Şi-mi voi lua iubirea toată

Dintr-un nor sentimental

Care plouă, plouă, plouă

Cu scplipiri de păpădii

Îmbrăcând în haină nouă

Frunze galbene prin vii!

Mă voi naşte într-o noapte,

Lunii ca să-i fiu loial,

Pe obraz, sărut în şoapte,

O Lumină de cristal

Care vine vine, vine, vine

Cu scipiri de brume reci,

Tainice iubiri veline

Voi aşterne pe poteci!

Mă voi naşte în Credinţă,

Cerului să-i fiu nuntaş,

Strop de Soare cu dorinţă

Şi pe mări să fiu luntraş

Care pleacă. pleacă, pleacă

Pe oceanul de smarald,

În veşmânt de piatră seacă

Trupul meu rămâne cald….

………………………………

Ma voi naşte pentru-un Tine

Călător cu nopţi senine!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

16 septembrie  2019

Mai spune-mi, iubito, în care lume
Iubirile sunt aspre cu dorul tăcut
Şi zilele sunt repezi cu soarele mut…
Îmi spui, iubito, în vieţi postume?!

Mai spune-mi, iubito, în astă clipă
Prin lacrimi de frunze şi bruma de ieri
Câti pomi aşteaptă iubitele primăveri…
Îmi spui, iubito, vorbe-n risipă?!

Iti spun, iubite, că-n asta toamnă
Cărările sunt pline de frunze ce pier,
Mă văd mireasa cu bruma albă din Cer…
Îti spun, iubite, ca-ţi voi fi Doamnă!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

4 septembrie  2019

Şi dorul tău să-mi fie mii de flori

Din care miere să culeg în cupă…

Şi să mă îmbat în mii de poezii

Nescrise cu penelul de argint

Pe o velină fără de cuvânt

În evanghelii fără jurăminte…

Să fiu eu pentru tine marea

Tu îmi rămâi luntraşul fără vină.

Iar Luna cu a ei lumină

Răsare în mii de legaminte

Nespuse între anii rătăciți

Pe valurile pline de poveste,

Ascultă dansul lor ce creşte

La țărmul alb cu urme de iubiţi

………………………………

Doar urmele răman peste nisipuri

Si primul vânt le risipeste-n gânduri!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

31 iulie 2019

Și plouă, plouă, cerul singur
Cu flori de vișin peste câmp,
Răsare-n iarbă vers în mugur
Cu amintirea peste timp!

Privesc în ochii tăi suspinul,
Trecând ca vântul prin păduri,
Împrăștiind prin noapte chinul,
Singurătăți în uverturi…

Și plouă, plouă, cerul veșnic
Cu stele-n cupele cu vin,
Luminile-s aprinse-n sfeșnic…
Doar sufletul nu ți-e senin!
………………………………
Și plouă, plouă cer și mare
Cu infinitele lumini,
Sunt gânduri vii și călătoare….
Sau rândunele prin grădini!

Căci depărtări sunt mii de gânduri
Robite-n lanțuri de cunună,
Din cer doar norii vrei să-i scuturi
În marea mea cu flori de zâna!

Aș vrea să-mi spui că mă iubeșți
Să-ți fie drag tot infinitul,
Și cer și mare să unești…
Apus de sori cu răsăritul!

Și ploi de fluturi peste val
Să verși cu stele-n a mea mare,
Să-mi umpli inima la mal…
Și sufletul să mi-l faci soare !

Peste cărări să crească dorul
Să-mi umple zilele cu flori,
Și înflorind în zori amorul
Pe la apus te-oi face nori!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

Iulie 2019

Și cântec de albastre inimioare
Legate-n lațul de tăceri furate
Răsună-n veacul care te mai doare
Ca un chimval cu notele mirate.

Te voi citi adesea printre stele
Cu dorul meu făcut un colț de lună,
În umbra cerului cu vechi castele
Aștept privirea ta de zână bună.

Te odihnești la margine de mare
Pe valul timpului pierdut in infinit,
Corăbier cu pânzele de soare
Mă regăsește-n zori sau asfințit…

Venit din nori cu versul in condeie
Rescrise-n ploile cu picuri reci
Grădină-mi esti, Mireasă și Femeie…
Iar eu rămân doar Vantul din poteci!
……………………….
Te voi citi in albe foi veline
Cu ploi de vers în nopțile senine!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

1 iulie 2019

Că zile nu sunt de pripas
Nici vieți prea multe n-am găsit;
Doar numai una-i de popas…
E cea de suflet risipit!

E mare bucuria lumii
Din care noi trăim un vis? !
Tristețea-i doar la sânul mumii
În Raiul ăsta neînvins? !

Tăceri amare fără nume
În cerul numelui cu sori
În care scrise în postume
Trăiesc iubirile din zori…

Neîmpăcări fără cuvinte
Nespuse doruri în tăceri,
Sau flori ieșite pe morminte,
Mirosul lor din neplăceri !

Îmbie lumile cu vise
În veșnicii fără dureri,
Prea multe zile sunt promise….
Iar nopțile sunt doar tăceri!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

17 iunie 2019

Şi din secundele brodate,
Cu roua în petalele cu ochi,
Doar vântul peste luciu bate
Ca un descântec rece de deochi.

La ţărmul dintre vechile poveşti
Făcute doar istorii între file
Am sa te chem, pe Tine să trăieşti,
C-ai fost aceeasi zâna-ntre copile.

Şi Timp îţi dau cât să trăieşti pe lume,
Uitate amintiri în sticla de clepsidră.
Te voi chema pe tine, fără Nume…
Eşti printre nuferi o sirenă sau o vidră…

Din timpul care îmi va trece
Voi împleti cunună de nuntire,
În veacurile-n care vei petrece
Să laşi pe Cer o Stea ca amintire!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

2 mai 2019

Mândru om pe cărărui
Îmbracat în strai de ţară.
Vesel şi cu ochi căprui
Ca vântul de primăvară.

Blând străjer la inimoară
Îţi deschide iar zăvorul
Şi c-un fir de tămâioară
Îţi descantă-ndată dorul…

Cu albaştrii ochi de stele
Te priveşte-n cerul nins,
Cu zăpezi dintre undrele
Împletine dinadins

Cu ochi negrii ca de noapte,
Mura câmpului cu flori,
Îţi aduce printre şoapte
Zorii albi cu veseli sori…

Cum se ştie, dintre veacuri,
Gheorghe vine-n timp de zori
Şi-ţi aduce-n suflet leacuri…
Iar în inimă viori!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

23 aprilie 2019

Te-am înviat pe tine ca Om
Tatăl să mă facă mândru Pom,
Roade să am pentru vecie,
Se guste cel ce-mi va crede Mie…

Lazăre, azi Eu ti-am slujit,
Cu Viața in viață te-am ținut,
Tatăl mi-a dat numai Iubire
S-o port pentru a ta Mântuire!

Pasi-voi desculț si scuipat,
Cu spinii pe cap si înjurat,
Că flori se vor naste din al Meu Sânge
Din lacrima Maicii când mă va plânge…

Pe Cruce ma vor urca în curând,
Trei zile voi odihni dormind….
Lazăre, să fii la a Mea Înviere
Să iei Lumină fără durere!

Cu bucurie de iei Mirul de Paste
Lazăre, iar te vei naste,
Nascut vei fii pentru o Vesnicie
Cu Taină de Pâine si rod din Vie…
………………………………..
Eu sunt un Lazăr din nou Pământ
Născut din Veac si din Cuvânt,
Domnul mi-a dat aceste cuvinte….
Lazări vom fi si între morminte

Caci Duhul e numai Viață si Lumină
Celui ce crede cat praful de faină!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

20 aprilie 2019

Și să ducă-n mărginirea cu uitările de noapte
Tot amarul din dorințe și tăcerile cu șoapte,
Să-ți rămână viu tot cerul ochilor secați de dor…
Călător în visul nopții sau o viață cu amor!

Câte nopți cu boltă vie, câte stele să aprind?
Cărei veșnicii i-aș crede, câte stele să cuprind?!
Mi-ar fi de ajuns o Lună, de mi-ai fi tu una nouă…
Ți-aș da inimă nebună, doar să nu mi-o rupi un două!

O păstrează pentru tine când flămândă ești pe seară
În târziul nopții albe; din târziu de primăvară
Ca să-i pui o coroniță floare albă de cuvinte
Într-o vreme-n care timpul se consumă-n noi fierbinte..

Apa curge din izvoare și aleargă în avale
Tot spălând un teasc de doruri din a inimilor jale,
In pădure se coboară ca un înger de pe munte
Cu miresme de lumină în trăirile mărunte.

Eu ți-aș da inima toată peste vremea netrăită;
Nu iubiri ce stau la ușa cu zabreaua ruginită,
Mire-aș fi, iar tu mireasă, în cămara ta de gânduri
Cu ferestrele deschise către mine-n rânduri, rânduri!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

8 aprilie 2019