Tu n-ai să știi…

 

Tu n-ai să știi nicicând,
De ce sunt azi tăcere,
Nu ești decât un gând,
Hoinar printre himere…

 

Tu n-ai să știi nicicând,
De ce m-ascund în vise
Și scriu pe cer gemând,
Speranțe compromise…

 

Tu n-ai să știi nicicând,
De ce din ploi de stele
Curg doruri așternând
Talaz de lacrimi grele…

 

Tu n-ai să știi nicicând
De ce dragostea moare
Dar o să simți curând
Disprețul care doare…

 

Tu n-ai să știi nicicând
De ce sunt azi tăcere,
Nu te mai port în gând
Și nu mai vreau himere!

————————————

 Dorina OMOTA

10 iulie, 2018

Imagine: Lucian Opriceanu

E vară, însă până când ?

 

E vară şi nu vreau să plâng
Când mă alintă toți zefirii,
Petele de speranță strâng
Când înfloresc toți trandafirii.

 

E vară şi aş vrea să râd
Când anotimpul fericirii
Cu fluturii albi ce îmi surâd
Mă poartă spre valsul iubirii.

 

E vară dar mă arde-un gând
Venit din ceața amintirii.
Când prin himere alergând
Am ales jocul de-a martirii.

 

E vară-n mine deși când
Privesc oglinda amăgirii
Din geana ploilor pe rând
Curg perlele nefericirii…

 

E vară-n suflet dar curând
Nu va mai fi, e-n legea firii,
Pleca-voi înspre cerul blând
Lăsând cu voi versul iubirii…

———————————–

Dorina OMOTA

23 iunie, 2017

Din volumul de versuri ,,Când tăcerile dor “

Imagine: Femeie în grădina de Nicolae Grigorescu

La tine mamă când ma iei?

 

A înflorit iar liliacul
Măicuță la mormântul tău,
Şi ce pustiu ți-e azi cerdacul,
În care ne-așteptai mereu.

 

Au înflorit mamă salcâmii,
Dar ce folos că tu nu-i vezi,
Te-ai dus ușor pe ușa vremii,
Lăsând în noi numai zăpezi.

 

Au înflorit și trandafirii,
E primăvară maica mea,
În adieri plutesc zefirii
Dar inima mea-i tare grea.

 

Au înflorit doruri în suflet,
Şi să te văd ce mult aș vrea,
Mi-s ochii arşi de-atâta planset
De când tu ai plecat pe-o stea.

 

Au înflorit pe a mea tâmplă,
De ceva timp albi ghiocei,
Și-ți pun o întrebare simplă:
La tine mamă, când mă iei?

––––––––-

Dorina OMOTA

11 mai, 2018

 

Şi chiar dacă te mai iubesc…

 

Acum, când plec definitiv,
Am înțeles că niciodată,
N-ai fost al meu, decât fictiv
Şi voi uita povestea toată…

 

Regretu-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-şi au rost
Când tu jucai doar o şaradă…

 

Te voi uita prin nori de fum
Şi printre frunze-ngălbenite.
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite…

 

Şi nu-nțeleg de ce ți-am pus
În palmă inima-mi s-o strîngi ,
Când am ştiut dar nu ți-am spus,
Că intr-o zi ai să mi-o frângi….

 

Şi chiar daca te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăț iar să zâmbesc,
Pentru că toate-s efemere…

 

                        Din volumul de versuri:
…Când tăcerile dor…

––––––––––––

Dorina OMOTA

Grafică: Lucian Opriceanu