Dor de Păunescu…
Numai citind din versurile tale
Ce-n inimă ca o săgeată vin
Mor şi învii în sute de vestale
Şi iarăși plec şi înapoi revin.
Poemul tău vrăjeşte universul
Deși te-ai dus pe-o pajiște de cer
Unde înveți şi îngerii că versul,
E dragoste şi viață şi mister.
Numai prin tine ruga cea fierbinte
Pentru părinți ce mor cu un suspin
Şi dragostea de patrie fierbinte
În gândul meu le-aud poet divin.
Prin tine amintirile mă cheamă
Spre sala plină de ascultători
La versurile tale ce-i blesteamă
Pe cei corupți şi pe asupritori.
Prin tine doar iubite Păunescu
Eu m-am îndrăgostit de poezie
Tu şi Bacovia și Minulescu
Mi-ați dăruit și mie fantezie!
——————————-
Dorina OMOTA
21 iulie, 2017
(Din volumul ,,Când tăcerile dor “)
***
ADRIAN PĂUNESCU, azi ai fi împlinit 75 de ani…
Bun rămas poet al sufletului meu. Pentru mine ai fost și vei fi mereu însăși poezia…
Cum aș putea uita vreodată nopțile divine în care glasul tău recita cele mai frumoase versuri pe care le-am auzit…
Cum aș putea oare uita Cenaclu Flacăra? Niciodată nu am fost mai fericită ca atunci. Era un vis…O vrajă. Toată lumea cânta, dansa…Iar Tu erai sufletul. Pentru mine ai fost, ești și vei fi poetul cel mai bun….
Admirație veșnică…
Dumnezeu să te odihnească în pace…!!!
Dorina