Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Furtună spre curcubeu

Furtună spre curcubeu

 

Iubire, eu nu ți-am învățat respirația începutului,
Iubire, inima mea de nisip vrea spălată cu sânge,
Iubire, de ce ne-am tot unit îngerii
Speriați de aerul morții?

 

Ură, cum șerpuiește privirea mea nevăzându-mă ascunsă?
Ură, vrei noi copii văduviți de auz? de timp?
Ură, te înmormântam să mă cred că mai pot plânge
În zori de Reîntregire mână cu mână.

 

Viața! Cine să te înfrățească azi cu eternitatea,
Viață, dacă știi că nu ești, de ce ai umbre de drog?
Viață, aerul tău pare a deveni masa tăcerii cu frații,
Limba română picurând a ploaie cu vierean curcubeu…

–––––––––––

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

Chișinău

12 iunie, 2018

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Râzi, inimă…de mine

Râzi,  inimă…de mine

 

Nu mi te strecura, poezie de ieri –
Îmi voi recupera azi-ul poetic.

 

Nu mă vedea, cel care nu-mi erai –
Mă voi readuce din nu știu care acum.

 

Nu vă grăbiți, lacrimi, să mă furați din el –
Îl voi pierde până a mă fi văzut de mâine.

 

Nu mă bănui, tinerețe, de trădare –
Îmi mint inima până mă râde tot ea…

–––––––––––

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

Chișinău

8 iunie, 2018

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Nicolae Băciuț – Meșterul Manole al poemelor izvorâtoare de Har sau Lecția scrisului-respirație

Poezia unei iubirii mântuitoare (Și dacă n-o să mai pot iubi,/ la ce bun acest anotimp/ fără lumi… ) pentru omul modern (…Dar nu acesta, nu acesta/ e poemul), redescoperă permanent un erou liric prin prisma unor noi spații sau destine cu game de sentimente și valențe înfiorător de bogate spre explorare (Fluturii se-ndreaptă prin pieptul meu spre moarte), (Eu mă retrag în lup (…) eu mă tretrag în vultur), (E târziu, la tine, Doamne,/ încă-i iarnă,/ zăpezile-au ajuns la cer,/cu stele-a început/ să cearnă,/ dintr-un alt prier), asemenea unei ocne a înțelepților (această zi ascunsă între manuscrise), datorită perspectivelor ancestrale ale unui cotidian contestând parcă sorgintea detaliilor de decor (Între noi se așază mereu câte-o scară – nu urcă,/ dar nii nu coboară/ și nici nu-i balanță/ fără povară), continua reașezare lirică a universurilor retoric tăcute (Am intrat în oglindă, așteptam să mă naști) (ca o vamp-btre lumi/ ce nu și-au găsit început) având forța reinventării ludice a oricăror pretinse repere de contur (trup cu gâtul lui de fum), (o desenez cu linii subțiri,/ tremurânde,/ o linie, încă o linie,/ până la răsuflarea fierbinte,/ pe care-o decupez/ iubind-o mai mult decât viața), (la ce bun acest pumn de nisip ca o clepsidră/ între ochii mei?) anume spre a provoca generos (tocmai aum îți șuieră prin sânge) salturi de conștiință (iar ochiul tău,/ Doamne,/ peste ceruri închis,/ nu poate să mă vadă) întru bucuria de a fi ales beneficiar al operei sale până la accese de cedare în fața irezistibilei tentații de plonjare în nebănuite substraturi ale unui ritual stăpânit cu febrilitatea unui alchimist: (Ceasul pe mâna noastră ară/ ca printr-un sânge nenuntit)
Deși surprins în „asurzitor” de libera planare spre adevărul pur, explorat prin instrumetariu-i ideatic-imagistic sofisticat (purtai ochelari de zăpadă/ dintr-un cerc polar), (pun aripi pietrei de mătase/ și-n foșnet trec ca printr-o sită) și totodată sobru (Te simțeam strălucind/ în ramă/ echidistantă între mine și partea ta de mamă), eroul liric ne umple venele cu pulsul revelațiilor remodelânu-ne clipă de clipă, în vocația sa de angelic deschizător de drumuri (Până la tine, Mare Moartă/ ceasul de aer îmi e poartă…), (Învăț din nou/ cuvântul preapîncăpător,/ moartea preaîndurătoare) prin însăși individualitatea noastră (ea nu era decât ce m-am urât), descifrarea însemnând în fapt avansarea într-o necruțătoare incifrare a enigmelor vieții umane (învăț din nou zilele săptămânii), (mă purtai pe mine în pântec,/ absentă), (de-ajuns nu ne este o moarte – vrem de mai multe ori să murim), (până unde, până când/ rămân singur, singurând?), (eu sunt un om de zăpadă), a paradoxurilor rutinei sociale (Ultimii arheologi continuă să sape -, dar cănile din nou vor să le-ngoape), (eu alerg cu el în spate dar povara lui sunt eu) a unității contrariilor (râd cu moartea), (E viața mea un fel de moarte,/ cum noaptea e un fel de zi), (Eu tac. Și tu-n cuvinte taci), (între mine și umbră, rămâi o sală de așteptare; (…) Tu, semnul meu de carte/ care nimic nu desparte), (te sărută și te condamnă/ cu un cuvânt fierbinte), (Să te-alungi, să te prinzi/ vânător ca și pradă) (Iertare-ți cer pentru iubire și păcat), (în sare-mi trece gustul ca prin miere), a tainelor biblice (Cuvântului sticlos nu i-au găsit/ fereastră pe măsură), (Nu, nu sunt Sfântul Nicolae./ Sunt căderea lui./ Și-n cădere doar tăcere/ descriu) (pân’ la sfârșitul lumii,/ aproape – departe),(Doar ție îți vorbesc/ cu gura mea din piept/ și te privesc/ cu ochiul meu de ceafă)

Iubirea îi este Harul Poate de aceea, autorul ni se prezintă ca un neocreator (că trupul meu/ e ființa unui miel sacrificat)„îmblânzind” intransigența mesajului despre inevitabilul tribut al Meșterului Manole întru smerenia-crucificare de dragul misiunii. Căzând în cealaltă extremă, desprindem însă metafora zidirii atâtor ane ca pe eroii unioniști în lucrarea de Readucere a Basarabiei în trupul Țării-Mamă (la ce bun trecutul tău/ imaculat,/ viața aceasta de înger/ în piele de lup…), (ca pe-o lungă pedeapsă în care/ trupul pleacă din mine spre-un sud). Lacrima frăției intens trăite cu mânuitorul condeiului vierean, prin opera căruia cultivă noii generații de nobili cu trăire autentic românească, în rigurosul său demers de patron spiritual și mecenat al cenaclurilor literare, Nicolae Băcuț inoculează în grădina tinerelor talente, „semințe fără nume” drept sinteză a roadelor unor reale biografii de martiri întru dăinuirea neamului (o suferință fără nume), (Cel care sunt, cel care sunt/ cel care scrie despre sine/ cu mâna lui sângerând,/ cu ochii fără retine). Simte și acum, durerile vierene ale mamei văduve ca motiv, care denotă prizonieratul românilor basarabeni (până când în cerul tău/ are lacrimi Dumnezeu/ până când rămâne-n ramă/ vama care nu ia vamă), aflați sub cisma rusească, prin foame organizată, mutilare morală, fizică și asasinat – un adevărat genocid mascat prin „colectivizare” și în fața căruia pălește însuși fascismul cu tot cu odioasele-i pagini de istorie (Strada-și veghează epoleții-n taină/ când simte sub bocanci măsura (…) i-am învățat și cu genunchii zgura/ când mi-a urcat prin vene ca prin ore/ și mi-a mușcat silabele cu gura). Zadarnic este așteptată mama zidită (Cele două căni au fost ,îngropate de vii – / mai au și acum răni/ și cioburi lângă ele,/ ca niște copii), să-și alăpteze prunul în brațele liniștii sufletești, a demnității de neam, doinitul ambilor pe timp de secetă postbelică (până unde ține iarna/ care-nchide-n noi/ lucarna), încrâncenându-l parcă și mai mult (și toate rănile ierbii/ le simt cum foșnesc iar în sânge), să plătească ultimul tribut (și zăpada e un timp oprit/ care-și scrie singur ultima scrisoare) (până unde-aripa frântă/ o să intre în pământ) (sunt de Meșter-zidar aducător de liniște monahală, livrescă, ocrotitoare de ispitele neputinței și a deznădejdii din gaura neagră a somnului conștiinței de neam, de sine ca parte de divinitate, a omului-arhitectul al propriului destin (…până unde în genunchi/ umbra ta/ mai are trunchi,/ până unde gura ta/ pe cuvinte pune șa…), (Să vezi un pește în zăpadă/ și cum înoată liniștit, cum lasă solzii-n urma sa,/ cum timpul e în ei oprit)
Continue reading „Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Nicolae Băciuț – Meșterul Manole al poemelor izvorâtoare de Har sau Lecția scrisului-respirație”

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Cât te mai sufoc cu uitarea

Cât te mai sufoc cu uitarea

 

Eşti pământul cu apa şi cu pomii, cu tot cu tril de păsări sau umbre,
Eşti neantul din care să nasc o lume a clipelor împletite de credinţă şi rouă,
Eşti tăcerea Paradisului izbucnind cu lava ce ne arde a câta viaţă,
Eşti totul din păcatul curajului şi nimicul din carcera spre tămăduire.

 

Eşti soarele din lună sau şoapta din petrecerea când mă respiri,
Eşti haosul de lumini cu bezne segmentând calea martirajului încrâncenat,
Eşti copilul din acest Univers revenit la gângurit de mântuire,
Eşti pierderea mea ca funie prin care te sufoc din somnul rusofil!!!

––––––––––––––

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

Chișinău

16 mai, 2018

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Timp fără granițe dintre el

Timp fără granițe dintre el

 

Mai știi, iubite, cum ne-au ascuns în taina lor, cele mai frumoase povești, scrise cu ultimele picături de credință?
Și îți mai amintești cum ne trezeau îngerii cu melodia primelor zâmbete de regăsire?
Atunci, iubite, ți-am desenat chipul din norii plini cu roua iertării întregii lumi
Și a fost ceasul când se număra numai în inimile noastre eternizate.

 

Dacă ai fi știut, iubite, cum îți biciuiam inocența prin spinii păcatelor spălate cu strigătul sărutului singurătății…
Eu cred că era micul popas în brațele Lui Dumnezeu de atâta tortură a timpului spre mântuire…
Nu mă pedepseai, iubite, decât cu uimirea unui univers îndrăgostit de acea minciună a neputinței noastre
Și îți șopteam să mergem cu degetele împletite precum firele de pâine plămădită cu tihna inimii de mamă.

 

Îmi cereai, iubite, să nu te mai sufoc cu pașii mei prin venele tale, iar eu tot închideam ochii de atâta clipit al genelor tale…
Vedeai, iubite, cum mă renaște moartea umilinței de a te fi binecuvântat să-mi culegi sufletul din rugina petalelor?
Iar dacă dangătul clopotului turnat din nevăzute, ne perinda prin lanuri de descântec,
Eu îți povesteam cum mă strigași cu tot cu lutul vetrei obosite fără un foc al glasului strămoșilor împăcați cu tine.

 

Atunci se cerneau ecourile epidemiei de trădare scurtând rătăcirea prin semănatul de bine durut.
Iubite, întinde mâna spre tot ce mi-ar surpa ziua în noapte și noaptea în zi
Numai ca frântura de secundă în care te vei fi concrescut, iubite, cu un anotimp îmblânzind toate zilele anului ferfenițate de mirarea că nu erai,
Se prelingea ca mierea din sticluța rugăciunii vestind pălălaia primei științe a dorului sondând stele cu lupa smereniei.

––––––––––-

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

9 mai, 2018

Diana Ciugureanu-ZLATAN: Unioniștii au luat cu asalt cel mai înalt ,,munte” din Basarabia fără a bănui că cei cuceriți vor fi chiar ei de către localnici

– Christos a Înviat, se aude vocea puternică și karismatică a prietenei unioniste Larisa Munteanu, pe speakerul telefonului meu.
– Cu Adevărat a Înviat! Iubita, mă bucur să te aud! Mâine plecăm?
– Pornim la Bălănești azi, nu mâine, Diana! Vei fi pregătită pe la ora 12.00?
– …Păi cum așa? Poate mergem mâine totuși? Sau poate plecați fără mine? Eu nu sunt pregătită…
– Ei, Diana, Vladimir Ursu numai azi are posibilitatea, căci mâine se ocupă de semănat și Gheorghe Scutari merge să filmeze, am vorbit cu el deja, hai, trecem să te luăm și sunt convinsă că va ieși un filmuleț minunat! Vei vedea!
– Bine, scumpa, dacă e azi, las totul și mă mobilizez, căci am de pregătit iile, cea tradițională și cea în stil etno, de la creatoarea Elena Etcu.
– Lasă că reușești, Diana! Bine, ne vedem, te pup!
– Pup, iubițica, bine, la 12.00 voi fi gata.

Mi-a căzut podul în cap. Ei, cum să merg eu așa, brusc, la o filmare istorică? Of, deja să reușesc măcar cât de cât. Ce dorință am să o sun că nu pot și gata. Iată nu merg. Să facem fotografii cu un tricolor pe un deal, cu o capră-două behăind în video… Noi fluturând cu drapelul… Bine, în ie și ea, și eu, poate ne facem coronițe, dar iar coafează-te, Diana, iar machiază-te tot drumul, of, de ce să mă chinuiesc eu acum, luată prin surprindere? Oare când voi avea și eu liniște? Cu ia tradițională spălată la fuga și uscată pe ață de soarele generos, cu ia etno găsită ca prin minune printre teancurile interminabile de haine de prin dulapuri și numai pe unde nu au fost înghesuite, cu pantaloni rupți ca la escalarea munților plus stilul de „fată modernă”, de oraș, un pic fițoasă, dacă e să mai ies în lume spre a cuceri fie culmi geografice, fie lume nouă, căci aventura promite multe surprize, atmosferă palpitantă.

Chinuită de mama focului, am pornit de nevoie, spre automobilul cu cele trei suflete de o rară puritate și credință în Reîntregire. M-a luminat însă o minunată idee – măi, ia să mă liniștesc eu înainte de a mă vedea cu prietenii, căci de bine, de rău, mergem la natură, la odihnă, ne vom ozona creierul, ne va bate vântul în față, ne vom scălda în verdele codrilor, vom fi patru suflete pline de viață și nerăbdătoare să realizăm un vis de jumătate de an al Larisei – arborarea unui tricolor pe cel mai înalt deal din Basarabia. Cum să mă arăt nemulțumită? Nuuuuu, nu se poate! Starea interioară – sub control! Deci veselă și entuziasmată, în această zi specială!

Zis și făcut. I-am mulțumit Larisei după ce am pupat-o cu drag și cu dor, am și certat-o duios pentru că a pornit pe jos să mă întâmpine, pășind încă greu după fractura, of, miticuța, de la picior. Și avea înainte un munte de urcat azi… Am pornit veseli, glumeți, avizi de aventura multașteptată, precum și concentrați la scenariu, mesaje, elemente de atmosferă…

Continue reading „Diana Ciugureanu-ZLATAN: Unioniștii au luat cu asalt cel mai înalt ,,munte” din Basarabia fără a bănui că cei cuceriți vor fi chiar ei de către localnici”

Diana Ciugureanu-ZLATAN: Cum mă plâng Smărăndiță sărind cămașa de pe mine

Cum mă plâng Smărăndiță sărind cămașa de pe mine

 

Se vestea nașterea…
Dragostei
prin surparea de peste noapte,
a Mănăstirii
cu turla creionând
Constelații nebănuite…

 

Ce vis de jertfă
m-ar fi scuturat
în miez de necunoaștere,
să „concresc” cu piatra ascetă
o viață înghițită de hazard,
o ană-pilon
alăptând
copilul Românismului?

 

Voi zidi o dublă Mănăstire:
ici – un fir de nisip, colo – o scară ,
ici – un geam, colo – o poartă,
ici – un Altar, colo – o Clopotniță…

 

Oare va mai exista
o ană sau două
întru reazem al legendei
locașurilor gemene?

 

Opresc timpul făgăduitor
de arginții omuciderii
bătuți cu setea locului sub soare.

 

Opresc două lacrimi
aprinzând lumânarea spovedaiei,
îmi țes ca iță în războiul dorului,
pana însurită de atâta nescriere,
îmbrățișez o lume uimită
de legănarea în palmele Lui Dumnezeu,
deși mai caut în zare
nevenirea ta
la izvorul sihăstriei
prin tânguirea clopotelor
turnate de Sfânta Unire.

 

Au muțit profeții,
au prins grai necuvântătoarele
când sfârtecându-mi ruga,
șlefuiai infernul către Rai…

 

Ți-am adus un înger de bun venit…
au răsărit la loc, Mănăstirile-gemene,
cu tot cu aripi prinse în mortar.

 

Se vestea râstignirea
Dragostei prin șantiere
blestemate cu sclavi
lingând cizma șovină
la ceas de Centenar,
oprit de lege și de datini…

 

Adie a Viață
dinspre dealul cu Biserica monahului
ascunzând turla sub albastră…
țiglă metalică de acoperiș.

––––––––––-

Diana Ciugureanu-ZLATAN

Chișinău

14 aprilie, 2018

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Liberă a-ți fi ecou

Liberă a-ți fi ecou

 

…Și vor scăpăra firele dintre timpuri,
Semănând freamăt de moarte a clipei ego-ului…

…Lumea se va numi viață fără pete albe de dor,
Viața va respira prin orice tril de inimă…

…Flăcările dintre palme vor spinteca trecutul înfrigurat
Spre a-l porni prin tăcuta smerenie a viitorului…

…Copilul din brațele tinereții tale va fi o rugă auzită,
Iar galaxia din care te voi striga va fi răsplata libertății…

–––––––-

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

Chișinău

9 aprilie, 2018

 

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Și mâine-ți voi zâmbi (poeme)

Dezmorțire prin amorțiri

 

Ești oprirea timpului sau bulă de săpun,
Îmi amintești nimic din ceea ce aș ști
Despre imponderabilitatea în libertate.

 

Nu am cum să îți șoptesc taina celor doi din noi,
Iar de mă întrebi, îți teatralizez superficiale exclamații,
Dacă tot mă autoproclam reflecția fulgerelor din norii tăi.

 

Îți istorisesc cu zgârcenie ceea ce nu te trezea,
Amorțirea după drogul bătăilor din spatele clubului
Se dublează prin trofeul plinătății evadării.

 

Primavara zilelor de naștere culege roadele florilor ninse
De întrebările rezistenței prin recuperarea totului din sine.
Pașii tăi nu se aud decât prin suspansul ținerii de mână. Continue reading „Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Și mâine-ți voi zâmbi (poeme)”

Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române

Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române  24 ianuarie 2018, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, în calitate de organizație unionistă din cadrul Alianței pentru Centenarul Marii Uniri, a contribuit cu forțe mici, la crearea unei atmosfere de frățească sărbătoare la București, cu reprezentanți ai diverselor zone românești, inclusiv a Basarabiei.

Marele eveniment național – Unirea Principatelor Române, a fost sărbătorit concomitent cu lansarea noii cărți de poezie ,, Lepădarea din hamuri” de Maria Simion, membră a USELR. Protagonista întâlnirii de suflet a electrizat de această dată, nu doar prin măiestria de moderatoare, ci și prin recitalul de versuri, marcate de puternice sentimente patriotice ale unei unioniste vibrând de iubire, mândrie de neam, grijă pentru prezentul și viitorul României. Tradițional, la evenimentul de la Centrul de agrement ,,Bingo Chez Gabi”, local care găzduiește faimoasele serate literar-muzicale organizate de Maria Simion, publicul a fost delectat cu inspirate discursuri ale unui șir de personalității din viața culturală a ambelor Maluri de Prut.

Poeta Clara Mărgineanu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a copleșit atât prin aspectul lirico-filosofic al viziunii expuse, cât și prin căldura unui suflet împlinit prin susținerea talentului bunei sale prietene, Maria Simion. A copleșit publicul și prietena poetei, jurnalista Daniela Badea, care a semnat postfața noului volum, iar pentru a participa la eveniment, a parcurs o impresionată distanță, sosind din Italia. Oratoarea și-a exprimat încântarea pentru sinceritatea si intensitatea trăirilor poetic exprimate, deopotrivă cu alesele calități ale personalității autoarei. Tot mai intens valorificata platformă culturală a Mariei Simion, de colegii de echipă de la Chișinău, a abundat în lacrimi și îmbrățișări între romanii de pe cele două Maluri ale Prutului, Chișinăul fiind reprezentat de Delegația USELR. Aceasta a fost formată de poetul, Prof. Ștefan Sofronovici, cercetător științific la Academia de Științe a Moldovei, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și de președinta Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Prof. Diana Ciugureanu-Zlatan, teleradio-jurnalistă, cantautoare, textieră. Cei doi vorbitori au comentat și au declamat cu pasiune, poeme din cartea lansată, i-au înmânat cadouri din partea întregii echipe de 170 de membri și au apreciat înalt rarisimul exemplu de dăruire misionară în numele unionismului și al culturii, demonstrat de Maria Simion.

Sugestiva susținere a platformei culturale a poetei, din partea celor 30 de filiale ale Asociației Culturale ,, Pro Basarabia și Bucovina”, membre ale Alianței pentru Centenarul Marii Uniri, se manifestă tot mai pregnant, prin participarea la acțiunile recente, a Președintelui Marian Clenciu. Actrița Doina Ghitescu, interpreți de diverse vârste, de la Vanghele Gogu, la elevi, precum și Maeștri ai folk-ului românesc: Dana Florian, Cristinel Dohatcu, Viorel Ștefănescu, Ion Ioniță, au sensibilizat inimile reunite în hora românească. Drapele tricolore răvășeau la lacrimi, frații reuniți. Pentru a fi o gazdă ospitalieră, protagonista întrunirii a fost prezentă timp de 12 ore, alături de toți invitații însetați de poezie, muzică și comuniunea spirituală redobândită de romanii de pretutindeni. Astfel, evenimentul a constituit un prilej pentru stabilirea noilor idei de proiecte unioniste. Primul dintre acestea, a fost discutat cu emoții, de poeta Clara Mărgineanu și Delegația USELR, care vor anunța în curând, despre preconizata serată literar-muzicală la Clubul ,,Poduri de Dor” al Bibliotecii Naționale de la Chișinău. Continue reading „Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române”