’ e-n ploi.

 

O pasăre pare să creadă în ea,

Ramului îi spune de iubiri trecute.

În case e doar abur de ceai şi cafea,

Cuvintele-s surde, sufletele mute…

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

21 Martie 2020

 

Eugenia BUCUR: Voaluri cereşti

Voaluri cereşti

 

Pe pleoape de zori stă oprită silaba

Sprințară pe albul respirat din trecut,

Coborând pe luciu de ape des liniştite,

Ori poate în parfumul florilor sub vânt.

 

O rază de lumină stă oprită-n ramuri,

Adâncul se încălzeşte surâzând vioi,

Se adună consoane şi vocale-n perechi,

Numărătoare vie mai mult din doi în doi.

 

Împrăştie ramul de cireş trenă rozalie

În adieri uşoare ridicând curat cuvântul,

Tot mai încet şi mai suav şi mai discret,

Să strecoare-n iubiri de îngeri iar surâsu’.

 

Un vers pe ram rămas din floare-n alb,

Porneşte-n taină să-şi rotunjească casă,

Copii cu rimă, ritm şi măsură să colinde

Spre albul univers din lumea cerească.

 

E plin văzduhul de mătăsuri de cuvinte

Purtate de necunoscute şi vii chemări,

Spre inelele copacilor de pădure dăruite,

Să trăiască-n răsfoire în suave primăveri.

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

9 Martie 2020

 

Eugenia BUCUR: E opt

E opt

 

Ora exactă a pământului,

Când petale se dăruiesc

Irisului, ce-n chemare

Răspunde simplu –

Vă îndrăgesc!

 

O lacrimă a cerului

Le închide privirea,

O rază de cer suav

Ne trezeşte simțirea.

 

În adieri amintiri surate,

Paşi ce sufletu’ însoțesc,

Coboară dăruirea-n suflet

Şi dumneavoastră ştiți –

Vă îndrăgesc!

 

Bate orologiul ora exactă,

E primăvară în suflet iar,

Cerul şi-a revărsat cerneala

E 8 martie-n noi şi-n calendar.

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

8 Martie 2020

Eugenia BUCUR: Cuvântul primăverii

Cuvântul primăverii

 

Caut sfios cuvântul zorilor

Sub ploaia-n cadență divină

Pe lumina gândului stelelor

Ce mă îmbie la bogată cină

 

Acolo-i lumea nevăzută firesc

Ce adună-n senin albă bucurie

Sufletele se revarsă din ceresc

Vorba respiră dulce copilărie

 

Gânduri dragi se răspândesc

Ecouri în preaplinul de iubire

Lumini de astre şi pământeşti

Fac primăvara inel de fericire

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

Martie 2020

Eugenia BUCUR: Parfum de ghiocei

Pe raza gândului pătruns

Lumina sfântă, de adâncuri,

Se răspândeşte în tumult

Pe braț verde de albi fluturi.

 

Închid o parte din privire

În suflet candid de copil,

Plec cu vântul primăverii

Pe dorul unui vechi suspin.

 

El iar mă duce în povestea

Cu mângâieri prin vreme,

Crescute de clipe rămase

Ce reîntregesc fără temeri.

 

În foşnetul frunzei uscate

Se leagănă dorul chemării,

Pădurile odihnite-n zăpezi

Oferind vestitori primăverii.

 

Azi scriu în buchet candid

Nume dragi copilăriei mele,

Unele-n ghiocei pe tâmple

Altele-n senin printre  stele.

 

 

Suflet de femeie

 

Făptură ce înfloreşti cuprinsu’

Ce atâtea adâncuri dăruieşti

Purtând în tine lumina cuminte

Venită pe drumuri line cereşti

 

Muguri de viață porți pe ram

Flori parfum şi fructe coapte

În tine noaptea se odihneşte

Şi zorii coborâtori din aştre

 

Continue reading „Eugenia BUCUR: Parfum de ghiocei”

Eugenia BUCUR: Lacrima crucii

Lacrima crucii

 

Focuri albe din cruci albe

Tăciune-n cele multe grele

Vânturat peste pământuri

Să nu urce lumina-n stele

 

Glasuri răzlețe se aprind

Rar inimi cu forță să bată

La poarta unde în cimitir

Mai urcă un bocet de fată

 

Gărzile crucilor albe suie

Lutu’ neaprins se aşează

Din umbra lui sub micime

În zori inima lăcrimează

 

Privesc bisturiul încătuşat

L-aş cuprinde şi să fie bine

Dar n-am în suflet o literă

Să schimb a lumii destine

 

Să decolez ce sufocă țara

Pânza de întuneric îndesită

Crucea ei de lumină trudită

De tumoră îi este azi ucisă

 

Rădăcini de haite azi suie

Noroi ce se scăldă absurd

Ucigând speranță dreptate

Lacrimă gând curat şi bun

 

Glasuri răzlețe se aprind

Rar inimi cu forță să bată

La poarta unde în cimitir

Mai urcă un bocet de fată

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

15 februarie 2020

 

Eugenia BUCUR: Visătorul

Visătorul

 

Căzuse lumina pe liniştea din mine

Şi pasul spre unde încet mă chema,

Se întâlnea soapta lui cu cele divine

Şi-o lume în fruct copt mă îmbrățişa.

 

Privirea era de-o lumină închinată,

Ce-n picuri în suflet mi se revărsa,

Erai tu sau era o altă suavă simțire

Şi cerul tot în stea mi se cuprindea.

 

Acum privesc amintiri  de ceară,

Sub focul nostalgic apar şi dispar

Şi dorul mă gustă în esența amară,

Mai vino-mi, în visul din sfântul altar.

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

12 februarie 2020

Eugenia BUCUR: Lumina

Lumina

 

Ploua de ani, mărunt, ploua des,

Vară şi iarnă prin noapte şi prin zi.

Numai el, soarele copil,  peste nori,

Se întrece în vesele şi lungi ghiduşii.

 

Pe pragul cerului înalt rămăseseră

Doar ochii pironiți pe-o cale lungă,

În poala vie a câțiva ani de muritor,

Din urma speranței de tăcere udă.

 

O ultimă suflare pe muchie de stea,

Într-un cărunt cuprins de aşteptare,

Se mai zărea pe timpul ce curgea,

Picături mici şi rare prin perfuzoare.

 

O lacrimă din cer pătrunse straniu,

În cordul ce stătea uscat în îndoială,

Viața prinse fără nori cenuşii contur,

Dintro lumină zărită parcă întâia oară.

 

Un zâmbet larg însenină iar privirea,

Ce se plecă în taine şi-n lungă visare,

Părea purtată de-o privire vie, blândă,

Ce daruia tăcută chemări nemuritoare.

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

3 februarie 2020

Eugenia BUCUR: Dăruirea

Dăruirea

 

Primăvară, vârfuri în inflorescențe,

Mireasma-n păduri dezgolite de jar,

Doar îngerii stau în veşminte trudite,

Mă leagănă în amintiri iar şi iar, şi iar.

 

Aud săltat de păsări zglobii pe ramuri,

Fine sunete-mi ridică obosită privirea.

E lumină în codru şi-i  lumină în mine,

E martie şi a ‘ntinerit în clipe  pădurea.

 

Inele curate îmbracă trupuri cernite.

Mă plec peste ele-n calmă îmbrățişare.

Mi-e sete de libertatea privirii din cer,

De vis curat, trăiri din senina depărtare.

 

Mă sui pe vârfuri de nouă primăvară.

Ce alb, încărcat cu esență de petale!

Întind brațele, să te am mai aproape…

„- Copilă!” îmi spui şi mă prinzi în ale Tale.

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

25 ianuarie 2020

 

Eugenia BUCUR: Sâmbăta

Sâmbăta

 

Casa noastră azi tremură de friguri

Ea în plină iarnă nu mai are cuşmă

Pe cărarea veche lată dinspre drum

Nu mai e zăpadă nu mai este urmă

 

Doar un animal tremură-n ogradă

Cu singurătatea strânsă în fânețe

Nu mai vine-un om sau o pasăre

Să îl necăjească ori să-i dea binețe

 

De pe coşul casei greu nu mai colindă

Fum curat de iarnă spre alba grădină

Prin văzduhul curții ce de el mă leagă

Şi de mâna mamei astăzi în odihnă

 

Zilele se duc azi îmi pleacă satul

Cu tâmpla albită de lipsa lui mâine

Un ascet ce-n rugă azi se stinge gol

Fără să mai ceară dreptul lui la pâine

 

La icoana veche în casa încuiată

Şade busuiocul aşteptând de ani

Sub ştergarul mare gălbejit de viață

Iisus în genunchi tot la Ghetsimani

 

Mă întoarce gândul astăzi într-o casă

Ce-mi pare străină ce-mi pare a mea

O zăresc adesea pe mama prin curte

Dar mai des în rugă Mi-e inima grea

 

Tremură în curte o viață de câine

Tot mai singur astăzi şi mai pedepsit

N-are el în curte un om să-i arunce

O coajă de pâine şi-un cuvânt răstit

 

Poarta se deschide scârțâind cu jale

Nimeni n-o izbeşte în mersu-i grăbit

O rugină veche mărunt mărunt îi cade

Ea abia se mişcă şi cred că a surzit

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

11 ianuarie 2020