Dorina OMOTA: A mai trecut un an din viața mea

A mai trecut un an din viața mea

Am îmbătrânit măicuță

Și-n curând la tine vin

Anii-mi sunt într-o căruță

Care-mi lasă doar suspin

Și nu-nțeleg bucuria

De-a mai aduna un an

În buchetul bătrâneții

Când s-a dus clipa în van

Singurul motiv pe care

Să îl am, nu am putut,

N-a venit pe-a mea cărare

Și copii nu am avut

Nu prea am fost fericită

Dar de viață-mi pare rău

Și chiar de nu-i strălucită

Nu aș vrea să merg în hău

Însă timpul nu ma iartă

Clepsidra s-a cam golit

Deși sufletul mă ceartă:

– Ce-i cu tine? Te-ai tâmpit?

Bucură-te cât poți încă

De un zâmbet, de o floare

Și fii tare ca o stâncă

Cât ai razele de soare!

Autor: Dorina Omota

4.12.2021

Dorina OMOTA: De ziua ta, iubită Românie!…

De ziua ta, iubită Românie!…

Sunt ani și ani, iubită Românie,

De când românii toți s-au adunat,

La Alba și-n deplină armonie,

Îmbrățișați în horă au intrat.

Cu bucurie ,,La Mulți Ani” îți cântă,

Poporul din Ardeal și de pe Prut,

Iar eu mă-nclin cu drag, măicuță sfântă

Și glia strămoșească o sărut.

Veniți cu toți la hora înfrățirii:

Uniți să fim din nou ca și atunci,

Când un Mihai a rupt lanțu-nrobirii

Și-am devenit mai tari ca niște stânci.

Însă de-o vreme ploi de răutate,

Ce curg ades cu ură și venin

Ne-au cam privat din nou de libertate

Și plânge România cu suspin.

Și dacă nu luptăm pentru dreptate,

Vom fi striviți puțin cate puțin,

De cei pe care azi îl doare-n coate

Că iar ne frânge-o talpă de străin.

De ziua ta, iubită Românie,

În palme tare-aș vrea să mai cuprind,

Doar zâmbete și râs și veselie

Dar toate astea nu vor fi curând.

Și totuși încă sper la revenire

Știind că noi nu suntem niște lași

Care să uite că pe-a lor unire

Au vrut să calce monștrii ucigași!

Dorina Omota

29.11.2020

Dorina OMOTA: La mulți ani măicuță Românie!…

La mulți ani măicuță Românie!…

Motto:
(Cuvintele îmi sunt mult prea sărace,
Ca să îți spună ce mult te iubesc,
Dar crede-mă că orișice aș face,
Și-oriunde-aș fi, la tine mă gândesc!…)

E-un centenar iubită Românie,
De când românii toți s-au adunat,
La Alba și-n deplină armonie,
Îmbrățișați în horă au intrat.

Cu bucurie „La Mulți Ani” îți cântă,
Poporul din Ardeal, sau de pe Prut,
Iar eu mă-nclin cu drag măicuță sfântă
Și glia strămoșească o sărut.

Zâmbesc chiar și eroii din morminte,
Văzând această mare sărbătoare,
În care ne rugăm cu glas fierbinte,
Pentru a țării slavă și onoare.

Veniți cu toți la hora înfrățirii,
Uniți să fim ca și atunci demult.
Când un Mihai tot lanțul înrobirii,
L-a rupt și a făcut din noi un cult.

Însă veniră ploi de răutate,
Ce curg ades cu ură și venin,
Și dacă nu luptăm pentru dreptate,
Vom fi striviți în talpă de străin.

De ziua ta iubită Românie,
În palme tare-aș vrea să mai cuprind,
Doar zâmbete și râs și veselie,
Ca să îți cânt cel mai frumos colind!

————————————

Dorina OMOTA

26 noiembrie 2018

Dorina OMOTA: Am scris cu litere de foc…

Am scris cu litere de foc…

Motto

(Ne-au amăgit cu stratageme
Și i-am votat mereu ca proștii
Dar o sa vină și-acea vreme
Când vom scăpa glia de monștrii!)

– rondel –

Am scris cu litere de foc
Pe-un calendar uitat de vreme
De-acei care ne fac probleme
Și ne-au împins spre nenoroc.

Adesea simt cum mă sufoc
Când trupul României geme,
Și-am scris cu litere de foc,
Pe-un calendar uitat de vreme.

Nu mai ajung mii de blesteme
Pentru „aleși” e-un simplu joc,
Unirea noastră o provoc:
Români, recurgeți la extreme!

Am scris, cu litere de foc…

————————————

Dorina OMOTA

1 august, 2018

Dorina OMOTA: Când sărutarea ta…

Când sărutarea ta…

Îmi bat tăcerile în poartă
Un recviem al disperării,
C-un Demiurg ce nu mă iartă
Și tot dispare-n largul mării.

Se scaldă-n rouă dimineața
Cu iarbă crudă de mătase,
Dispare dintre gânduri ceața
Și-n așternut a tei miroase.

Mă uit spre el cu-nfiorare
Și mă cuprinde-un dor de ducă
Spre ora când în felinare
Lumina e doar o nălucă.

Și ochii îi deschid cu teamă
Nevrând să pierd nicio clipită
Când sărutarea ta mă cheamă
Să stau numai de ea lipită.

Tăcerea nu mai bate-n poartă
Şi a trecut de ușa zării,
Un ‘te iubesc’ parcă mă ceartă,
Râzând de umbra disperării…

————————————

Dorina OMOTA

28 iulie, 2017

Dorina OMOTA: Singurătate…

Singurătate…

Ma gândesc numai la tine,
Vis pierdut ca frunza-n vânt,
Vina mie-mi aparține,
Pentru-acel ultim cuvânt.

Nici măcar ‘la revedere’;
Doar atât: nu mai revin.
Şi de-atunci o grea tăcere
Mă învăluie deplin.

Din dor fac acum risipă
Și sunt singură pe drum
Un cuvânt rostit în pripă
Mi-a făcut visele scrum…

Nu mai ştiu pe unde ești,
De ți-e greu sau îți e bine
Și din fila cu povești
Au rămas numai ruine…

Să te uit as vrea, dar cum?
Peste tot văd chipul tău,
Și-o „romanță cu parfum”
Azvarlită-n negru hău…

Prea târziu am înțeles
Că în locul fericirii
Într-o clipă am ales
Doar povara amintirii.

————————————

Dorina OMOTA

30 iulie, 2017

(Din volumul ,,Când tăcerile dor”)

Dorina OMOTA: La geamul tău…

La geamul tău…
(variantă )

Ți-am desenat pe geam un vis,
Când înflorea amurgul serii,
Dar se părea că e închis
Şi am ales drumul tăcerii .

Trecut-au ani dar n-am uitat,
Tu ai fost marea mea iubire
Şi nu-nțeleg de ce-am plecat,
Spunând… Adio fericire…!

Aseară-am revenit la geam
Să caut florile iubirii
Dar orişiunde mă uitam
Vedeam ciulinii despărțirii.

Regretul e tardiv acum,
Pierdute-s clipele iubirii.
De ce-am ales oare alt drum
Vânzându-mă dezamăgirii?

————————————

Dorina OMOTA

12 iulie, 2017

(Din volumul ,,Când tăcerile dor”)

Dorina OMOTA: Nicicând n-am fost la tine mare…(rondel)

Nicicând n-am fost la tine mare…
(rondel)

Nicicând n-am fost la tine mare
Talazul tău nu l-am văzut,
Iar timpul meu a cam scăzut
Și dac-ai ști ce mult mă doare.

Iubirea mea nemuritoare
S-o cânt pe val nu am putut,
Nicicând n-am fost la tine mare,
Talazul tău nu l-am văzut.

Hotar de oameni nevăzut
Pe țărmul luminat de soare
În sărutări mângâietoare,
Cât aș fi vrut, cât aș fi vrut!…

Nicicând n-am fost la tine mare.

——————————-
Dorina OMOTA

21 iulie, 2017

Grafică – Lucian Opriceanu

Dorina OMOTA: Dor de Păunescu…

Dor de Păunescu…

Numai citind din versurile tale
Ce-n inimă ca o săgeată vin
Mor şi învii în sute de vestale
Şi iarăși plec şi înapoi revin.

Poemul tău vrăjeşte universul
Deși te-ai dus pe-o pajiște de cer
Unde înveți şi îngerii că versul,
E dragoste şi viață şi mister.

Numai prin tine ruga cea fierbinte
Pentru părinți ce mor cu un suspin
Şi dragostea de patrie fierbinte
În gândul meu le-aud poet divin.

Prin tine amintirile mă cheamă
Spre sala plină de ascultători
La versurile tale ce-i blesteamă
Pe cei corupți şi pe asupritori.

Prin tine doar iubite Păunescu
Eu m-am îndrăgostit de poezie
Tu şi Bacovia și Minulescu
Mi-ați dăruit și mie fantezie!

——————————-
Dorina OMOTA

21 iulie, 2017

(Din volumul ,,Când tăcerile dor “)

***

ADRIAN PĂUNESCU, azi ai fi împlinit 75 de ani…

Bun rămas poet al sufletului meu. Pentru mine ai fost și vei fi mereu însăși poezia…
Cum aș putea uita vreodată nopțile divine în care glasul tău recita cele mai frumoase versuri pe care le-am auzit…
Cum aș putea oare uita Cenaclu Flacăra? Niciodată nu am fost mai fericită ca atunci. Era un vis…O vrajă. Toată lumea cânta, dansa…Iar Tu erai sufletul. Pentru mine ai fost, ești și vei fi poetul cel mai bun….

Admirație veșnică…

Dumnezeu să te odihnească în pace…!!!

Dorina

Dorina OMOTA: Când în suflet e tăcere…

Când în suflet e tăcere…

Când în suflet e tăcere
Plâng visele efemere,
Sau voaluri de fericire,
Râd pe maluri de iubire

Când în suflet e tăcere
Se zbat lacrimi de durere,
Sau îmbrățișări divine,
Surâd nopții care vine.

Când în suflet e tăcere
Dorul o speranță cere
Sau sărutul cel mai dulce
Înspre Rai pe unii-i duce.

Când în suflet e tăcere
Toate par niște himere,
Însă Cel de Sus veghează
Și gândul ni-l luminează.

————————————

Dorina OMOTA

18 iulie, 2018